{"id":17555,"date":"2014-01-23T15:44:32","date_gmt":"2014-01-23T13:44:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17555"},"modified":"2014-01-23T15:44:32","modified_gmt":"2014-01-23T13:44:32","slug":"tamara-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tamara-ii\/","title":{"rendered":"Tamara (II)"},"content":{"rendered":"<p>Ei, dar din 2004 \u00eencoace, au fost mai multi cei care au jinduit la frumoasa curte a Muzeului de Istorie Natural\u00e3 din Bucuresti. Iar tertipurile prin care acestia au \u00eencercat s\u00e3 pun\u00e3 m\u00e2na pe teren au fost pline de imaginatie. Cel mai recent, s-a \u00eencercat o \u201ealipire\u201c a terenului ocupat de Muzeul National al Tranului Rom\u00e2n, la cel al Muzeului \u201eAntipa\u201c, cu pretextul c\u00e3, \u00een acest fel, s-ar rezolva problema nevoii de spatiu a muzeului \u00eenfiintat de marele naturalist. C\u00e3 acest lucru ar fi urmat s\u00e3 se fac\u00e3 prin omor\u00e2rea caprei vecinului, asta nu mai conta, pentru c\u00e3, oricum, nu era dec\u00e2t un pretext. Initiatorii proiectului de hot\u00e3r\u00e2re a Guvernului, care urma s\u00e3 treac\u00e3 \u00eentregul imobil al Muzeului T\u00e3ranului \u00een administrarea Muzeului \u201eAntipa\u201c si, concomitent, s\u00e3 scoat\u00e3 aceast\u00e3 din urm\u00e3 institutie din subordinea Ministerului Culturii, trec\u00e2nd-o \u00een cea a Ministerului Mediului, nu aveau \u00een vedere, \u00een mod real, rezolvarea problemelor vreunui muzeu, pentru c\u00e3 nu despre interesul culturii nationale era vorba aici. \u00cen schimb, o suprafat\u00e3 de vreo 20.000 m2, \u00een buricul t\u00e2rgului, \u00eesi vedea amenintat\u00e3 destinatia explicit cultural\u00e3, \u00een beneficiul uneia necunoscute. Trecem peste faptul c\u00e3 proiectul de hot\u00e3r\u00e2re, atunci c\u00e2nd a fost inclus pe lista sedintei Guvernului, din 18 decembrie 2013, nu avea avizele necesare de la ministerele avizatoare, nu trecuse prin procedura de anuntare pe pagina de internet a Ministerului Mediului, ca minister initiator, dup\u00e3 cum cere legea, si nici nu avea vreun aviz prealabil din partea Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor (o alt\u00e3 cerint\u00e3 a legislatiei \u00een vigoare). \u00cen fapt, Muzeul T\u00e3ranului Rom\u00e2n urma s\u00e3 fie desfiintat, prin contopirea lui institutional\u00e3 cu Muzeul Satului, asa cum se \u00eent\u00e2mplase si \u00een 1978. \u00cen acest mod simplu, sub conducerea \u00eenteleapt\u00e3 a Ministerului Mediului, ar fi r\u00e3mas suficient spatiu de manevr\u00e3 pentru ridicarea unor constructii \u00eentre cele dou\u00e3 vechi muzee vecine. \u00cen plus, pentru a da o imagine complet\u00e3 asupra ignorantei unor oameni care, probabil, nu au mai vizitat un muzeu de pe vremea c\u00e2nd erau pionieri, proiectul de hot\u00e3r\u00e2re prevedea ca Muzeul T\u00e3ranului s\u00e3 \u00eesi \u00eencheie operatiunile de mutare din sediul s\u00e3u \u00een cel al Muzeului Satului \u00een numai 90 de zile\u2026 Desigur, integritatea si protejarea patrimoniului nu erau luate \u00een calcul.<br \/>\nCeea ce initiatorii acestui ciudat proiect de act normativ nu au avut \u00een vedere a fost, \u00een primul r\u00e2nd, faptul c\u00e3 \u00eentreaga zon\u00e3, strict geografic vorbind, reprezint\u00e3 spatiu de protectie a unor monumente istorice de categorie A si c\u00e3, \u00een consecint\u00e3, este extrem de greu s\u00e3 construiesti ceva acolo, pentru c\u00e3 ar fi nevoie de un aviz favorabil din partea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Sincer vorbind, nu stiu care ar fi specialistii gata s\u00e3 \u00eesi riste