{"id":17603,"date":"2014-01-30T12:51:50","date_gmt":"2014-01-30T10:51:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17603"},"modified":"2014-01-30T12:51:50","modified_gmt":"2014-01-30T10:51:50","slug":"in-memoriam-vera-calin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-vera-calin\/","title":{"rendered":"In memoriam Vera Calin"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>La sf\u00e2rsitul anului trecut a murit Vera Calin, o mare Doamna a comparatisticii rom\u00e2nesti, despre care generatiile mai noi de intelectuali de la noi s-ar putea sa nu fi auzit sau sa stie foarte putin. A murit in California, la Los Angeles, unde se stabilise, impreuna cu cei doi fii ai sai, dupa plecarea din tara, in 1976. Era dezamagita de turnura \u2013 nu numai politica \u2013 pe care o luasera lucrurile in Rom\u00e2nia. Aceasta dezamagire a constituit fundalul discutiilor noastre purtate la Catedra si mai ales in afara ei. Desi impartaseam numai partial rezervele sale, am inteles preabine ratiunile pentru care cineva care se implicase in activitatea comunista si fusese omul de legatura al lui Lucretiu Patrascanu a simtit nevoia sa se desparta de o tara si de un sistem la a carui constructie contribuise oric\u00e2t de indirect.<\/strong> <\/em><br \/>\nDupa 1990, invit\u00e2nd-o sa publice o carte intr-una din cele doua colectii speciale pe care le-am initiat la Editura Univers \u2013 \u201eIthaca, scriitori rom\u00e2ni din exil\u201c si \u201eRecuperari\u201c \u2013, mi-a oferit un volum de memorii (aparut, cu titlul \u201eT\u00e2rziu\u201c, in 1997). Am fost oarecum contrariat, la lectura lui, sa descopar ca din cuprins lipseau tocmai comentariile de ordin istoric si politic, marturisile pe care le asteptam si care credeam \u2013 cred si acum \u2013 ca ar fi fost c\u00e2t se poate de necesare si de relevante.<br \/>\nVera Calin nu era insa o fire confesiva. Fara sa evite o abordare frontala a lucrurilor, fara sa se complaca in ambiguitati, pudoarea si discretia (cu privire la sine si la ceilalti) o faceau sa nu atinga zona implicatiilor personale. Asa inc\u00e2t memoriile sale ram\u00e2n angajate cu precadere intr-un plan al lecturilor si al reflectiilor de ordin cultural. Desi a scris cu simpatie comprehensiva despre Romantism, Vera Calin pune, aproape instinctiv, o surdina pe expresia sentimentelor si, in genere, a intimitatii. Este, aici, o sursa \u2013 nu singura \u2013 a distinctiei sale intelectuale, vizibila at\u00e2t in cursurile, c\u00e2t si in cartile sale.<br \/>\nO anumita surdina si o masura pot fi identificate si in textele publicate de Vera Calin in plin realism socialist. Adeziunea la ideologia oficiala nu era dramuita \u2013 nici nu avea cum sa fie in anii &#8217;50 \u2013, dar autoarea tinea sa combata atunci, printre altele, schematismul prozei recente si sa invoce, cu o anume regularitate, modelele clasicismului. \u201ePornind de la clasici\u201c era titlul volumului sau de articole din 1957.<br \/>\nIn 1963, publica volumul \u201eCurentele literare si evocarea istorica\u201c, o sinteza rezultata din cursurile si seminarele speciale tinute la Facultatea de Filologie din Bucuresti in cadrul Catedrei de Literatura universala condusa de Tudor Vianu. Cartile urmatoare vor fi, fiecare in parte, rod al activitatii profesorale. Volumul din 1963 poate fi considerat unul de tranzitie de la aservirea ideologica si de la determinismul rigid la o abordare care incearca sa dea seama de specificul literar. Autoarea tine sa sublinieze, inca din primele pagini, ca \u201edeterminarile dintre g\u00e2ndirea istorica si cea estetica sunt reciproce\u201c ; bibliografia utilizata este, la r\u00e2ndul ei, simptomatica: sunt citati, evident, Marx, Engels, Lenin, Luk\u00e1cs, dar si Jacob Burckhardt, Oswald Spengler, De Sanctis, Michelet. Sunt invocati, desigur, cu rezervele de rigoare, Walter Pater, Proust, Virginia Woolf, dar insasi pomenirea acestor nume in acel moment reprezenta un pas inainte, o iesire din ignoranta dogmatica.<br \/>\n\u201eAlegoria si esentele\u201c, aparuta in 1969, este o carte ce respira deja aerul de normalitate al perioadei liberalizante respective: dispare presiunea ideologiei, comentariile critice reflecta o judecata profesionala, personala. Bibliografia folosita se largeste si se diversifica, mai cu seama cea referitoare la epoca moderna. Vera Calin discuta fara complexe cu Angus Fletcher, autorul volumului din 1964 \u201eAllegory. The Theory of a Symbolic Mode\u201c, ce pare sa fi inspirat propria intreprindere. Ca si alte carti publicate in acei ani la noi, sinteza Verei Calin este deplin sincronizata cu cercetarea literara occidentala.