{"id":17575,"date":"2014-01-30T12:17:02","date_gmt":"2014-01-30T10:17:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17575"},"modified":"2014-01-30T12:17:02","modified_gmt":"2014-01-30T10:17:02","slug":"din-saeculum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-saeculum\/","title":{"rendered":"Din \u201eSaeculum\u201c…"},"content":{"rendered":"

Cu un brad de Craciun \u00eencarcat de daruri seamana ultimul numar din 2013 al revistei \u201eSaeculum\u201c, publicatia creata si tinuta mereu vie de regretatul Alexandru Desliu si slujita cu abnegatie de Mircea Dinutz, alt daruit trecut si el prea iute \u00een alta lume. Revista de la Focsani e un reper \u00eensemnat al vitalitatii culturale ce supravietuieste, eroic, \u00een vechile provincii rom\u00e2nesti. De aceea e preferabil, \u00een pofida oricaror neajunsuri si a sumbrei profetii despre disparitia revistelor de cultura, sa \u00eencepem anul cu o picatura de inconstienta si optimism iresponsabil cu privire la soarta acestor importante repere ale culturii rom\u00e2nesti ce traiesc cu fiecare numar sub amenintarea mortii, la propriu si la figurat. Cu putine exceptii, Provincia culturala desfide si surclaseaza, \u00een momentul de fata, respectiva profetie \u00een comparatie cu Centrul prapastios, moralmente mai subred si mai agitat ca oric\u00e2nd si d\u00e2ndu-se de aceea mai responsabil, cu sabia ori cu nuiaua \u00een m\u00e2na, de soarta si viitorul respectivei culturi: vizibil influentati, puternic, de partizanate politice, destui exponenti ai Centrului \u201emonitorizeaza\u201c cultura, arta si literatura cu arma la umar, instaur\u00e2nd sau \u00eentretin\u00e2nd astfel un climat razboinic si nu putin \u201eterorist\u201c. \u00cen c\u00e2mpul pasnicelor confruntari de idei suiera gloantele, batr\u00e2nul Kogalniceanu s-a demodat cu vetusta lui pretentie de critica nepartinitoare preocupata de a lovi cartea, iar nu persoana, \u00een fine, polemica, departe de a fi cordiala, e \u00eenlocuita cu pamfletul contondent plin de cuvinte ur\u00e2te si miros de mahala de la care uneori si provincialele se molipsesc. Nu e cazul revistei \u201eSaeculum\u201c de la Focsani.
\nReaparitia \u201eb\u00e2tei patriotice\u201c<\/strong>
\n\u201eDesi cu radacini martiale (polemos \u00eensemn\u00e2nd \u00een greaca razboi)\u201c \u2013 scrie Rodica Lazarescu \u00een editorialul sau din \u201eSaeculum\u201c \u2013 \u201epolemica a fost si ar trebui sa ram\u00e2na un razboi al ideilor, o batalie \u00een spirit, iar nu o confruntare pe c\u00e2mpul de lupta, \u00een strada sau peste gard, \u00abarmele\u00bb polemistului fiind argumentul, logica, spiritul critic, masura si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, bunul-simt. \u00abO confruntare pasnica de idei\u00bb \u2013 zice N. Manolescu, revendic\u00e2ndu-se de la E. Lovinescu, \u00een vreme ce pamfletul ar fi una de cuvinte, c\u00e2t se poate de razboinica, polemistul trebuind musai a avea (\u00abdin pacate\u00bb, cum sustine acelasi N. M.) talent literar. \u00abDaca nu stii sa scrii ca lumea, e mai bine sa nu scrii pamflet\u00bb\u201c. Nenorocirea e ca pamfletarul, noul activist cu vechea b\u00e2ta patriotica \u00een m\u00e2na nu stie ca nu stie \u201esa scrie ca lumea\u00bb si, prins \u00een flagrant delict de mojicie si primitivism, scrie cum stie de la instructorii de \u201edresaj\u201c terorist din epoca trecuta. Exemplul pe care-l da dna Lazarescu, acela cu redactorul-sef, \u201epardon, manager de gazeta literara caruia i se reproseaza\u201c comportamentul necivilizat si grobian, este edificator pentru mentalitatea totalitara sub comanda careia un asemenea individ, mustrat pentru rele purtari, va sari \u00een fata Tribunei publice (a poporului carevasazica) pretinz\u00e2nd ca mustrarea lui, st\u00e2lp de nadejde al culturii nationale, reprezinta \u201eo agresiune anti-rom\u00e2neasca si anti-crestina\u201c, \u201eun afront la adresa Rom\u00e2niei, a crestinismului si a bunului-simt\u201c, a Constitutiei si \u201echiar a Rom\u00e2niei si a poporului rom\u00e2n\u201c! Editorialista de la \u201eSaeculum\u201c defineste specimenul si specia de confruntare pe care el o reprezinta \u00eencadr\u00e2ndu-le, bibliografic, \u00eentre \u201e\u00eendreptarul lui Karel Capek si parabola lui Marin Preda din \u201eNeistovita inventivitate a tipului infect\u201c: nu-i oare prea mare \u201eonoarea\u201c pe care i-o face purtatorului de b\u00e2ta patriotica?!
