CLAUDIA COJOCARIU<\/p>\n
Pe trendul de anul trecut al filmelor cu\/despre negri, pornind de la \u201eDjango\u00a0 Unchained\u201c si, mai nou, \u201eThe Butler\u201c, Steve McQueen \u00eesi \u00eemprospateaza filmografia supravietuirii cu unul dintre cele mai rezistente filme de acest gen, dovedind, \u00een primul r\u00e2nd, un progres real din punct de vedere narativ. Aceasta tema centrala \u2013 supravietuirea \u2013 \u00eent\u00e2lnita \u00een \u201eHunger\u201c sau \u201eShame\u201c, apare si \u00een cel mai recent lungmetraj al regizorului, \u201e12 Years a Slave\u201c, si presupune acelasi mixaj dintre formalismul cerebral, specific lui McQueen, si background-ul paranoic al personajelor sale. Aspectul pozitiv este faptul ca povestea avanseaza, de data aceasta, spre partea de naratiune a supravietuirii. Aceasta avansare e cu at\u00e2t mai fireasca, cu c\u00e2t scenariul original \u00eei apartine lui John Ridley, ceea ce \u00eenseamna ca nu exista diferente sau ne\u00eentelegeri \u00eentre scriitura propriu-zisa si punerea povestii \u00een imagine. E un ansamblu unitar, \u00een care se observa m\u00e2na si rigurozitatea lui McQueen, dar si mestesugul celorlalti membri din echipa, aflati sub \u00eendrumarea regizorala.
\nTocmai de aceea, regizorul alege sa nu se joace si ne spune de la bun \u00eenceput ca ceea ce vom viziona este un caz real. Filmul se inspira din viata unui negru liber, Solomon Northup (interpretat cu maiestrie si emotie de Chiwetel Ejiofor), care ajunge, \u00een urma unei scamatorii bine puse la punct de catre doi domni simpatici si amabili, sa fie tratat din nou ca un sclav si sa fie purtat prin diverse plantatii. Finalul \u00eesi revine la functia de informare si anunta ca scenariul se bazeaza pe romanul scris de Northup dupa eliberarea sa, \u00een 1853, dar si ca aceasta experienta l-a condus pe eroul povestii sa se implice \u00een tot felul de organizatii care aparau drepturile oamenilor de culoare.
\n\u201e12 Years a Slave\u201c pastreaza o structura clasica de biografie, prin prezentarea situatiei tragice a protagonistului, la \u00eenceputul filmului, intercal\u00e2nd si c\u00e2teva flashback-uri de dinainte ca drama acestuia sa se instaleze. Bine\u00eenteles, aceste \u00eentretaieri au rolul de a aseza \u00een contrast, \u00eentr-un timp scurt, at\u00e2t starea initiala de bine, cu scenele de familie si alte detalii semnificative, si mlastina \u00een care se afunda, \u00eencetul cu \u00eencetul, protagonistul, odata ce este rapit de catre negustorul de sclavi si este purtat prin lume. Primul moment de rascruce care-l va ancora pe Northup \u00een planul realitatii si \u00eel va scoate, usor, din planul sperantei este acela c\u00e2nd ajunge pe plantatia stap\u00e2nului Ford (Benedict Cumberbatch). Cei doi albi pentru care va lucra protagonistul se vor dovedi foarte diferiti, din punct de vedere moral. Problema nu va tine de caracterul sau de atitudinea lui Ford, pentru ca el reuseste sa-i aprecieze munca si inteligenta lui Northup, ci de cel care se ocupa de sclavii de pe plantatie, Tibeats (Paul Dano). Juc\u00e2nd cu aceeasi doza de nebunie si glacialitate ca \u00een rolul anterior din \u201eThere Will Be Blood\u201c, Tibeats, macinat de ura si de aversiune, vrea sa-i faca rau lui Northup cu orice pret, indiferent de munca si de s\u00e2rguinta nelimitata pe care o dovedeste acesta c\u00e2t timp se afla pe mosia stap\u00e2nului Ford. Dorinta lui Ford de-al proteja pe Northup \u00eenseamna un pas important \u00een relatia dintre albi si negri, dar urmarile \u2013 transferul sclavului \u00een sarcina unui alt stap\u00e2n \u2013 sunt la fel de dezastruoase si constituie, \u00een a doua etapa a povestii, cea de-a doua ancorare dura a protagonistului \u00een planul realitatii.
\nAjuns pe plantatia stap\u00e2nului Edwin Epps (interpretat fascinant de Michael Fassbender), destinul lui Northup se extinde astfel \u00eenc\u00e2t va cuprinde, \u00een a doua jumatate a filmului, o imagine generala a monstruozitatii actelor criminale comise \u00eempotriva oamenilor de culoare. Proclamat \u00eenainte ca Northup sa-l \u00eent\u00e2lneasca \u201eun ucigas de negri\u201c si, \u00een acelasi timp, autoproclam\u00e2ndu-se un crestin adevarat, un om al lui Dumnezeu, Edwin Epps este exact opusul lui Ford, nu doar prin atitudinea pe care o are fata de sclavi, ci si prin caracterul sau dezgustator, prin ipocrizia si cruzimea specifica acelei perioade. Un extra bonus \u00eel reprezinta si sotia lui Epps, Mistress Epps (Sarah Paulson), care, \u00een ciuda urii fata de propriul sot, dovedeste catre sf\u00e2rsitul aparitiei sale filmice faptul ca \u00eel merita cu v\u00e2rf si-ndesat.
