{"id":17577,"date":"2014-01-30T12:18:42","date_gmt":"2014-01-30T10:18:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17577"},"modified":"2015-01-15T15:58:14","modified_gmt":"2015-01-15T13:58:14","slug":"ziua-culturii-nationale-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ziua-culturii-nationale-2\/","title":{"rendered":"Ziua culturii nationale"},"content":{"rendered":"<p>Ziua culturii ne ofera un prilej de bilant si constituie, totodata, un moment \u00een care trebuie sa ne definim nu numai locul pe care Academia noastra \u00eel ocupa, ci si \u00eendatoririle ei, mai ales \u00een \u00eemprejurarile acestei tranzitii infinite prin care trece tara si ale drumului ei catre normalitate. Suntem una dintre institutiile cele mai vechi si mai statornice din Rom\u00e2nia. Peste c\u00e2tiva ani vom \u00eemplini 150 de ani de fiintare. \u00cen procesul constituirii Rom\u00e2niei moderne si ale unificarii statale a natiunii am avut \u00een permanenta un rol si, aceasta, chiar \u00een etapele cele mai complicate ale istoriei mai apropiate a rom\u00e2nilor. Suntem \u2013 cum ne defineste legea \u2013 cel mai \u00eenalt for de stiinta si cultura al tarii. Dar, totodata, trebuie sa fim si \u00eenteleptul ei sfetnic, nefiind implicati politic, ci, dimpotriva, situati \u00een afara jocurilor de acest fel. Astfel, singura datorie pe care o avem este de a veghea si a atrage atentia ori de c\u00e2te ori apar probleme care \u00eengrijoreaza si tulbura societatea, risc\u00e2nd sa puna \u00een primejdie nu numai constructiile noastre de astazi, ci si pe cele ale viitorului.<br \/>\nDin 1866 si p\u00e2na astazi am fost necontenit prezenti si implicati \u00een marile momente prin care a trecut Rom\u00e2nia. Din pacate, \u00eensa, insuficienta atentie acordata Academiei si apoi treptata restr\u00e2ngere a c\u00e2mpului ei de actiune, imixtiunile \u00een functionarea ei si \u00eensusirea bunurilor ei \u00een deceniile totalitariste au daunat nu doar respectabilei noastre societati savante, ci, prin absenta consultarii ei, bunului mers al tarii.<br \/>\nDin 1990 Academia a fost repusa \u00een drepturi, dar printr-un proces lent si dureros care nu s-a \u00eencheiat nici \u00een zilele noastre, dupa un sfert de veac. Bunurile care ne-au fost rapite printr-un decret \u00een 1948 ne puteau fi restituite prin altul dupa decembrie 1989, dar acest lucru nu s-a \u00eent\u00e2mplat, ci am fost si suntem supusi magmei birocratice care afecteaza \u00eentreaga societate. Astfel, recuperarea s-a dovedit complicata si a impus eforturi nefiresti. Nerespectarea fiintarii neat\u00e2rnate si autonome continua sa se produca din vreme \u00een vreme. De asemenea, Academia este, si ea, victima a unui proces general de restr\u00e2ngere a fondurilor destinate stiintei si culturii, din pacate, fenomen, \u00een multe privinte, chiar planetar, care tinde sa capete forme din ce \u00een ce mai accentuate. Aceasta situatie ameninta nu numai Academia si institutele ei, ci poate avea cele mai grave consecinte asupra progresului Rom\u00e2niei.<br \/>\nSarbatorim Ziua Culturii, dar, \u00eenainte de toate, nu putem sa nu ne exprimam \u00eengrijorarea pentru locul acordat culturii \u00een strategia dezvoltarii Rom\u00e2niei si, implicit \u2013 desi asertiunea poate parea meschina \u2013, pentru fondurile care-i sunt alocate.<br \/>\n\u00cen perioada constructiei statului national, culturii i s-au dat o atentie si o pondere deosebite. Nu \u00eent\u00e2mplator au fost create cele dint\u00e2i universitati ale statului modern rom\u00e2n, la Iasi si la Bucuresti, dar, totodata s-a \u00eenteles atunci ca era necesar un \u00eentreg sistem articulat al instructiunii publice. Legea din 1864 a facut acest lucru, asigur\u00e2nd avansul at\u00e2t de important \u00een acest tar\u00e2m, dar si at\u00e2t de gingas, p\u00e2na c\u00e2nd Spiru Haret, ne\u00eentrecutul si daruitul artizan al culturii moderne rom\u00e2nesti, avea sa vina cu legile sale de fericita amintire.<br \/>\n\u00cen paralel, au fost ne\u00eentrerupt formate cadre \u00een Universitatile de peste hotare, cu preocuparea ca ele sa se realizeze, \u00eensa, potrivit necesitatilor tarii, si nu sa devina instrumente de \u00eenstrainare. A avut loc un proces general de crestere, de treptata dezvoltare si aliniere la parametrii tarilor mai \u00eenaintate. Dar, totodata, temeiurile de \u00eenvatatura au devenit unitati de masura ale acceptarii cuiva \u00een lumea celor meniti sa construiasca si sa conduca tara. Doctoratul \u00een drept de la Paris era \u00een acea vreme o conditie culturala, dar si politica, pentru aspirantii la ministere si, de fapt, mai mult de jumatate dintre ministrii de p\u00e2na la 1918 au satisfacut aceasta conditie nescrisa, adaug\u00e2ndu-li-se lor absolventii altor forme de \u00eenvatam\u00e2nt superior.