{"id":17543,"date":"2014-01-23T15:34:36","date_gmt":"2014-01-23T13:34:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17543"},"modified":"2014-01-23T15:34:36","modified_gmt":"2014-01-23T13:34:36","slug":"am-vrut-sa-arat-ca-binele-din-om-supravietuieste-si-invinge-raul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/am-vrut-sa-arat-ca-binele-din-om-supravietuieste-si-invinge-raul\/","title":{"rendered":"\u201eAm vrut sa arat ca Binele din om supravietuieste si invinge Raul\u201c"},"content":{"rendered":"

Dr. Svetlana Broz, nepoata a lui Iosip Broz Tito, \u00een dialog cu Ilie Rad<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen perioada 13-15 octombrie 2013, am avut ocazia de a participa la cea de-a XXIV-a Conferinta Anuala a Aliantei Universitatilor pentru Democratie (AUDEM), care a avut loc la Sarajevo, cu tema Democracy & the University in a Turbulent World. Conferinta inaugurala a fost rostita de dr. Svetlana Broz, nepoata a lui Iosip Broz Tito (care, cu o seara \u00eenainte, invitase bordul AUDEM la ea acasa, pentru o cina). Am avut astfel ocazia de a discuta mult cu Svetlana, care a fost de acord sa realizam un interviu, primul pentru presa din Rom\u00e2nia si \u00een exclusivitate pentu revista \u201eCultura\u201c, urm\u00e2nd sa \u00eei trimit \u00eentrebarile prin e-mail. Cum agenda ei era foarte \u00eencarcata, mi-a trimis raspunsurile abia la \u00eenceputul acestui an.<\/strong> <\/em>
\nSvetlana Broz s-a nascut \u00een 1955, ca fiica a lui Zarko Broz (cel mai mare fiu al Iosip Broz Tito) si a dr. Zlata Jelinek-Broz. \u00cen perioada 1970-1975, a lucrat ca jurnalist, \u00een 1980 termin\u00e2nd Facultatea de Medicina a Universitatii din Belgrad. \u00centre 1981-1999, a activat ca medic cardiolog la Academia Militara Medicala din Belgrad. C\u00e2nd a \u00eenceput razboiul din Bosnia si Herzegovina, s-a angajat ca medic cardiolog voluntar \u00een zona de conflict, \u00een anul urmator \u00eencep\u00e2ndu-si documentarea pentru volumul Good People in an Evil Time\u00a0 (\u201eOameni buni \u00een vremuri odioase\u201c), aparuta la Sarajevo si tradusa deja \u00een mai multe limbi. <\/strong><\/em>
\n\u00cen anul 2000, s-a mutat de la Belgrad la Sarajevo, devenind aici director sau presedinte al unor ONG-uri, fundatii, organizatii etc. implicate \u00een activitatea societatii civile. A sustinut numeroase conferinte \u00een SUA (Harvard, Tufts, Boston College, Wellesley si Haverford, la Universitatile din Virginia si din Wisconsin), dar si la universitati din Europa (Londra, Berlin, Geneva, Lausanne, Graz, Praga, Milano, Trento, Verona etc.). <\/strong><\/em>(Ilie Rad)<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Draga Svetlana, multumesc \u00een primul r\u00e2nd pentru acceptul de a acorda primul tau interviu presei din Rom\u00e2nia (am aflat ca, de-a lungul carierei tale, ai dat peste 2000 de interviuri \u2013 \u00een presa scrisa, radio, TV, online!). Te-ai g\u00e2ndit sa str\u00e2ngi o parte dintre aceste interviuri \u00eentr-un volum?<\/strong><\/em>
\n\u00cenca nu m-am g\u00e2ndit. Dar ai dreptate. Am purtat discutii cu foarte multe persoane interesante. Nu neaparat importante, \u00eensa interesante. Ar fi o idee minunata sa str\u00e2ng cele mai interesante dintre aceste interviuri \u00eentr-un volum. Probabil ma voi putea ocupa de o astfel de carte \u00een momentul \u00een care voi avea ragaz si nu voi mai fi at\u00e2t de ocupata sa predau curaj civil acelora care par a fi uitat ca au mereu sansa de a alege si ca pot spune \u00eentotdeauna \u201enu\u201c.
\n\u00cen 1980, c\u00e2nd a plecat dintre noi bunicul tau, presedintele Iosip Broz Tito, aveai 25 de ani. Prin urmare, o buna parte din viata ta a coincis cu a stralucitului tau bunic. Ce amintiri ai legate de acesta?
\nAmintirile legate de bunicul \u00eemi apartin exclusiv mie. Sper ca vei \u00eentelege. \u00cen toate interviurile pe care le-am acordat de-a lungul timpului, am fost \u00eentrebata acelasi lucru. Daca as fi raspuns de fiecare data, totul ar fi devenit banal, fiindca as fi repetat acelasi lucru la nesf\u00e2rsit. Prin urmare, te rog pe tine si \u00eei rog pe cititorii tai sa \u00eentelegeti ca prefer sa nu \u00eempartasesc nimanui aceste amintiri.<\/p>\n

