Cum de e posibil si de ce, de c\u00e2teva decenii \u00eencoace, dar mai ales \u00een ultimii zece, cincisprezece ani, o grupare de intelectuali cultivati, oameni dotati, unii de anvergura, si nu niste mediocritati de doi bani \u2013 mereu cam aceiasi, se d\u00e3 de ceasul mortii sa \u201edemonstreze\u201c ca tot ce-i rom\u00e2nesc ar fi
\ndoar praf si pulbere, ca n-am avea deloc valori autentice, ca pretentia de a exista o identitate rom\u00e2neasca n-ar fi dec\u00e2t un \u201emit\u201c? Si, \u00een consecinta, sa \u201edemitizam\u201c, p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe, tot ce se pretinde ca ar avea identitate rom\u00e2neasca. Si, toti cei care, m\u00e2nc\u00e2nd hulpav p\u00e2ine grasa, condimentata cu ciolane, fel de fel, de pe ogorul pe care \u00eel \u00eenjura cu dispret, neg\u00e2ndu-l, sufla \u00een vuvuzele eseistico-bombastice, sa se auda de-a lungul si de-a latul lumii, poate-i crede cineva si le lipeste \u00een frunte steaua adevarului. Ori spera sa le rasara \u00een jurul fruntii aureole, asemeni sfintilor \u00eencremeniti de pe zidurile afumate ale unor biserici marginalizate, uitate de Dumnezeu.
\nFormula \u201esf\u00e2nta\u201c, buna la toate, care \u00eendeamna la \u00eenchinaciune, la orice colt de strada, oscileaza \u00eentre doua sintagme: \u201evalori europene\u201c si \u201evalori occidentale\u201c. Se zice c\u00e2nd asa, c\u00e2nd asa. Pentru noi, europenii, care suntem \u00eendemnati de dimineata p\u00e2na t\u00e2rziu, de catre fel si fel de activitati, sa ne \u201eeuropenizam\u201c, dracului, odata, spre a intra \u00een r\u00e2ndul lumii, se invoca mai des sintagma \u201evalori europene\u201c. Dar, se \u00eentelege, tot despre \u201evalori occidentale\u201c este vorba, \u00eentr-un sens mai larg, mai cuprinzator.
\nSi la ce se refera, domnule, sintagmele astea? Ca si cum tot crestinul ar trebui sa stie, din capul locului, asemeni \u00eendemnului biblic, \u201ecrede si nu cerceta\u201c, ce \u00eenseamna, ce cuprind, ce semnifica sintagmele cu pricina. Numai ca nimeni, niciun spirit, cu adevarat responsabil, riguros si obiectiv, nu se straduieste sa explice \u00een chip concret, pe viu, la amanunt, continutul acestor sintagme si \u201enecesitatea\u201c prezentei lor, pe centimetru patrat, de viata. \u00cen prezent, \u201esfintenia\u201c acestor sintagme spune totul, dar mai ales nimic. Ca un ecou venit de cine stie unde, pe care te prefaci ca-l cunosti prea bine, \u00eensa habar n-ai sa-l definesti.
\nSi sa nu ne tot prefacem ca nu-i asa: de o vreme \u00eencoace, mai ales formula \u201evalori europene\u201c s-a demonetizat alarmant, fiindca p\u00e2na si insul cu putina carte si-a dat seama ca sintagma cu pricina e doldora de interese politice si politicianiste si de multe alte interese, din care mustesc tot felul de vinovatii parsive… Puritate ideatica si \u00eenaltatoare a celor doua formule?… Sa mori de r\u00e2s!… C\u00e2te un politruc autohton, un fel de \u201ebranconer\u201c, care si-a dat, cu chiu cu vai, bacalaureatul pe la 30 de ani, apare pe sticla televizorului, ori pe la c\u00e2te un sprit, ori \u00een vreun ziar, si ne \u00eendeamna cu z\u00e2mbet fermecator: \u201eBai, astia, populatie, ciumpalacilor, ineptilor, au zis barosanii, ori barosana, de la Bruxal, sa respectati si sa aplicati valorile europene…\u00a0 Ca, daca nu, schimbam foaia si va ia gaia… S-aude, ma neoccidentalizatilor?\u201c
\nSpre a nu mi se rastalmaci duritatea aprecierilor, precizez c\u00e2t se poate de clar: exista, fireste, si valori europene autentice. Mai ales, au existat. La timpul trecut, adica. \u00cen prezent \u2013 repet \u2013 sintagma \u201evalori europene\u201c este viciata de o jalnica \u00eemb\u00e2csire politicianista si de negativitate dispretuitoare fata de identitati si specificitati nationale. La ora actuala, sintagma \u201evalori europene\u201c nu mai conteaza at\u00e2t pentru ea \u00eensasi si \u00een ea \u00eensasi, c\u00e2t spre a fi \u00eenv\u00e2rtita deasupra capului, ca o maciuca.