\nUn \u201edetractor\u201c
\nUn \u201ecaz literar\u201c cu fond tragic al irezolvabilei contradictii dintre constiinta de sine si imaginea publica \u00eel reprezinta eseistul, criticul literar si prozatorul Alexandru George. \u00cen pofida evidentei, stralucitul critic cu acest nume a nutrit despre sine un veritabil cult al prozatorului ce-si \u00eenchipuia ca este: de aici, din aceasta contradictie deloc \u00eent\u00e2mplatoare \u00een singuratica breasla, s-au iscat toate conflictele si \u201econfruntarile\u201c pe care le-a avut \u00een lumea literara. I s-a dus vestea autorului extraordinarelor carti \u201eSemne si repere\u201c si \u201eMarele Alpha\u201c dedicata lui Tudor Arghezi, ca ar fi un \u201edemitizant\u201c si un \u201edemolator\u201c al lumii taranesti si al imaginii ei din viziunea literara a unor mari scriitori. Faptul provine, cred, dintr-o mare ne\u00eentelegere, una care confera \u00eensa prozatorului ce voia cu orice chip sa fie un nimb de-a dreptul tragic. Ins \u201eclimatic\u201c si considerat \u201eursuz\u201c de multi, omul era de amenitate si cordialitate \u00een relatiile lui normale si naturale; \u201eiconoclastul\u201c avea umor cu carul si, \u00een particular, era un povestitor inimitabil de fapte si \u00eent\u00e2mplari din trecut, \u00eenclinatie ce i-o fi sustinut, fara \u00eendoiala, credinta ca e si un mare prozator. Nu era. Avea ce-avea cu \u201etaranii\u201c, cu \u201etaraniile\u201c si cu \u201elumea taraneasca\u201c despre care vorbea adesea cu un vizibil dispret, chiar cu indignare!, ca si Adrian Marino \u00een Viata unui om singur, indignare provocata de \u201eobtuzitatea\u201c proverbiala a taranului \u00een raport cu lucrurile \u201egratuite\u201c, spre deosebire de un citadin cu multe generatii \u00een spate. Se tragea, ce-i drept, din si traise \u00een mediul respectiv; privea de pe trotuar cu condescendenta si vag umilitor \u201eulita rurala\u201c si pe pietonii ei. Literatura rom\u00e2na postbelica \u2013 dar nu numai ea! \u2013 avea \u00eentre contemporanii criticului Alexandru George multi mari scriitori \u201erurali\u201c, proveniti din mediul taranesc sau atasati de acest mediu. Imaginea supralicitata, disproportionata pe care o avea despre prozatorul ce credea ca este l-a facut pe criticul stralucit Alexandru George sa fie perceput ca fiind \u00een permanenta pe picior de razboi cu \u201erivalii\u201c sai literari, mai toti prozatori ai mediului taranesc. Si-a transferat aceasta \u201erivalitate\u201c imaginara si asupra vietii si temelor taranesti din care se inspirau acestia. Nu cunostea lumea taraneasca; n-avea, cum se spune, nici \u201eorgan\u201c pentru ea, ca si de altfel, irealistul singuratic Adrian Marino. Rivalitatea \u00eenchipuita si resimtita irealist de Al. George pe tar\u00e2mul prozei de fictiune l-a facut sa se exprime negativ cu privire la asa-zisii sai rivali, dar si la adresa lumii taranesti \u00een sine, pe care o detesta, si careia, pe drept cuv\u00e2nt de asta data, nici nu-i prevedea un mare viitor. A polemizat mult, uneori contondent, par\u00e2ndu-i-se ca e \u201eatacat\u201c din toate partile. A murit crez\u00e2nd ca este un mare prozator citadin, nemeritat si nereceptat la justa sa valoare \u00eentr-o lume de tarani, dar \u00eencrezator \u00een comprehensiunea celor ce vin, \u00een viitor. Care, deocamdata, se lasa \u00eenca asteptata \u00een