Ca nepoata a presedintelui Tito, ai avut anumite privilegii?<\/strong><\/em>
\nNici macar unul, lucru cu care ma m\u00e2ndresc!<\/p>\n

Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu familia lui Tito? Pe ce drumuri au luat-o membrii familiei acestuia?<\/em><\/strong>
\nC\u00e2tiva sunt \u00een Belgrad, altii \u00een Zagreb, eu cu fiica mea si familia ei suntem \u00een Sarajevo, o alta ruda apropiata a bunicului meu a trait p\u00e2na \u00een ultima clipa \u00een Ungaria. Am fost, asa cum s-ar putea spune, o familie autentic iugoslava, daca nu chiar o familie austro-ungara. (La 20 octombrie 2013 a murit, \u00eentr-un spital din Belgrad, Iovanka Broz, vaduva lui Iosip Broz Tito, \u00een v\u00e2rsta de 88 de ani. A fost \u00eenmorm\u00e2ntata l\u00e2nga mausoleul lui Iosip Broz Tito, din Belgrad \u2013 n. I.R.)<\/p>\n

Dar cu averea lui Tito ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<\/strong><\/em>
\n\u00centreb\u00e2nd acest lucru, ai abordat unul dintre multele zvonuri si una dintre multele legende \u00een circulatie de la moartea bunicului. \u00cen primul r\u00e2nd, locuintele pe care le-a avut \u00een c\u00e2teva republici iugoslave, precum si resedinta oficiala din Belgrad nu i-au apartinut. Toate au fost proprietati ale statului. \u00cen ceea ce priveste darurile care i-au fost oferite de catre oameni de stat straini, daruri ce i-au apartinut exclusiv lui, \u00eeti recomand sa-l \u00eentrebi pe actualul presedinte al Serbiei, Tomislav Nikolic. Toata averea gasita dupa decesul bunicului, \u00een 1980, a fost depozitata la Banca Nationala a Iugoslaviei (\u00een prezent, Banca Serbiei). Presedintele Nikolic a desemnat recent o comisie care a verificat aceste bunuri, \u00een absenta unui ordin judecatoresc sau a vreunuia dintre membrii familiei sau a reprezentantilor legali ai acestora. Asadar, nu stiu ce s-a gasit. \u00cen orice caz, intentionez s\u00e3 deschid o procedura legala prin care aceste bunuri sa fie recunoscute ca apartin\u00e2nd lui Tito, solicit\u00e2nd sa ne fie restituite noua, familiei sale. Nu apartin \u00een niciun caz Republicii Serbia sau altui stat nou \u00eenfiintat.<\/p>\n

Exista, desigur, multe monografii dedicate lui Tito (din pacate, nu cunosc vreuna \u00een limba rom\u00e2na). Cum este prezentat Tito \u00een aceste biografii?<\/strong><\/em>
\n\u00cen mod diferit. Depinde \u00een mare masura de autorii acestora sau de momentul publicarii. \u00cen orice caz, majoritatea biografiilor ofera cititorilor o descriere oarecum obiectiva a bunicului meu, ca politician si om de stat. Acelasi lucru e valabil si pentru politica sa.<\/p>\n