\nJonglarea lui Northup \u00eentre diversi stap\u00e2ni si \u00een diverse situatii constituie \u00een structura scenariului o delimitare ferma \u00eentre subiectivitatea protagonistului si actiunea propriu-zisa. Asta pentru ca nu doar noi urmarim ceea ce i se \u00eent\u00e2mpla personajului, ci si Northup trece prin toate etapele revelatiilor si chinurilor la care este supus. Un alt moment important la nivel de scenariu, cu rol de ancorare a protagonistului \u00een realitate, este \u00eent\u00e2lnirea cu o alta sclava, Patsey (Lupita Nyong’o), pe plantatia lui Ewdin Epps. Este important faptul ca aceasta \u00eent\u00e2lnire nu pune drama protagonistului \u00een planul al doilea, ba dimpotriva o ad\u00e2nceste mai mult, prin faptul ca Northup devine, \u00een cele din urma, spectator al propriei sale drame. Sunt momente \u00een care scenariul ia aceasta turnura, \u00eel dezbraca pe Northup de hainele sale ponosite, si-l lasa \u00een rolul unui spectator care asista la propria tragedie, transpusa, de data aceasta, si prin prisma personajului feminin.
\nFilmul lui McQueen are \u00een constructia sa aceeasi cupola paranoica, specifica stilului regizoral deja consacrat, care poate fi observata \u00een c\u00e2teva scene de o mare intensitate emotionala. Cladite prin intermediul decupajului cinematografic si al filmarii lui Sean Bobbitt, la care se adauga si score-ul compus de binecunoscutul Hans Zimmer, secventele care reflecta tragedia protagonistului \u00eesi pastreaza un ritm aparte, un ritm special. Secventa de pe mare, care prezinta transportarea negrilor, prin dezlantuirea culorilor, cadrele apei agitate sau zgmotele anxioase ale vaporului, reprezinta preludiul dramei lui Northup. Trademark-ul recurent al lui McQueen, planurile-secventa si punctarea pe timp a unui moment important din viata protagonistului, are rolul de-ai scoate \u00een evidenta expresivitatea chipului lui Chiwetel. Exista o scena de c\u00e2teva minute care delimiteaza atmosfera generala a filmului de trairea interioara a lui Northup, si \u00een care camera ram\u00e2ne fixata pe chipul generos al acestuia, scot\u00e2nd la iveala tot felul de microexpresii si trasaturi faciale.
\n\u00cen ciuda huiduielilor americanesti antihollywoodiene st\u00e2rnite de aceasta pelicula, care se datoreaza faptului ca Brad Pitt iese din ipostaza de producator al filmului si patrunde \u00een distributia lui cu usurinta, intr\u00e2nd \u00een rolul unui fel de Iisus canadian, venit pe plantatia lui Epps cu menirea de-al scoate pe Northup din suferinta, la care adaugam si apelul la muzica lui Hans Zimmer, filmul lui McQueen este o bijuterie deprimanta si reflecta ceea ce ar spune americanii (\u00eentr-o varianta editata personal):\u00a0 \u201eit’s too sad to be bad\u201c. \u201e12 Years a Slave\u201c persista \u00een ochii spectatorilor asemenea c\u00e2ntecului fredonat de sadicul Tibeats \u00een urechile negrilor sai, sau asemenea c\u00e2ntecului de ramas-bun pe care-l fredoneaza si Northup la \u00eenmorm\u00e2ntarea unuia dintre confratii sai: e ca un ecou surd, care se disperseaza, treptat, dar ram\u00e2ne marcant o vesnicie \u00eentreaga.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
CLAUDIA COJOCARIU Pe trendul de anul trecut al filmelor cu\/despre negri, pornind de la \u201eDjango\u00a0 Unchained\u201c si, mai nou, \u201eThe Butler\u201c, Steve McQueen \u00eesi \u00eemprospateaza filmografia supravietuirii cu unul dintre cele mai rezistente filme de acest gen, dovedind, \u00een primul r\u00e2nd, un progres real din punct de vedere narativ. Aceasta tema centrala \u2013 supravietuirea \u2013… Cite\u0219te mai mult »\u201e12 Years a Slave\u201c \u2013 ultimul act al unui capitol intitulat supravietuire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10099,150,10098,10100,10101],"class_list":["post-17559","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-12-ani-de-sclavie-film","tag-cinema","tag-film-12-years-a-slave","tag-film-de-osacar","tag-selectia-oscar"],"views":3254,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17559","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17559"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17559\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17559"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17559"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17559"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}