<br \/>\n\u00cen ansamblu, a fost vorba, \u00een acea faza pregatitoare a marii \u00eempliniri din 1918, de o clasa politica noua, care \u2013 cu toate unele lipsuri inerente si firesti \u2013 corespundea misiunii istorice ce-i revenea. Cazurile de incultura au fost sanctionate critic si polemic de contemporanii acelor vremuri, dar ele nu erau \u00een realitate dec\u00e2t izolate si, ceea ce era mai important, actorii principali ai vietii politice dominau scena iar spusele multora dintre ei ne impresioneaza deseori p\u00e2na \u00een zilele noastre ; si nu numai prin continut, ci, poate, si printr-o alta dimensiune pierduta&#8230; \u00een negura timpurilor, cea a dragostei, a devotamentului fata de patrie, nu doar proclamat cu emfaza, ci slujit cu sinceritate si daruire.<br \/>\nAsa s-a construit, \u00eempotriva tuturor obstaclelor, o tara care s-a dovedit capabila, \u00een perioada interbelica, sa realizeze si sa confirme viabilitatea operei ei: un stat \u00een hotarele natiunii ! \u00cen mai putin de doua decenii, s-a demonstrat atunci ca n-a fost vorba de un proces artificial, ci de unul organic si ca rom\u00e2nii de pretutindeni erau capabili sa formeze laolalta un stat al lor la \u00eenaltimea vremurilor, sa vindece foarte grelele rani ale uriasei conflagratii ce avusese loc, sa unifice institutional noua tara si sa se angajeze \u00eentr-un proces de dezvoltare, din nefericire \u00eentrerupt de cel de al Doilea Razboi Mondial si de era dictaturilor.<br \/>\nCe \u00eensemnatate s-a dat atunci culturii, cu toate trebuintele cu care era confruntata tara, \u00eenteleg\u00e2ndu-se de catre clasa politica, \u00een multe privinte noua, importanta ei deosebita! Legislatia \u00eenvatam\u00e2ntului, \u00eenfiintarea de noi universitati de esenta rom\u00e2neasca la Cluj si la Cernauti, si \u00een embrion si la Chisinau si Timisoara, dezvoltarea institutiilor de \u00eenvatam\u00e2nt superior specializat si de ramura, ridicarea la un nivel competitiv european a institutiilor stiintifice si culturale au caracterizat acea perioada \u00een care s-au creat sau dezvoltat si \u00eensemnate unitati de cercetare. Toate acestea au beneficiat de un sprijin generos, dar si necesar, al statului.<br \/>\n\u00cen perioada rosie a dictaturilor, dupa o faza cumplita, destructiva, a institutiilor si a oamenilor, s-a ajuns la o alta, \u00een care s-a \u00eenteles c\u00e2t de c\u00e2t necesitatea afirmarii culturale a tarii, acord\u00e2ndu-se pentru aceasta fonduri trebuitoare. Desi succesele au fost manipulate politic si prezentate artificial, ca succese ale regimului, ele erau, evident, rezultatul muncii si creativitatii oamenilor de stiinta si de cultura, iar afirmarea unora dintre ele pe plan international a dezvaluit capacitatile tarii ce puteau fi oferite lumii. Important a fost \u00eensa faptul ca s-a acordat sprijinul necesar exercitarii activitatilor cultural-stiintifice, mai ales ca, \u00een spatele firmei politice, fiinta, \u00een majoritatea cazurilor, dorinta afirmarii culturii si stiintei rom\u00e2nesti.<br \/>\n\u00cen decembrie 1989, a avut loc marea rasturnare, prin care s-a pus capat unui regim la care fuseseram condamnati prin jocurile unor mari puteri. A fost si momentul \u00een care au fost luate hotar\u00e2ri benefice pentru cultura si stiinta. Libertatea cuv\u00e2ntului a fost redob\u00e2ndita de oamenii de stiinta si, de asemenea, dreptul deplin de a calatori; a \u00eenceput si opera de treptata reintrare \u00een fluxul cultural-stiintific al lumii. Institutiile de cercetare \u2013 care \u00eei fusesera luate Academiei Rom\u00e2ne si subordonate umilitor, ca un corp strain \u2013 i-au fost, prin voia lor, \u00eenapoiate. Sistemul universitar s-a diversificat; au aparut universitatile particulare.