Apropo, de unde i se trage renumele \u201eTITO\u201c?<\/strong><\/em>
\nAcesta era numele sau de cod \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca sa ma exprim asa. Exista c\u00e2teva povesti legate de alegerea numelui, \u00eensa nu stiu de ce \u201eTito\u201c. \u00cen Comintern, \u00eenainte de razboi, era cunoscut drept Walter.
\nIn 2002, c\u00e2nd am fost la Belgrad, am vazut morm\u00e2ntul lui Iosip Broz Tito, foarte bine \u00eengrijit, pazit de soldati (daca \u00eemi amintesc bine). De ce era iubit bunicul tau de catre popoarele din fosta Iugoslavie?
\nSunt ultima \u00een masura sa-ti raspund la aceasta \u00eentrebare. Ceea ce am simtit eu pentru el e ceea ce simte o nepoata pentru bunicul ei. Daca-i vei \u00eentreba pe cetatenii din fosta Iugoslavie, \u00eeti vor raspunde ceea ce mi-au raspuns si mie de multe ori, si anume ca au avut o viata decenta \u00een timpul lui Tito.<\/p>\n

Presedintele Tito a vizitat multe tari, inclusiv Rom\u00e2nia (de mai multe ori). Povestea, la revenirea acasa, amintiri din vizitele facute? \u00ceti amintesti ceva \u00een acest sens?<\/strong><\/em>
\nChiar daca \u00eemi amintesc sa ne fi povestit, prefer ca aceste lucruri sa ram\u00e2na nespuse.<\/p>\n

\u00centre 1970-1975, ai lucrat ca jurnalist, public\u00e2nd diverse articole \u00een ziare si reviste. Despre ce scriai? Care era tematica articolelor tale?<\/strong><\/em>
\nAm publicat peste 60 de interviuri cu artisti renumiti (scriitori, compozitori, pictori, actori, sculptori etc.). Scriam despre lucruri de interes pentru generatia t\u00e2nara, si nu numai. Am abordat si teme generale, legate de Bine si Rau, responsabilitate, curaj, teme la care, fara sa stiu la momentul respectiv, aveam sa revin peste ani, dupa declinul Iugoslaviei. Nici n-am visat vreodata, \u00een timpul carierei mele de jurnalist, ca se va \u00eent\u00e2mpla asa.<\/p>\n

Avea cineva curajul sa te cenzureze, stiind ca esti nepoata conducatorului tarii?<\/strong><\/em>
\nNu, desi stiu ca existau cercuri de persoane care nu-i agreau pe cei cu care aveam legatura si pe care \u00eei intervievam la acea vreme.<\/p>\n

Ce-ti amintesti de la ceremonia funerara a bunicului tau, la care au participat 209 delegatii, din 128 de state, 31 de presedinti de republici, 4 regi, 6 printi, 22 de premieri si 11 sefi de parlamente nationale?<\/strong><\/em>
\nPrefer sa pastrez pentru mine aceste amintiri. Oricum, nu e greu sa-ti imaginezi ce simte o t\u00e2nara femeie \u00een clipa mortii bunicului ei. Funeraliile au fost cele ale unui om de stat. Eu \u00eemi pierdusem bunicul.<\/p>\n

C\u00e2nd a murit Iosip Broz Tito, \u00een 1980, eu eram t\u00e2nar profesor la Timisoara si am fost invitat sa particip la un congres al Tineretului din Rom\u00e2nia, care se tinea la Bucuresti. La deschidere participa, conform uzantelor, Nicolae Ceausescu, secretarul general al PCR. \u00cemi amintesc ca el si-a \u00eenceput discursul spun\u00e2nd ca, \u00een noaptea precedeta, \u00eencetase din viata Iosip Broz Tito, marele sau prieten si prietenul Rom\u00e2niei. Nu-i puteam vedea ochii, eram departe de prezidiu, dar vocea i se \u00eeneca \u00een pl\u00e2ns. Si dictatorii pot avea asemenea atitudini, care \u00eei umanizeaza?<\/strong><\/em>
\nOrice fiinta are trairi profunde. Desi inumani \u00een atitudine, dictatorii sunt, la r\u00e2ndul lor, oameni.<\/p>\n

