{"id":1758,"date":"2010-03-10T19:05:01","date_gmt":"2010-03-10T17:05:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1758"},"modified":"2015-01-15T17:29:24","modified_gmt":"2015-01-15T15:29:24","slug":"importul-de-vulcani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/importul-de-vulcani\/","title":{"rendered":"Importul de vulcani"},"content":{"rendered":"

Nu mi-a mai ramas absolut nicio iluzie din cele multe pe care mi le facusem \u00een \u00eendepartata-mi studentie, c\u00e2nd transcriam, pentru a fi trecute din m\u00e2na \u00een m\u00e2na, versurile lui Carl Sandburg si Walt Whitman, bunaoara, sau ale lui Lucian Blaga, idolul nostru de atunci. Acesta, ironizat de Mihai Beniuc \u00eentr-un roman submediocru, putea fi vazut uneori \u00eentr-o cafenea, \u201eCroco\u201c, sau pe strada Jokai, ocolit de unii dintre cei ce, mai t\u00e2rziu, aveau sa scrie diverse articole sau elogioase memorii despre relatia cu el. <\/strong><\/em><\/p>\n

Pe atunci, asemenea reactii ma mirau, \u00eemi pareau de necrezut, pe c\u00e2ta vreme, azi, a ajuns sa ma uimeasca orice gest de bun-simt, rarissimele\u00a0 semne de respect pentru valoare si performanta. Acum, mi-e tot mai limpede ca dascalul nostru national este moartea, doar ea\u00a0 le arata compatriotilor ca am trait alaturi de o valoare careia p\u00e2na \u00een clipa inevitabila, nu i s-a dat nici cea mai mica importanta. Se aplauda mai ales la cimitir si sunt aplaudati, de asemenea, diversi impostori sau pretinsi politicieni \u00een salile pavoazate \u00een culorile diferitelor partide. \u00centr-o lume pe dos, cum este a noastra, \u00eentr-un sezon al veleitarilor, pentru multi semeni libertatea a devenit o povara. \u00cen anii studentiei mele, c\u00e2nd arestarile pe motive politice faceau parte din cotidian, fiecare vers descoperit, orice text din putinele publicatii straine aduse de colegii nostri greci sau africani, erau semne ca mai exista si altceva. Ne \u00eencapat\u00e2nam sa credem ca si societatea noastra, totusi, va fi obligata sa se deschida. \u00cen stiinta, cartile si cursurile ce marcau despartirea de pavlovismul penibil devenit, multi ani, un fel de religie, ni se pareau pasi\u00a0 decisivi spre largirea \u201eochiurilor navodului\u201c \u00een care ne gaseam, cum spunea Evtusenko. Si \u00een literatura drumul de la realismul socialist la realismul pur si simplu a fost extrem de dificil. Reintroducerea\u00a0 marilor nostri clasici \u00een circuitul firesc a pretins nu numai eforturi incredibile, ci si multa diplomatie, specularea anumitor conjuncturi. La fel, si restabilirea legaturilor cu lumea, \u00eentrerupte sau deviate. Pe atunci, aveam sentimentul ca, \u00een ciuda interdictiilor si aberatiilor politicii, a mizeriilor de tot felul, victoriile erau, daca nu definitive, macar de lunga durata. Ca scriitori, credeam \u00een meseria noastra,\u00a0 fiind constienti ca vorbeam \u00een numele celor multi, incapabili sa strige \u2013 din nestiinta sau teama \u2013, combateam at\u00e2t c\u00e2t puteam o ideologie extenuata ce avea sa se prabuseasca zgomotos \u00een neuitatele zile si nopti ale Revolutiei. Zile si nopti \u00een care unii si-au sacrificat viata \u00een numele libertatii, iar altii erau dispusi sa se sacrifice. Timp de doua decenii, victoria dob\u00e2ndita s-a modelat\u00a0 \u00eencet si sigur dupa chipul si structura noastra. S-a v\u00e2ndut, distrus sau consumat cam tot ce s-a construit cu at\u00e2ta\u00a0 suferinta \u00een mult hulitul regim dictatorial. Din tot ce a \u00eensemnat acesta, s-au pastrat cu sfintenie numai metodele, manierele, incultura si agresivitatea ridicate de catre nepotii batr\u00e2nilor comunisti la rang de legi. Si un permanent gust pentru dictatura care se poate lesne instaura cu ajutorul votului. Cu toate ca voturile se obtin la un\u00a0 pret de nimic, uneori maladiile cronice nationale, ignoranta si nepasarea, sunt suficiente. Daca, printr-un referendum s-ar cere, de exemplu, necesitatea importarii unor vulcani din Kamciatka, n-am nicio \u00eendoiala ca s-ar vota imediat. Ca, de altfel, orice alta aberatie. Caci mai mult dec\u00e2t saracia materiala, coplesitoare este saracia morala. Datorita ei ne-am reluat rolul de eterni corigenti ce \u00eesi cunosc bine locul: la colt, pe coji de nuca, \u00eentr-un moment al istoriei, c\u00e2nd, asa\u00a0 cum spunea Camus, \u201einteligenta se umileste pun\u00e2ndu-se \u00een serviciul urii si opresiunii\u201c.<\/p>\n

Cei ce refuza sa se predea \u2013 tot mai putini \u2013, au sentimentul ca vorbesc pietrelor si pustiului. Ca sunt rataciti \u00eentr-o lume lobotomizata care a uitat tot ce a trait. Amagindu-ne ca ne aflam pe drumul cel bun, am ajuns mai rau dec\u00e2t am fost. Oricum, avem o certitudine, anume ca \u201enimic nu se pastreaza mai bine dec\u00e2t paragina\u201c \u2013 cum spunea si\u00a0 Alejo Carpentier. Paragina si lupta sistematica, \u201ezi de zi si ceas de ceas\u201c, cu comunismul. Se reduc salariile si pensiile, se umbla p\u00e2na si la putinii bani ai handicapatilor, dar nu si la ai celor fara\u00a0 certificate. \u00cen orice caz, lupta cu decedata or\u00e2nduire nu \u00eenceteaza. Deocamdata nu se cunoaste vreo victima \u00een viata, vreun condamnat pentru pacatele sale trecute \u00eensa important este ca exista combatanti. \u00cen fine, ar mai fi ceva de adaugat: acum avem suficiente carti, poeziile nu mai trebuie copiate de m\u00e2na ca odinioara, at\u00e2ta doar ca numarul analfabetilor si al ignorantilor cu multe diplome este \u00eentr-o demoralizanta crestere. Si nu e de mirare: \u00een spatiile paraginite se \u00eenmultesc buruienile. Multumita lor, de doua decenii nu am repurtat nicio victorie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu mi-a mai ramas absolut nicio iluzie din cele multe pe care mi le facusem \u00een \u00eendepartata-mi studentie, c\u00e2nd transcriam, pentru a fi trecute din m\u00e2na \u00een m\u00e2na, versurile lui Carl Sandburg si Walt Whitman, bunaoara, sau ale lui Lucian Blaga, idolul nostru de atunci. Acesta, ironizat de Mihai Beniuc \u00eentr-un roman submediocru, putea fi… Cite\u0219te mai mult »Importul de vulcani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[14953,4,1374,1375,1373,1376,1377],"class_list":["post-1758","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-politica","tag-editorial","tag-educatie","tag-incultura","tag-invatamant","tag-maniere","tag-societatea-actuala"],"views":2952,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1758","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1758"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1758\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1758"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1758"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1758"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}