<br \/>\nDar deficientele n-au lipsit. Lucrurile nu s-au desfasurat asa cum se sperase. S-a \u00eenlocuit un sistem cu altul, dar s-a lucrat mult la \u00eent\u00e2mplare sau imit\u00e2ndu-se modele din afara \u00een conditiile existente la noi. Robinetele fiind larg deschise, am asistat la fenomene de inflatie intelectuala \u00eengrijoratoare, imixtiuni si influente politice au dus la o cu mult prea generoasa promovare \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul superior a unor cadre didactice necorespunzatoare, degrad\u00e2ndu-se, totodata, si calitatea cadrelor din \u00eenvatam\u00e2ntul mediu. Privilegierea politica, dar si coruptia, au afectat grav lumea elevilor si a studentilor. Goana dupa titluri fara reala acoperire, obtinute cu mijloace necinstite au degradat un \u00eenvatam\u00e2nt care reusise sa fie la \u00eenaltimea necesitatilor timp de un veac si jumatate. Silintele unor voitori de bine s-au lovit de un grav proces de deteriorare, care a afectat si din pacate afecteaza \u00eenca sistemul nostru de \u00eenvatam\u00e2nt.<br \/>\nImitatiei servile, fara discernam\u00e2nt si fara sa se tina seama de posibilitatile si necesitatile tarii, i s-au adaugat insuficienta atentie acordata de fortele politice culturii si stiintei. Acestea n-au beneficiat, cum ar fi fost firesc, din partea guvernelor succesive, de o pozitie privilegiata, ne\u00eenteleg\u00e2ndu-se rolul lor esential \u00een dezvoltarea unei tari si \u00een afirmarea ei internationala. A avut loc totodata, deoarece nu s-au asigurat, fie si cu sacrificii, conditiile pastrarii lor \u00een tara, o migrare intensa si foarte grava a celor mai bune cadre stiintifice \u00een formare. \u00cen numele libertatii abuziv invocate, s-a desfasurat si se desfasoara o adevarata propaganda \u00eencuraj\u00e2nd plecarile si depl\u00e2ng\u00e2nd pe cei care au curajul de a nu se destara.<br \/>\nDe fapt, ne lovim de o grava problema de educatie si formare. Discursul adresat copiilor si tinerilor este unul de imitatie. A fost \u00eenlocuit discursul \u201emarxist-leninist\u201c cu unul valabil \u00een tari temeinic asezate de veacuri, corespunzator unor realitati diferite, dar nepotrivit situatiilor si evolutiilor noastre. Procesul de mondializare a fost \u00eenteles necorespunzator si \u00eentr-o interpretare care duce la distrugerea structurilor spirituale traditionale seculare, la pierderea identitatii si a trasaturilor specifice care ne-au aparat existenta si ne-au ajutat la mersul \u00eenainte prin vitregiile istoriei.<br \/>\nConstientizarea nationala este mai necesara ca oric\u00e2nd, tocmai \u00een noile \u00eemprejurari ale globalizarii si, de asemenea, pentru a dob\u00e2ndi, \u00een cadrul Uniunii Europene careia \u00eei apartinem din 2007, un loc corespunzator, si nu unul de slujitori ai celorlalti. Modelul comportamentului Poloniei si al polonezilor ne este oferit, si bine ar fi sa-l urmam. \u00centelegem sensul si necesitatea integrarii noastre europene si mondiale, dar dorim ca acest lucru sa se desfasoare corespunzator necesitatilor si intereselor noastre, asa cum acest proces a avut loc pentru toate statele aderente: fiecare dintre ele si-a aparat cu \u00eend\u00e2rjire ceea ce considera ca este necesar si benefic propriei entitati, fara a neglija nici esentiala problema a resurselor, a avutiei tarii. \u00cen complicatul avans \u00eentr-o lume \u00eentr-adevar noua, cea a informaticii, se cuvine sa ne gasim cadrul adecvat fara a renunta \u00eensa la ceea ce ne defineste si ne afirma, apar\u00e2nd prin cultura caracterul uman al existentei prezente si, mai ales, al celei viitoare, ca pe o trainica pavaza \u00eempotriva dezumanizarii. <strong>(Cuv\u00e2nt rostit la Academia Rom\u00e2n\u00e3 de Ziua Culturii, 15 ianuarie 2014)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ziua culturii ne ofera un prilej de bilant si constituie, totodata, un moment \u00een care trebuie sa ne definim nu numai locul pe care Academia noastra \u00eel ocupa, ci si \u00eendatoririle ei, mai ales \u00een \u00eemprejurarile acestei tranzitii infinite prin care trece tara si ale drumului ei catre normalitate. Suntem una dintre institutiile cele mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ziua-culturii-nationale-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ziua culturii nationale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1885,10111,4],"class_list":["post-17577","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-academia-romana","tag-discurs-dan-berindei","tag-editorial"],"views":2324,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17577","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17577"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17577\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}