Ai urmat Facultatea de Medicina la Universitatea din Belgrad, lucr\u00e2nd apoi ca medic specialist cardiolog la Academia Militara Medicala. De ce ai parasit aceasta meserie?<\/strong><\/em>
\nAm renuntat la profesia de cardiolog \u00een momentul \u00een care mi-am dat seama ca pot fi mai de folos ajut\u00e2nd alti oameni sa-si descarce poverile sufletesti. Asa am scris cartea Good People in an Evil Time (\u201eOameni buni \u00een vremuri odioase\u201c). Am renuntat la medicina c\u00e2nd am \u00eenteles c\u00e2t de dezorientati sunt oamenii, \u00een special tinerii, \u00een urma caderii Iugoslaviei. Sunt convinsa ca pot salva pe viitor mai multe vieti pred\u00e2ndu-le oamenilor curajul civil, d\u00e2ndu-le exemple de oameni care au oferit si \u00eenca ofera dovada de curaj, dec\u00e2t daca mi-as fi continuat cariera de cardiolog.
\n\u00cen timp ce \u00een Rom\u00e2nia generatia mea a fost obligata sa \u00eenvete limba rusa, tu mi-ai spus c\u00e3 nu stii niciun cuv\u00e2nt rusesc, dar vad ca vorbesti foarte bine limba engleza. Engleza nu era, atunci, \u201elimba imperialistilor americani si englezi\u201c?
\nNu \u00een Iugoslavia! Am avut mult mai multe libertati \u00een toate planurile vietii dec\u00e2t toate celelalte popoare care au trait \u00een spatele asa-zisei \u201eCortine de Fier\u201c. De aceea, era o normalitate sa \u00eenvatam limba engleza, germana sau franceza.
\nC\u00e2nd a \u00eenceput razboiul interetnic din Bosnia si Herzegovina (1992), tu ai revenit la vechea profesie, lucr\u00e2nd ca voluntar (medic cardiolog) pe teatrul de razboi. Nu ti-a fost teama de pericolele care te p\u00e2ndeau?
\nNu. Am lucrat \u00een zona de conflict din Bosnia si Herzegovina, nu direct pe front. Nu mi-a fost niciodata teama pentru viata mea, \u00een schimb am fost socata de cele vazute \u00een zona de conflict. Putinul pe care l-am putut face a fost sa \u00eencerc sa-i ajut pe cei suferinzi, indiferent de nationalitatea sau religia lor. La o adica, ajutam oameni, fiinte umane.<\/p>\n

Un an mai t\u00e2rziu, \u00een 1993, ai \u00eenceput documentarea si interviurile pentru volumul \u201eGood People in an Evil Time\u201c, publicat \u00een 2000 si tradus deja \u00een mai multe limbi. De ce ai scris aceasta carte? Ca o marturie pentru viitorime referitoare la crimele din razboiul din perioada 1992-1995?<\/strong><\/em>
\nCred ca prefata cartii, pe care am scris-o \u00een 1999, \u00eemi dezvaluie motivele . Nu mi-am dorit sa documentez crimele de razboi ale nimanui. Ceea ce mi-am dorit a fost sa arat ca, si \u00een vremuri odioase \u2013 si, crede-ma, au fost \u00eentr-adevar odioase! \u2013 exista oameni buni. Am vrut sa arat ca Binele din om supravietuieste si \u00eenvinge Raul.<\/p>\n

