{"id":17612,"date":"2014-01-30T12:59:50","date_gmt":"2014-01-30T10:59:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17612"},"modified":"2014-01-30T12:59:50","modified_gmt":"2014-01-30T10:59:50","slug":"evocarea-unui-sonetist-de-excelenta-theodor-rapan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evocarea-unui-sonetist-de-excelenta-theodor-rapan\/","title":{"rendered":"Evocarea unui sonetist de excelenta \u2013 Theodor Rapan"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E de notorietate lirica, sonetul este forma cea mai dificil de realizat \u2013 dificultatea const\u00e2nd \u00een forma fixa si obligatorie pe care genul o impune. Aceasta forma \u00eenseamna ca sonetul trebuie sa aiba (obligatoriu) 14 versuri, dispuse \u00een doua catrene si doua tertine. Si, pentru ca aritmetica acestui gen literar sa se exprime cu toata forta ei seriala, fiecare vers trebuie sa se afirme \u00een dimensiunea a 11 silabe. E de remarcat ca nu toate limbile au capacitatea de a acoperi versul sonetului cu 11 silabe, aparent obligatorii, cum s-a manifestat de la \u00eenceputurile nascocirii acestei forme lirice de catre trubadurii italieni Pier delle Vigne si Iacopo da Lentini, care au contribuit la sporirea dificultatii de a pune \u00een pagina Poezia.<\/strong><\/em><br \/>\nPentru a face un succint clasament metric al sonetului, \u00eei amintesc cititorului ca nu toate limbile au acest tip de elasticitate a expresiei \u2013 asa cum o are limba rom\u00e2na. Sonetul francez, de exemplu, a adoptat versificatia alexandrina, tocmai pentru ca nu poate raspunde exigentelor initiale ale genului.<br \/>\nPoate ca aceasta banala fraza \u00eel face pe cititor sa-si explice de ce sonetul rom\u00e2nesc este endecasilabic, asa cum a fost el conceput de creatorul genului. \u00centr-adevar, \u00eengemanarea profunda a limbii rom\u00e2ne cu italiana a condus la aceasta duplicitate lingvistica.<br \/>\n\u00centr-o alta ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxona, care a urmat aproape imediat schemei italienesti a acestui gen liric, se exprima \u00een 12 silabe, din lipsa capacitatii limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11.<br \/>\nMerg\u00e2nd pe aceeasi proiectie creativa, sonetul francez este fiul direct si irefutabil al metricii lui Victor Hugo. Altfel spus, are 12 silabe, ca \u00eentreaga poezie a clasicului nascut la Besan\u00e7on.<br \/>\n\u00cen Rom\u00e2nia, \u00een afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetistii de anvergura ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis \u201eAhoe\u201c, si Teodor P\u00e2ca, ambii, din pacate, decedati prematur. Facilitatea cu care si unul, si celalalt grifonau endecasilabul a disparut de pe stadionul poeziei asa-zisa \u201efixa\u201c.<br \/>\nCa sa schimbam un pic muzica acestui text si sa-l ferim de diversele deviatii posibile, ma \u00eentorc asupra mea si a sonetelor prin care am trecut. Semnalez ca, dintre toti prietenii apropiati, eram singurul care aveam telefon. Ceea ce facea ca iarna, c\u00e2nd gerul crapa pietrele Capitalei, Tudor George si P\u00e2ca veneau la mine, unde stateau de dimineata p\u00e2na seara. Ei bine, ca sa ne umplem timpul, ne jucam \u201ede-a sonetul\u201c, pe rime date.<br \/>\nNu-mi amintesc durata fixata scrierii, dar, c\u00e2nd se facea inventarul celor trei creatii, Tudor George era, inevitabil, primul care termina tema data, P\u00e2ca, inevitabil, al doilea, iar eu, inevitabil, ultimul. Motiv care m-a \u00eempins \u00een nezdruncinata mea ambitie de a scrie o suita de \u201eSonete mortale\u201c, dedicate prietenilor mei cei mai dragi si, pentru a nu ram\u00e2ne \u00een afara genului, mi-am (auto)dedicat propriul sonet. Vi-l ofer aici: \u201eS-a dus poetul mester \u00een sonete\/ Las\u00e2ndu-va pe voi sa trageti greul\/ Venise timpul sa scoata mardeiul\/ Ca sa ia stixu-n larg pe \u00eendelete\/\/ Sonete v-a facut c\u00e2t penteleul\/ Cu rime pergamute pe taiete\/ Si-acum se duce-n dalbe piruete\/ Ca sa-i deschida cerurile Zeul\/\/ Facut-am Doamne la amici portrete\/ Prinz\u00e2ndu-le \u00een paispe versuri Eul\/ Fara sa le desc\u00e2ntec portmoneul\/\/ P\u00e2ca Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul\/ Apostu Roman Preda-Moromete\/ Ma iarta, Doamne, vin sa-i duc la fete\u201c (\u201eAuto-sonet\/ \u00cen propria mea memorie\u201c \/ Paris, 1995).<br \/>\nDincolo de complicii mei, un nou sonetist bate la usa performantei estetice a acestui delicat \u201egen fix\u201c al poeziei. \u00cen urma cu c\u00e2tiva ani, am descoperit un mai t\u00e2nar poet, care pur si simplu m-a fermecat. Lectorului curios, ori lovit de aripa formei fixe \u00eei recomand sa citeasca fabulosul volum de sonete \u201eFIIND\u201c \u2013 365 + 1 Iconosonete\u201c, aparut la Editura Semne, fondata si \u00eembogatita cu titluri remarcabile de inginerul Stefan Dulu, garant\u00e2nd revelatia inconturnabila a darului natural al lui Theodor Rapan.<br \/>\n\u00cen cele aproape 800 de pagini ale volumului citat, ni se dezvaluie 366 de sonete care si-au propus si au reusit sa-l farmece pe cititor, indiferent de gradul acestuia de sensibilitate.<br \/>\nPersonal, cu experienta pe care o am si cu sentimental precoce pentru sonet, afirm, fara teama de a exagera, ca Theodor Rapan este, fara \u00eendoiala, cel mai important sonetist al poeziei de astazi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E de notorietate lirica, sonetul este forma cea mai dificil de realizat \u2013 dificultatea const\u00e2nd \u00een forma fixa si obligatorie pe care genul o impune. Aceasta forma \u00eenseamna ca sonetul trebuie sa aiba (obligatoriu) 14 versuri, dispuse \u00een doua catrene si doua tertine. Si, pentru ca aritmetica acestui gen literar sa se exprime cu toata&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evocarea-unui-sonetist-de-excelenta-theodor-rapan\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Evocarea unui sonetist de excelenta \u2013 Theodor Rapan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10132,10131],"class_list":["post-17612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-sonetul-francez","tag-theodor-rapan"],"views":3426,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}