<br \/>\nDefinitiei date de Fletcher alegoriei i se ridica, printre altele, o obiectie referitoare la \u201eposibilitatea concilierii unui proces constient si conceptual, cum este considerata alegorizarea cu ambiguitatea si plurivalenta socotite insusiri constitutive ale marii literaturi in general si ale literaturii contemporane cu noi, in mod special\u201c. In dezbaterea teoretica e introdus, in consecinta, termenul de \u201eambiguitate\u201c si, odata cu acesta, dificila (dificultoasa, chiar) carte a lui William Empson, \u201eSeven Types of Ambiguity\u201c, din 1965; dar si celebra lucrare dedicata manierismului de Gustav Ren\u00e9 Hocke (1959), precum si \u201eMimesis\u201c (1946), splendida cercetare stilistica a lui Erich Auerbach, sau \u201eAnatomia criticii\u201c (1957) a lui Northrop Frye \u2013 toate aceste titluri apar\u00e2nd peste doar c\u00e2tiva ani si in limba rom\u00e2na (tot) la Editura Univers.<br \/>\nVera Calin explica abia la finele volumului sau semnificatia titlului acestuia. Un titlu oarecum surprinzator pentru o carte concentrata indeosebi asupra literaturii moderne si contemporane. Si, oricum, departe de a se feri (cu propria expresie) \u201ede v\u00e2ntul istoriei\u201c. Numai ca cel putin o parte din aceasta literatura resimte o acuta nevoie de esentializare, \u201enevoie care este a momentelor istorice marcate de experiente totale\u201c. Asa se face ca prezentul alegoric se transforma intr-un prezent al eternitatii. Precedati de Kafka, scriitori precum Hermann Broch, Dino Buzzati sau Beckett ilustreaza din plin aceasta perspectiva.<br \/>\nLa finalul cartii sale, Vera Calin vorbeste despre \u201efascinatia tulbure si irezistibila cu care ne atrag regiunile obscure in care se nasc si unde salasluiesc imaginile originare, matricele unei culturi, arhetipurile unei civilizatii\u201c. \u201eIncercam in fata acestei lumi a tiparelor ultime \u2013 adauga autoarea \u2013 ceva din uimirea infiorata a lui Faust in clipa c\u00e2nd paseste in regatul subteran al Mumelor&#8230;\u201c Acesta este singurul pasaj evocator si av\u00e2ntat din carte \u2013 si e ultimul. Dar nici aici, nici in acest moment, Vera Calin nu vorbeste despre emotia proprie \u2013 altfel, mai mult dec\u00e2t indreptatita \u2013 dec\u00e2t printr-un intermediar, printr-un fel de corelativ asa-zic\u00e2nd obiectiv: atractia ce-l caracterizeaza pe orice studios, uimirea unui personaj simbolic. Nimic mai caracteristic pentru postura sa intelectuala, reticenta in fata elanurilor sentimentale, fie acestea chiar si livresti. Emotia, insa, exista, autenticitatea ei este garantata de insasi fermitatea cu care refuza sa se exprime direct.<br \/>\nUltima carte publicata de Vera Calin in Rom\u00e2nia se intituleaza \u201eOmisiunea elocventa\u201c (1973) si este o fina si profunda analiza retorica si stilistica a textului literar, cu o arie de referinta intinsa de la Homer la Claude Simon si Marin Preda. O carte cu subtile implicatii de ordin politic. Dedicatia autoarei pe volumul destinat mie suna astfel: \u201e&#8230;O incercare de a vorbi despre ceea ce se tace\u201c. \u201eOmisiunea elocventa\u201c era insa, in acelasi timp, o carte profund reflexiva: in chip indirect si implicit, spune despre autoarea ei ceva ce autoarea insasi nu vrea sa spuna. O emotie fondatoare, desi cenzurata, iriga textul in ansamblul lui, cu spuse si nespuse.<br \/>\nDupa aparitia volumului de memorii din 1997, i-am propus Verei Calin sa-i reeditez la Univers at\u00e2t \u201eOmisiunea elocventa\u201c, c\u00e2t si \u201eAlegoria si esentele\u201c. Le consideram valide si valabile in continuare. Mi-a raspuns ca ar fi inc\u00e2ntata, dar ca ar trebui sa-si actualizeze bibliografiile, sa tina seama de noile contributii. Si ca nu crede ca, din considerente de v\u00e2rsta, va mai fi in stare&#8230;<br \/>\nScrupul profesional, modestie, discretie, tinuta intelectuala: Vera Calin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La sf\u00e2rsitul anului trecut a murit Vera Calin, o mare Doamna a comparatisticii rom\u00e2nesti, despre care generatiile mai noi de intelectuali de la noi s-ar putea sa nu fi auzit sau sa stie foarte putin. A murit in California, la Los Angeles, unde se stabilise, impreuna cu cei doi fii ai sai, dupa plecarea din&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-vera-calin\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">In memoriam Vera Calin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10125,10124,10126,8518,10123],"class_list":["post-17603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ithaca","tag-omisiunea-elocventa","tag-scriitori-romani-din-exil","tag-tarziu","tag-vera-calin"],"views":2714,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17603"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17603\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}