As vrea sa ne oprim putin la aceasta carte, \u201eGood People in an Evil Time\u201c, pe care ai binevoit sa mi-o oferi cu autograf. Cum s-a nascut, ce ecouri a avut?<\/strong><\/em>
\n\u00cen ultimul an de facultate, \u00een 1979, studiam chirurgia, o parte a materiei fiind dedicata chirurgiei pe timp de razboi. Trebuie sa recunosc ca la acea vreme eram absolut convinsa ca subiectul era unul ipotetic, cel putin \u00een ceea ce privea tara mea. Abia dupa 12 ani s-au auzit \u00een Iugoslavia goarnele razboiului…C\u00e2nd au izbucnit ostilitatile, ororile razboiului erau principalul subiect abordat \u00een ziare si \u00een orice discutie. Timp de trei ani, \u00een fiecare zi, nu am auzit altceva dec\u00e2t discutii legate de ura. Rarii scriitori care scriau texte obiective din punct de vedere politic erau acum la fel de obsedati de ororile razboiului ca aceia care-i elogiau cu surle si tr\u00e2mbite pe maretii printi. Am aflat ca prietenii de-o viata au fost \u00eengropate din cauza ca oamenii \u00eesi reprosau reciproc amploarea contributiei la Raul creat. Ma aflam \u00een orasul cosmopolit Belgrad. Aveam senzatia ca aceasta metropola europeana, usor atinsa de sminteala, acest oras \u00een care vazusem lumina ochilor, devenise asemenea unui stup de albine, \u00een care fiecare albina trudea din greu sa-si construiasca propriul segment din stup, hranindu-l nu cu polen, ci cu ura, depozitata cu grija \u00een toate discutiile nefericite, purtate cu fostii mei prieteni. \u00cendoindu-ma ca ar mai exista urma de umanitate \u00een toata acea nebunie, am \u00eenceput sa merg \u00een zonele de conflict, initial \u00een calitate de medic, sa vad daca pot da o m\u00e2na de ajutor celor suferinzi. \u00cen timp ce tratam oameni apartin\u00e2nd tuturor celor trei confesiuni, am simtit nevoia lor de a-si deschide sufletul si a-mi dezvalui, la \u00eenceput cu timiditate, ce patisera \u00een timpul razboiului. \u00cen urma acestor scurte povesti de viata, care \u00eemi fusesera dezvaluite \u00een timpul garzilor de cardiolog, mi-am dat seama c\u00e2t de \u00eensetati erau acei oameni de adevar, subtil nuantat \u00een zonele aflate \u00een bataia bombelor, asa cum nu era \u00een Belgrad si nu reiesea din ziarele internationale. Primele sc\u00e2ntei de speranta \u00eentrezarite, ideea ca ar putea exista bunatate umana chiar si \u00een cele mai odioase acte, indiferent de Dumnezeul caruia i se \u00eenchinau cei implicati, mi-au trezit dorinta de a renunta la profesia de cardiolog si de a lua un reportofon cu care sa \u00eenregistrez povestile autentice ale oamenilor apartin\u00e2nd celor trei grupuri etnice. Titlul viitoarei mele carti a devenit \u00eentrebarea esentiala, pe care o adresam interlocutorilor. Recunosc ca nu le-am c\u00e2stigat \u00eencrederea cu usurinta. Acesti oameni traiau \u00een conditii \u00eengrozitoare. Locuiau la \u00eenceput \u00een case aflate \u00een ruina sau \u00een pivnite umede, sub amenintarea bombelor din apropiere. De aici s-au mutat \u00een case straine, deseori \u00een cartiere sau orase necunoscute, bombardati necontenit de retorica dezgustatoare a conducatorilor fixati pe omogenizare, fapt la fel de tulburator precum bombele ce stau sa explodeze. Se temeau de orice. Se temeau ca numele lor sau ale celor care \u00eei ajutasera sa supravietuiasca sa nu fie publicate. Multi dintre ei voiau sa li se pastreze anonimatul, pentru a se proteja pe ei si a-i proteja pe salvatorii lor. Aceasta e dovada vie a faptului ca se vedeau puternic \u00eencoltiti de intoleranta si exclusivitate. Nu am avut de ales, le-am respectat nevoia de intimitate. \u00cen locurile unde numele sau initialele unei persoane sunt marcate printr-un asterisc, e vorba despre povesti ale unor oameni care au dorit sa le fie respectat anonimatul. Numele \u201ecriminalilor\u201c (ale celor ce au sav\u00e2rsit actele atroce) sunt autentice. Nimeni nu a solicitat sa le fie pastrat anonimatul. Interlocutorii mei si-au povestit experientele unor oameni care proveneau dintr-un mediu diferit de al lor. \u00cen asemenea \u00eemprejurari, povestile despre Bine nu sunt deloc suspecte. \u00cen ansamblu, fiecare om este responsabil pentru autenticitatea povestii relatate. Limbajul folosit este \u00een acord cu nivelul educatiei fiecaruia. Am intervenit prea putin asupra modelarii limbajului si stilului. Faptele si citatele sunt autentice. Un cititor atent observa raritatea descrierilor \u00eencarcate emotional din aceste povestiri. Aproape ca ele lipsesc cu desav\u00e2rsire. Ascult\u00e2ndu-i