\nM-am \u00eentrebat adeseori care ar fi motivatia \u00een virtutea careia acesti negatori si denigratori dispretuiesc tot ce-i rom\u00e2nesc, p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe? De ce \u201ecineva\u201c\u2013 oricine a fi acel \u201ecineva\u201c \u2013 scuipa birjareste, ca la podisca, toc\u00e2nd \u00een dinti seminte de floarea soarelui, pe ogorul de pe urma caruia se \u00eembuiba?
\nSunt posibile doua tipuri de explicatii, organic legate \u00eentre ele.
\nPrimul dintre ele vizeaza structura psihica, individuala, a negatorilor si denigratorilor \u00een cauza. Acestia sunt, mi se pare, sub aparenta calmului, naturi resentimentare, sarcastice, cu un gust acut al demolarii, aproape \u00een orice \u00eemprejurare. Si care abia asteapta \u00eemprejurari capabile sa le declanseze structurile, negre \u00een cerul gurii, sa se dezlantuie. Cam cum se \u00eent\u00e2mpla la un concurs de alergari, unde concurentii asteapta \u00eencordati pe linia de plecare, p\u00e2ndind focul de pistol al arbitrului.
\nAl doilea tip de explicatii, \u00een ceea ce priveste atitudinea demolatorilor, \u00eel reprezinta, din nefericire, prea multele comportamente imorale, salbatice, rusinoase \u2013 afaceri dubioase, spagi cu nemiluita, violente, politicianism gaunos, manelism incultural si anticultural, decadenta a spiritului umanist \u2013 din mizerabila tranzactie postdecembrista a patriei muma. Reprezentantii individuali ai tipului demolator folosesc, ca pe focul de pistol, aceste pacate grele, si se reped, cu \u201eviteza luminii\u201c, sa calce \u00een picioare orice identitate a unui \u00eentreg popor, a unei \u00eentregi natiuni.
\nDe ce acesti alergatori dupa anihilari spaimoase, \u00een ograda de unde se \u00eenfrupta, nu scot un cuv\u00e2nt, oric\u00e2t de modest, de sanctionare, la adresa occidentalismului, c\u00e2nd \u00een interiorul acestuia se petrec fapte cu totul reprobabile?
\nPoporul rom\u00e2n, natiunea rom\u00e2na au \u2013 ca si at\u00e2tia altii \u2013 destule pacate, destule ne\u00eempliniri. Dar nu p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t sa nu mai posede durabile identitati. Poporul rom\u00e2n, natiunea rom\u00e2na n-au prigonit niciodata, de-a lungul istoriei lor, alte popoare, sa le sugrume, sa le sclavizeze, sa le \u00eenmorm\u00e2nteze valorile si identitatile, cum a procedat majoritatea marilor puteri occidentale \u2013 cu zecile si sutele de ani \u2013 \u00een colonii, jefuindu-le, la s\u00e2nge, fara scrupule.