pofida faptului ca, admirabile, povestirile lui insolite si livresti, \u201ecu sensul la urma\u201c, acuza un postmodernism azi la mare pret! Critici reputati, poate cam conservatori, autori de pretioase istorii literare sau \u00een curs de scriere se arata distanti \u00een pretuirea lor pentru prozatorul si, \u00eendeosebi, romancierul Alexandru George. Un critic literar, repet, care poate \u00eensa rivaliza stralucit cu cei mai mari critici ai epocii trecute si nu numai. I-a ramas, din nefericire, imaginea de vesnic c\u00e2rtitor si \u201edemolator\u201c pe care, constat, o preia si o documenteaza \u00een plus dl Iordan Datcu \u00eentr-un articol din \u201eSaeculum\u201c ce debuteaza cu o meritata lauda a impresionantului volum biobibliografic al lui Stan Cristea dedicat vietii si operei lui Marin Preda, pentru a se opri apoi pe larg asupra unui \u201edetractor\u201c al marelui prozator \u2013 nimeni altul dec\u00e2t Alexandru George. Nimic din ceea ce sustine si dovedeste, cu citate \u00een regula, domnia sa nu este inexact: asa este, Alexandru George poate fi socotit de la un punct \u00eencolo un \u201edetractor\u201c (b\u00e2rfitor) al lui Marin Preda, editorul multora din cartile lui Al George! Dl Iordan Datcu str\u00e2nge ca un grefier riguros toate \u00eenscrisurile si vorbele lui Al George si ale altora auzite de autorul \u201eMarelui Alpha\u201c la adresa lui Marin Preda alcatuindu-i acestuia un veritabil dosar de cadre de om mic, meschin, arghirofil si ranchiunos, scot\u00e2nd din acest \u201edosar\u201c un portret negativ al autorului \u201eMorometilor\u201c, portret \u201e\u00eentr-o singura culoare, cenusie\u201c si care, de aceea, cum spune dl Datcu, \u201enu este credibil\u201c. Nu este \u201ecredibil\u201c, \u00eensa Alexandru George nici nu trebuie crezut \u00een spusele sau citatele lui. El trebuie doar \u00eenteles: \u00een ratiunea dezamagirilor sale cu privire la felul cum \u201eruralii\u201c literaturii rom\u00e2ne (nu) l-au perceput si (nu) l-au pretuit pe romancierul citadin Alexandru George din propria sa imaginatie! Din aceasta socanta si \u201ejignitoare\u201c contrazicere a propriei imagini pe care si-a faurit-o despre sine izvorasc amaraciunile lui tragice: faptul ca a scris cum a scris, ca \u201eschita \u00abCalul\u00bb dovedeste ca Marin Preda nu stie cum se ucide un cal\u201c, rizibil, nu \u201edovedeste\u201c nimic. Arata doar ca \u00een fata marelui prozator, stralucitul critic si-a pierdut umorul: si ne face sa z\u00e2mbim. Sa z\u00e2mbim de ambitia, copilaroasa, a criticului-romancier ca, fiu de cavalerist, el stie ce nu stie Marin Preda: cum se calareste si cum moare un cal de cavalerie, spre deosebire de o batr\u00e2na m\u00e2rtoaga rurala cu care o ruda de-a lui Ilie Moromete nu mai are ce face si ca atare o condamna la moarte! Insensibil si \u201eobtuz\u201c la farmecul si frumusetea gratuitatii, saracul taran vede ca bietul animal nu mai e bun de nimic si-l ucide cu cruzime… Z\u00e2mbim, \u00een fine, cu tristete, \u00een fata inaptitudinii unui fecund si amplu literat si stralucit critic rom\u00e2n de a-si \u00eenvinge aprehensiunea, iremediabila, provocata de o rivalitate imaginara cu un mare scriitor, dar si de cota scazuta de interes a prozatorului ignorat pe care Alexandru George nutrea convingerea ca-l reprezinta. Era \u201ezacas\u201e, scrie dl Iordan Datcu despre acest mare nerecunoscator care-l \u00eencondeiaza \u00een ultimul hal pe Marin Preda, editorul multor carti ale ignoratului critic si prozator! Era asa cum spune dl. Datcu si cum sunt multi altii si pe care, pentru aceasta, nu-i pretuim mai putin. Ca si pe marele si regretatul critic iconoclast, eseist subtil si erudit, traducator daruit al unor Voltaire, Anatole France, Zola, al fratilor Goncourt, R\u00e9my de Gourmont, a lui Villiers de L’Isle-Adam si al multor altora.<\/p>\n