povestind, aveam senzatia ca-si tin emotiile ferecate bine \u00een strafundul sufletelor lor, probabil undeva, \u00een subconstient. Vocile tremur\u00e2nde, \u00eentrerupte de suspine greu perceptibile auzului, pauzele lungi \u00eentre cuvinte, \u00een timp ce-si adunau noi forte sa-si continue povestirea necontenit inundata de sentimente ce le furau vorbele, \u00eenjuraturile prin care scapau de tensiune \u2013 toate acestea se afla pe casetele audio originale. Ochii, chipurile si m\u00e2inile lor tremur\u00e2nde, cu care \u00eesi tineau paharul sau \u00eesi aprindeau tigara, mi s-au \u00eentiparit \u00een suflet. Fiecare cititor \u00een parte ar trebui sa caute calea interlocutorilor mei, spre ad\u00e2ncimile chinului sau ale bucuriei. \u00cen conditii normale nu punem pret pe bunatatea umana. De multe ori nici macar nu-i dam atentie. \u00cen vremuri odioase \u00eensa, c\u00e2nd viata unui om depinde de multe ori de respectul altuia pentru normele morale si etice, bunatatea sclipeste asemenea unei perle \u00een nisip, extrasa dintr-o scoica de pe fundul marii, pe fundalul a nenumarate orori. Cineva s-a scufundat \u00een ad\u00e2ncuri sa gaseasca perlele si sa le \u00eensire pe colier. Fara ele, raul sav\u00e2rsit de oameni ne-ar \u00eenlantui pe toti cei nascuti \u00een aceasta parte a lumii. \u00cen acest loc traiesc multi oameni onorabili si nobili. Dar despre ei nu vorbeste nimeni. Cred ca va sosi si ziua \u00een care fiecare criminal va raspunde pentru faptele sale. \u00centrebarea e: oare vor culege cei merituosi doar recompense pentru bunatatea si curajul lor? Cum pot fi rasplatiti cei care si-au pierdut viata, fiindca au refuzat sa accepte bestialitatea si idiotenia din jurul lor, si cei care i-au ocrotit cu multa convingere pe oamenii care proveneau din alte medii dec\u00e2t ei? Nicio armata si niciun guvern nu le poate rasplati meritele. Nimeni nu va numi strazi sau piete publice \u00een memoria lor. Numele lor vor dainui c\u00e2t timp vor dainui vietile celor pe care i-au salvat sau, cel mai probabil, c\u00e2t vor dainui copiii supravietuitorilor. Generatiile viitoare ar trebui sa stie ca au existat cu adevarat oameni buni. Am strabatut 7.500 km \u00eentr-o iarna, \u00een timpul razboiului, pe drumurile \u00eenghetate din Republica Srpska, \u00een cautare de interlocutori. Perseverenta mi-a fost rasplatita: am \u00eenregistrat peste o suta de marturii. As fi terminat cartea \u00een 1996, daca nu as fi fost oprita de cei ce se opuneau publicarii. S-a \u00eent\u00e2mplat ceva la care m-as fi asteptat eventual \u00een zona de conflict din Bosnia, nici pe departe \u00een centrul orasului: mi-au spart casa si mi-au furat mare parte din materialul str\u00e2ns. Acest incident a \u00eencetinit \u00eentr-adevar publicarea cartii, dar nu a \u00eempiedicat-o. Din contra, aceasta era dovada faptului ca p\u00e2na si materialul \u201ebrut\u201c era valoros, desi valoarea acestuia a crescut \u00een momentul \u00een care \u00eenregistrarile au fost furate si ascunse. Am petrecut din nou o toamna \u00eentreaga, dupa razboi, parcurg\u00e2nd 6.000 km \u00een Bosnia si Hertegovina, reusind \u00een cele din urma sa \u00eenregistrez material suficient. Veti gasi \u00een aceasta carte un numar egal de povestiri spuse de interlocutori musulmani, s\u00e2rbi si croati, \u00eempletite asa cum au fost \u00eempletite vietile si soarta lor \u00een Bosnia si Hertegovina. Cartea reprezinta o colectie de povestiri individuale din zonele pe care am reusit sa le vizitez. Tragedia traita de acei oameni e prea mare ca sa poata fi redata \u00eentr-o singura carte. Daca as generaliza \u00een jurul acestui material, ar \u00eensemna sa abuzez de sinceritatea si suferinta acelora, care au gasit forta sa vorbeasca despre experientele lor. Motivul principal pentru care am realizat acest proiect, \u00een ciuda clipelor de opinteala, a fost dorinta de a reafirma bunatatea drept adevar fundamental suprem \u00een vremuri \u00een care Raul triumfa, \u00een vremuri de ruina spirituala si materiala, \u00een vremuri \u00een care viata unui om nu valoreaza nimic. Bunatatea, cred eu, va fi temelia viitorului celor trei grupuri etnice pe tar\u00e2mul predecesorilor mei. Oamenii buni, care au gasit taria necesara \u00een cele mai groaznice vremuri de a depune marturie pentru bunatatea altor semeni, precum si toti cei care au avut curaj, fara a \u00eentreba ce pret vor plati pentru actele lor de bunatate, sunt garantia vesnica a autenticitatii motivului meu de a scrie.<\/p>\n