\nDe fapt, tocarea la cap, pe centimetru patrat, cu \u201eeuropenizarea\u201c si \u201eoccidentalizarea\u201c este ipoteza unei tentative mai ample, data drept \u201elege obiectiva\u201c: globalizarea. \u00cen volumul \u201eFilosofie \u00eentr-un timp al terorii. Dialoguri cu J\u00fcrgen Habermas si Jacques Derrida\u201c (Paralela 45, 2005), cercetatorul si umanistul american, Giovanna Borradori, analiz\u00e2nd si coment\u00e2nd conceptia incisiva a filozofului contemporan Hannah Arendt despre totalitarism, observa: \u201eesenta terorii nu este eliminarea fizica a oricui este perceput ca diferit, ci eradicarea diferentei (subl. mea \u2013 Gr.S.) dintre oameni, adica a individualitatii si a capacitatii lor de actiune autonoma\u201c (pag. 28). Nu ni se vorbeste aici, \u00een chip direct, de identitate. \u00censa este c\u00e2t se poate de evident ca, astazi, \u201eeradicarea diferentei dintre oameni, adica a individualitatii si a capacitatii lor de actiune autonoma\u201c, pe care o propovaduiesc \u2013 mai pe fata, mai pe usa din dos \u2013 \u201eevanghelistii\u201c globalizarii, e, la r\u00e2ndul ei, o ipostaza terorizanta a negarii si dispretului fata de identitar.
\n*
\nUltimul \u201eracnet\u201c \u2013 sa zic asa \u2013 al negarilor, cu inima senina, a tot ce-i rom\u00e2nesc a iesit din pana istoricului-vedeta Lucian Boia. Ma refer la eseul \u201eDe ce este Rom\u00e2nia altfel?\u201c (Humanitas, 2012). Evident \u2013 stie toata lumea \u2013 domnul Lucian Boia este un istoric si autor cu faima. Cartile sale fac \u201efurori\u201c. Marturisesc si eu, cu sinceritate, ca opiniile domniei sale nu pot fi ignorate. Are si o scriitura cu aplomb, limpede si penetranta. Ce mai la deal, la vale, scrie cu talent.
\nSi ultima sa carte, pe care tocmai am citit-o, nu se cheama de istorie fiindca disciplina asta pretinde demonstratii riguros stiintifice, si daca se poate, imbatabile. Autorul i-a zis opului sau, eseu. Ca tot e la moda eseul. Ne place sau nu sa recunoastem, orice eseu \u2013 at\u00e2t de gustat \u00een lumea de astazi \u2013 are inima nespus de \u00eencapatoare, fiindca acolo pot zbura si cai verzi pe pereti. Multi profesori universitari din ziua de azi nici nu mai dau, \u00een sesiuni, examenele orale cu studentii, pe baza de bilete tematice… ci le dau sa faca, acasa \u2013 cica \u2013 eseuri, pe care sa le puna note. Daca ai nitel talent, \u00eentr-un eseu, care te scuteste de efortul de a demonstra cu documente, poti sa spui de toate, dar mai ales nimic.
\n\u00cen cartea sa, \u201eDe ce este Rom\u00e2nia altfel?\u201c \u2013 restr\u00e2nsa ca volum domnul Lucian Boia comite doua erori grave, de conceptie. Prima \u2013 si cea mai grava \u2013 una, as zice, de ordin filosofic, consta \u00een aceea ca respectivul autor confera, de fiecare data, negativarii unui amanunt, unei particularitati, greutatea unei totalitati. Domnul Lucian Boia metamorfozeaza, fara sa clipeasca, orice partialitate, \u00eentr-o totalitate. Astfel \u00eenc\u00e2t sa \u201edemonstreze\u201c \u2013 crede domnia sa \u2013 ca rom\u00e2nii, poporul rom\u00e2n, natiunea rom\u00e2na nu poseda nici un strop de identitate. Ca sunt de r\u00e2sul lumii, niscai \u201ezdrente\u201c de pe la marginea Imperiului Roman.
\nA doua eroare fundamentala a istoricului-vedeta consta \u00eentr-o dubla directie: fiind vorba de un eseu, bun la toate, autorul numai afirma, fara sa se mai simta obligat sa demonstreze; si acel \u201ealtfel\u201c, care implica comparatii, ram\u00e2ne \u00een cea mai mare masura \u00een aer deoarece termenul comparativ al ecuatiei abia se simte. Este nespus de vag si de neconvingator. \u00cel rog pe domnul profesor Lucian Boia sa nu se supere ca \u00eendraznesc sa-i spun ca metodologia orientativa, care se afla la baza eseului domniei sale, este una de doi bani. Totalmente neriguroasa.