A scris enorm si n-a suferit putin, trec\u00e2nd prin ocupatii si meserii fara nicio legatura cu literatura: de la muncitor necalificat la \u00centreprinderea Mecanica din Bucuresti si referent tehnic si desenator la Institutul de Cercetari pentru Constructii, p\u00e2na la tehnoredactor la revista Metalurgia si constructii de masini! \u00centre 1959 si 1972 ajunge, \u00een fine, bibliotecar la Biblioteca Academiei. A locuit, p\u00e2na spre sf\u00e2rsitul vietii, singur, \u00eentr-o garsoniera saracacioasa din mahalaua Dristorului, pe trotuarul careia \u00eel salutam adesea respectuos pentru depozitul enorm de cunostinte pe care-l reprezenta si plin de simpatie muta fata de insul distant si tepos ce era, pretuindu-i superlativ structura de om \u201eenciclopedic\u201c, cu o \u00eentinsa stiinta a vietii si a cartii \u00een pofida careia, \u00eensa, ramasese un mare candid, \u00een ciuda aparentelor contrare. Brutala uneori, causticitatea lui funciara nu ranea. Cel mult \u00eei intriga pe nepreveniti. Privindu-l adesea, ca acum, de la distanta, \u00eentre altii sau \u00eenconjurat de multi, omul parea inabordabil, izolat \u00eentr-un cerc invizibil unde nimeni nu putea sa patrunda: era \u00een fond un mare singuratic acest \u201ezacas\u201c si neobosit \u201edetractor\u201c al lui Marin Preda. Constantin Toiu ne povesteste, \u00een \u201eMemorii(le lui) din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u201c, ca odata, demult, \u00een tineretea lor \u00eenfloritoare, \u201edetractorul\u201c le-a daruit unor fete frumoase, poete si prozatoare si ele, \u00een loc de flori, ce a doua zi se trec si se ofilesc, o traista plina cu oale si cratite de bucatarie, mai trainice dec\u00e2t florile: se purta acest citadin, fara sa stie, ca un taran veritabil, cu simtul durabilului menit \u201esa tina\u201c o viata de om…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu un brad de Craciun \u00eencarcat de daruri seamana ultimul numar din 2013 al revistei \u201eSaeculum\u201c, publicatia creata si tinuta mereu vie de regretatul Alexandru Desliu si slujita cu abnegatie de Mircea Dinutz, alt daruit trecut si el prea iute \u00een alta lume. Revista de la Focsani e un reper \u00eensemnat al vitalitatii culturale ce… Cite\u0219te mai mult »Din \u201eSaeculum\u201c…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4492,3024],"class_list":["post-17575","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-n-manolescu","tag-revista-saeculum"],"views":1188,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17575","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17575"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17575\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17575"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17575"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17575"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}