\u00cen anul 2000, ti-ai p\u00e3rasit, \u00eempreuna cu familia ta, casa din Belgrad (banuiesc foarte confortabila!) si ti-ai cumparat un teren \u00een Sarajevo, unde ti-ai facut o alta casa. Ce te-a determinat sa te muti de la Belgrad la Sarajevo?<\/strong><\/em>
\nSarajevo si-a pastrat esenta, \u00een ciuda tragediei prin care trecusera cetatenii \u00een timpul celor patru ani de asediu. Mi s-a parut ca, dincolo de problemele existente si acolo, Sarajevo era locul unde as fi putut trai si lucra, deoarece acest oras nu este at\u00e2t de infectat de nationalism si ura, asa cum sunt alte orase din tara mea. Spun\u00e2nd \u201etara mea\u201c, ma refer la tot teritoriul fostei Iugoslavii. Nu voi \u00eenceta niciodata sa percep toate acele regiuni altfel dec\u00e2t apartin\u00e2nd tarii mele.<\/p>\n

Av\u00e2nd \u00een vedere originea ta s\u00e2rbo-croata, nu te temi de anumite gesturi cel putin de inamicitie, din partea bosniacilor?<\/strong><\/em>
\n\u00cenainte de toate, nu am origini s\u00e2rbo-croate. Am \u00een s\u00e2nge sase linii etno-nationale diferite: rusa, austriaca, iudaica, ceha, slovena si croata. P\u00e2na \u00een prezent, nu a \u00eencercat nimeni sa ma convinga ca una dintre ele ar fi mai importanta dec\u00e2t alta, de aceea nu am o identitate etno-nationala. Sunt o persoana cosmopolita, av\u00e2nd \u00een vedere ca Europa nu mi-e suficienta. De ce m-as teme de vreun grup etno-national din lume?<\/p>\n