prestigiul profesional pentru a semna un asemenea aviz si nici nu cred c\u00e3 ar fi multi cei care si-ar risca \u00eentreaga carier\u00e3 politic\u00e3 pentru ca, \u00een calitate de ministri ai Culturii, s\u00e3 \u00eencerce fortarea obtinerii unui asemenea aviz. \u00cen alt\u00e3 ordine de idei (si, la drept vorbind, cred c\u00e3 aceasta a fost lectia cea mai important\u00e3 pe care \u2013 sper \u2013 initiatorii acestei misc\u00e3ri demne de g\u00e2ndirea Tamarei, ar fi trebuit s\u00e3 o \u00eenteleag\u00e3), \u00een momentul \u00een care intentia proiectului de hot\u00e3r\u00e2rea a Guvernului a fost f\u00e3cut\u00e3 public\u00e3, a ap\u00e3rut un val de solidaritate la care urmasii \u00eentru anti-cultur\u00e3 ai Tamarei nu se g\u00e2ndiser\u00e3.<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, conducerile muzeelor implicate (Muzeul T\u00e3ranului, care urma s\u00e3 se mute, cu patrimoniu si specialisti, \u00een Muzeul Satului, si Muzeul \u201eAntipa\u201c, care, chipurile, urma s\u00e3 se extind\u00e3 \u00een curtea vecinului s\u00e3u de la nord) au dovedit o perfect\u00e3 solidaritate profesional\u00e3, \u00een pofida micilor \u00eencerc\u00e3ri de a fi instigate unul \u00eempotriva celorlalte. Fiecare \u00eesi cunoaste problemele, dar fiecare stie c\u00e3 nu desfiintarea si reorganizarea aberant\u00e3 a institutiilor este solutia corect\u00e3. Evident, nici Muzeul Satului, care abia a terminat rearanjarea depozitelor, dup\u00e3 plecarea Ministerului Culturii din sediul institutiei muzeale, nu avea vreun un motiv de \u00eenc\u00e2ntare. Un patrimoniu aproape dublu fat\u00e3 de cel din muzeul de pe malul Lacului Her\u00e3str\u00e3u nu ar fi putut dec\u00e2t s\u00e3 provoace o degringolad\u00e3 total\u00e3 \u00een administrarea muzeului. De fapt, pentru g\u00e3zduirea Muzeului National al T\u00e3ranului Rom\u00e2n ar fi trebuit construite \u00eenc\u00e3 vreo dou\u00e3 mari cl\u00e3diri pe la Arcul de Triumf. C\u00e2nd? Cum? Cu ce bani?<br \/>\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, \u00eentreaga conducere a Ministerului Culturii (ministrul Gigel Sorinel Stirbu, secretarii de stat Radu Boroianu si Cristian Vasile Petcu, precum si subsecretarul de stat Irina Cajal Marin) s-a situat de partea institutiilor pe care ministerul le p\u00e3storeste, dincolo de orice discutii politice. Pe demnitarii din alte autorit\u00e3ti centrale, care au sprijinit, dup\u00e3 puteri, blocarea acestei initiative nu \u00eei mai mentionez aici, pentru c\u00e3 stiu c\u00e3 \u00eesi doresc s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 anonimi. \u00cen al treilea r\u00e2nd, num\u00e3rul si calitatea personalit\u00e3tilor culturale ale t\u00e3rii care au reactionat rapid (\u00eentre ei, cam toti fostii ministri ai Culturii si multi dintre fostii secretari de stat), sanction\u00e2nd initiativa de desfiintare a Muzeului \u00eenfiintat de Tzigara-Samurcas, au fost impresionante. Oameni care nu se simpatizeaz\u00e3 reciproc \u2013 si care se combat prin revistele (alea care au mai r\u00e3mas) culturale ale t\u00e3rii \u2013 au l\u00e3sat deoparte disputele \u00eentrei ei si si-au anuntat opozitia ferm\u00e3 fat\u00e3 de intentia \u00een cauz\u00e3. C\u00e2t despre cei care, colegi de breasl\u00e3 sau simpli iubitori ai muzeelor \u2013 mai ales, ai Muzeului T\u00e3ranului, care era direct vizat de desfiintare si de o a doua plecare \u00een bejenie, \u00een istoria sa centenar\u00e3 \u2013, au venit s\u00e3 protesteze \u00een strad\u00e3 (fiind, amabil, legitimati de jandarmi) si au trimis sute de mesaje de protest prin internet, ar fi imposibil s\u00e3 ne