\nSpre a nu fi pus la colt ca nedreptatesc \u201estralucitul\u201c eseu, precizez ca nu putine dintre pacatele, dintre scaderile rom\u00e2nilor \u2013 pe care autorul le mentioneaza \u00een eseul sau, cu asupra de masura \u2013 sunt reale, sunt adevarate. Dar \u00eenca o data: nu cred ca este de acceptat, nu este corecta smecheria metodologica a unui istoric cu pretentii de a conferi unor partialitati valoarea unei totalitati.
\n\u00cen tot ce spune, autorul cartii la care ne referim, doreste sa ne v\u00e2re \u00een cap ideea ca noi, rom\u00e2nii, de c\u00e2nd existam, \u00een tot ce-am facut si-am g\u00e2ndit, nu avem nimic, absolut nimic identitar. Ca n-am existat si nu existam dec\u00e2t pe baza de \u201eimitatii\u201c, de \u201e\u00eemprumuturi\u201c de la altii, mai cu seama de la \u201emarii\u201c occidentali, \u201ecurati ca lacrima\u201c si cocosati de at\u00e2tea \u00eenalte si emblematice valori. Ca, de fapt, p\u00e2na la urma \u2013 se straduieste respectivul autor din rasputeri sa ne convinga \u2013 rom\u00e2nii, CA ROM\u00c2NI, nici n-ar exista, ei nefiind altceva dec\u00e2t emanatia paradoxala a altcuiva, a altora, \u00een fata \u201egenerozitatii\u201c carora sa cadem \u00een genunchi.
\n*
\nNu mi-am propus sa recenzez, afirmatie cu afirmatie, din eseul domnului Lucian Boia. Ma voi opri \u2013 mai concret \u2013 la afirmatiile autorului, privindu-l pe Mihai Eminescu. Alatur\u00e2ndu-se, cu abia retinuta satisfactie, celor care nu mai ispravesc sa \u201edar\u00e2me\u201c statura lui Eminescu, domnul Lucian Boia subliniaza: \u201eFapt e ca si Eminescu este un \u00aboccidentalizat\u00bb, av\u00e2nd drept sursa de capetenie poezia si filozofia germana. Originalitatea lui europeana, ca poet romantic, este relativa si discutabila. Eminescu i-a cucerit pe rom\u00e2ni prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale. \u00cen traducere, aceasta misterioasa calitate se pierde si nu este de mirare ca Eminescu, ca \u00abprodus de export\u00bb, este aproape inexistent. Nici el nu a spart cadrele si nu are cum sa fie receptat printre cei mai reprezentativi poeti ai lumii. Ceea ce se joaca acum e strict ram\u00e2nerea lui \u2013 nesigura \u2013 \u00een v\u00e2rful ierarhiei literare rom\u00e2nesti\u201c (p. 22).
\nDomnul Lucian Boia n-o spune raspicat, de-a dreptul, la scena deschisa, ca Eminescu, ca Eminescu, cu profunda-i identitate geniala, n-ar \u00eensemna mai nimic. Ci, z\u00e2mbind dispretuitor \u00een coltul gurii, autorul da t\u00e2rcol \u201eproblemei Eminescu\u201c si, \u00een cuvinte, aparent calme, se straduieste sa ne corupa si sa insinueze \u201econvingerea\u201c ca Eminescu ar fi un \u201epitic\u201c neglijabil. Si ca Eminescu ar fi si el nitel Eminescu, exclusiv\u00a0 \u00een masura \u00een care s-ar fi \u201eoccidentalizat\u201c, ca doar at\u00e2ta c\u00e2t s-a adapat si el din emblematicele \u201evalori occidentale\u201c.
\nProblema, astfel pusa, e una a unei \u00eentelegeri, efectiv, primitiva, a influentelor. Apucarea rudimentara pe o aratura total denivelata.
\nOricare mare artist, de oriunde, din \u00eentreaga istorie a artei universale, a \u201esuportat\u201c si niscai influente. E un adevar cu totul elementar. Sa nu stie un intelectual de talia universitarului Lucian Boia ca Dumnezeul oricarui mare creator de arta este propriu-i talent ori \u2013 dupa caz \u2013 geniul sau? Talentul si geniul suporta, de la caz la caz, aproape totdeauna, si unele influente, capabile sa le cizeleze.
\nDar talentul si geniul ram\u00e2n ele \u00eensele, cu dumnezeirea lor cu tot, oric\u00e2te influente \u2013 \u201eoccidentale\u201c ori altele \u2013 ar suporta. Eminescu a fost un incomparabil om de cultura si, \u00eentr-adevar, a asimilat autentice valori si influente occidentale. Dar, el a ramas \u2013 si va ram\u00e2ne pentru totdeauna \u2013 originalul Eminescu, doar pe baza geniului \u00eennascut, oric\u00e2te fite negativante si m\u00e2r\u00e2ieli la moda ar formula unii. Daca universitarul Lucian Boia \u2013 chemat sa educe tinerii \u00een spiritul adevarului stiintific, si nu al modelelor maneliste \u2013 nu a \u00eenteles, \u00eenca, dinamica ideatica interioara, foarte complicata, a unui geniu, mai are timp sa se scolarizeze.
\nAcum, la \u00eenceput de mileniu orgolios, cu mari pretentii, cuv\u00e2ntul, dat de Dumnezeu oamenilor spre a se \u00eentelege, calm, \u00eentre ei, s-a bombat ca un p\u00e2ntec de broasca \u00een calduri \u2013 nu-i asa? \u2013 \u201esexy\u201c, pentru a masca, la nesf\u00e2rsit, adevaruri, altminteri clare, si spre a \u00eembrobodi pe cei slabi la \u00eenger cu naravase constructii de limbaj, pretins impartiale si \u201edemitizante\u201c.
\nSemnalam si un alt procedeu comparativ, nociv, batjocoritor \u2013 ceva mai \u201ebl\u00e2nd\u201c, totusi \u2013 pe care-l diferentiem \u00een raport cu cele aratate mai sus. \u00cen unele cotidiene de prim-plan apar, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, analize ale unor stari de lucruri rom\u00e2nesti, rele, \u00eenapoiate, puse, de \u00eendata, fata-n fata cu realitati \u201eeminamente pozitive\u201c, din tarile occidentale.
\nAsemenea relatari comparative nu sunt semnate de denigratorii \u201ede meserie\u201c,\u00a0 ci de c\u00e2te un ziarist talentat, m\u00e2nios, ce nu prea reuseste sa-si controleze g\u00e2ndurile si \u201eporumbeii\u201c ce-i ies din gura. \u00centr-un atare caz, nocivitatea nu consta \u00een \u00eensasi nominalizarea unor stari de lucruri proaste, \u00eenapoiate, din realitatile autohtone, fiindca, \u00eentr-adevar, sunt destule.
\nCi \u00een absolutizarea fixista si batjocoritoare a unor asemenea stari de lucruri, \u00een comparatie cu exaltarea admirativa, fara limite, a realitatilor occidentale. Atare lipsa de masura si de tonalitate comparativa pune la \u00eendoiala rigoarea si exactitatea adevarului. Cam cum procedeaza exaltarile religioase, \u00eempinse la extrem, c\u00e2nd raporteaza un biet pam\u00e2ntean, plin de pacate, la un \u201esf\u00e2nt\u201c, curat ca lacrima, dar care \u2013 pe sest \u2013 man\u00e2nca de frupt, \u00een zi de post.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum de e posibil si de ce, de c\u00e2teva decenii \u00eencoace, dar mai ales \u00een ultimii zece, cincisprezece ani, o grupare de intelectuali cultivati, oameni dotati, unii de anvergura, si nu niste mediocritati de doi bani \u2013 mereu cam aceiasi, se d\u00e3 de ceasul mortii sa \u201edemonstreze\u201c ca tot ce-i rom\u00e2nesc ar fi doar praf… Cite\u0219te mai mult »Asalt impotriva identitatilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10115,8957],"class_list":["post-17583","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eseuri-lucian-boia","tag-lucian-boia"],"views":1147,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17583","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17583"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17583\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17583"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17583"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17583"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}