referim la num\u00e3rul lor. Din fericire, \u00eentreaga \u201eoperatiune\u201c ce preg\u00e3tea aceste grotesti misc\u00e3ri institutionale a durat, cu tot cu partea vizibil\u00e3 a preg\u00e3tirii sale si cu ultimele ecouri din pres\u00e3, doar 10 zile. Tocmai de aceea, am primit foarte multe mesaje de solidaritate dup\u00e3 ce premierul a anuntat c\u00e3 renunt\u00e3 la sustinerea ideii. Multe dintre acestea au venit de la organizatiile de profil internationale. Probabil c\u00e3, dac\u00e3 initiativa demn\u00e3 de urmasii Tamarei ar fi continuat, protestele publice ar fi ajuns ca si cele, aproape, cotidiene, \u00een leg\u00e3tur\u00e3 cu proiectul minier de la Rosia Montan\u00e3, iar prestigiul cultural al Rom\u00e2niei \u00een lume ar fi sc\u00e3zut drastic. S-a dovedit c\u00e3 a te juca, \u00een acest mod, cu institutiile culturale fundamentale ale t\u00e3rii este un joc periculos. Pe de alt\u00e3 parte, reactia masiv\u00e3 si hot\u00e3r\u00e2t\u00e3 \u00een favoarea muzeelor este un motiv de m\u00e2ndrie (\u00eentre at\u00e2tea motive de rusine), pentru rom\u00e2ni, c\u00e3 au \u00eenteles s\u00e3 \u00eesi apere patrimoniul, \u00eempotriva unor decidenti iresponsabili.<br \/>\nAcest sentiment de solidaritate, dincolo de convingeri politice si religioase, a fost singurul reconfortant pe care noi toti, cei din muzeele implicate, l-am simtit \u00een zilele dinainte de Cr\u00e3ciunul anului 2013. A fost partea bun\u00e3 si cea vizibil\u00e3 a aisbergului. Partea proast\u00e3 si, \u00eenc\u00e3, ascuns\u00e3 este legat\u00e3 de faptul c\u00e3, \u00een realitate, acest proiect de hot\u00e3r\u00e2re a fost mosit \u00eenc\u00e3 din luna iunie a anului trecut si c\u00e3 numai o \u00eent\u00e2mplare a f\u00e3cut s\u00e3 ne r\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u2013 nou\u00e3, celor din muzeele afectate \u2013 ceva mai mult timp pentru organizarea rezistentei, afl\u00e2nd, din vreme, ce ni se preg\u00e3teste. Cu alte cuvinte, asemenea extrem de nepl\u00e3cute surprize pot ap\u00e3rea si \u00een viitor, pentru c\u00e3 nu am garantia c\u00e3 guvernantii \u00eenvat\u00e3 din greseli. Si, \u00een loc s\u00e3 ne vedem de proiectele noastre, pentru atragerea de fonduri europene (pentru c\u00e3 nu prea avem a ne bizui mult pe bugetul de stat), suntem nevoiti s\u00e3 ne pierdem vremea pentru a arunca sarcofagul de plumb c\u00e3zut peste capetele noastre, din \u00eenaltul incompetentei administrative.<br \/>\nAferim, Tamara, \u00eenc\u00e3 n-ai murit!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ei, dar din 2004 \u00eencoace, au fost mai multi cei care au jinduit la frumoasa curte a Muzeului de Istorie Natural\u00e3 din Bucuresti. Iar tertipurile prin care acestia au \u00eencercat s\u00e3 pun\u00e3 m\u00e2na pe teren au fost pline de imaginatie. Cel mai recent, s-a \u00eencercat o \u201ealipire\u201c a terenului ocupat de Muzeul National al Tranului&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tamara-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tamara (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[10093],"class_list":["post-17555","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-national-al-tranului"],"views":2165,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17555","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17555"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17555\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17555"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17555"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17555"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}