Ai vazut pe viu razboiul interetnic din Bosnia si Hertegovina. Admiti termenul de genocid al s\u00e2rbilor \u00eempotriva bosniacilor?<\/strong><\/em>
\nNu sunt de acord cu termenul \u201erazboi interetnic \u00een Bosnia si Hertegovina\u201c! A fost vorba de acte de agresiune vadita, din partea statului Serbia si Muntenegru \u00eempotriva Bosniei, \u00een anul 1992, la fel cum au existat acte de agresiune vadita din partea Croatiei catre Bosnia, \u00een 1993. Prin urmare, am fost martora a doua acte de agresiune \u00eendreptate catre un stat independent, recunoscut ca atare de ONU. Genocidul din Srebrenica a fost recunoscut si calificat ca atare de catre curtile de judecata, culmin\u00e2nd prin decizia definitiva a Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie. Cunosc\u00e2nd cele \u00eent\u00e2mplate \u00een Srebrenica, ar fi imposibil sa nu folosim termenul de genocid. Oricum, nu as spune ca a fost genocid sav\u00e2rsit de s\u00e2rbi. Pur si simplu nu accept vina colectiva. Fiecare criminal are propriul nume si prenume.
\n<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen timpul vizitei mele la Sarajevo, am vizitat expozitia \u201eThe Siege\u201c (Asediul), consacrata genocidului de care vorbeam. Crezi ca asemenea marturii au darul de a atenua asperitatile etnice sau de a creste tensiunile dintre s\u00e2rbi si bosniaci?<\/strong><\/em>
\nAsediul orasului Sarajevo a fost cel mai \u00eendelung din istoria moderna a Europei. Au existat 12 000 de victime \u00een r\u00e2ndul civililor, printre care 1 602 copii, 64 000 de civili raniti si sute de mii de oameni care au murit de foame, timp de patru ani, fiind privati de apa, gaz, curent, medicamente, combustibil. Toti acestia au stat permanent \u00een bataia armelor de foc. O suferinta at\u00e2t de profunda nu trebuie data uitarii niciodata, iar expozitiile dedicate acestor tragedii sunt insuficiente pentru a comemora victimele si a ridica un semnal de alarma: asemenea tragedii nu trebuie repetate niciunde \u00een lume! Adevarul nu ar avea cum sa amplifice tensiunile dintre diferitele grupari etno-nationale. Toata lumea ar trebui sa stie ce s-a \u00eent\u00e2mplat si din ce cauza, precum si cine au fost vinovatii.
\n<\/strong><\/em><\/p>\n

Esti fondator si director al Fundatiilor Gariwo. Cu ce se ocupa aceasta Fundatie?<\/strong><\/em>
\nNGO Gariwo (www.gariwo.org) face parte din reteaua \u201eGradinile unei Lumi Drepte\u201c (www.gariwo.net) si a fost \u00eenfiintata \u00een Sarajevo, \u00een 2001. Promovam curajul civil \u00een r\u00e2ndul tinerilor din Balcani, \u00eendemn\u00e2ndu-i sa se opuna diferentierilor etnice si religioase, bigotismului, intolerantei \u00een ceea ce priveste diversitatea, prejudiciilor de orice natura la adresa oricarui grup, coruptiei, intimidarii, atacurilor, agresiunii fizice si violentei. \u00cen ultimii zece ani, am tinut peste 900 de seminare publice, la care au participat peste 100 000 de oameni si care au fost urmate de peste 2 000 de rapoarte jurnalistice; vizitele efectuate la scoli si universitati, seminariile detaliate, sesiunile de instruire colectiva, scolile de vara si cartile publicate au avut menirea sa evidentieze responsabilitatea civica a fiecarui individ si sa creeze o retea de tineri dedicati si \u00eenzestrati, cu constiinta sociala \u00een Balcani. Obiectivul nostru principal este acela de a-i \u00eenvata pe tinerii din Balcani ce este curajul civil, pentru a putea astfel rezista problemelor etnice, religioase, politice, rasiale, sexuale si altor probleme, precum intolerantei, coruptiei, intimidarii, atacurilor si abuzurilor. Pentru noi, curajul civil este vointa si iscusinta practica de a rezista, de a ne opune si a pune punct, prin mijloace nonviolente, abuzului de putere exercitat de orice autoritate publica, \u00eentreprindere privata sau individ, care \u00eesi neglijeaza \u00een mod voit obligatiile sau fac uz \u00een mod ilegal, \u00een propriul interes, de p\u00e2rghiile influentei politice, economice sau sociale, fie ca e vorba de viata civica si politica, mass-media, afaceri sau cercurile academice, ecleziastice sau familiale. Programul \u201eEducatie \u00een materie de curaj civil\u201c are rolul de a mobiliza curajul individului. Printre obiectivele acestui program se numara: constientizarea cetatenilor \u00een ceea ce priveste problemele morale si sociale si scopul fundamental al acestora; \u00eencurajarea cetatenilor de a g\u00e2ndi colectiv si nu de a se identifica cu anumite grupuri etnice; convingerea cetatenilor de a-si asuma schimbarea societatii; inocularea \u00eencrederii conform careia actiunile individuale si colective au sanse de reusita; instruirea cu precadere a tinerilor, \u00een vederea dob\u00e2ndirii instrumentelor practice, pentru a se opune constructiv. \u00cen memoria unui coleg ucis \u00een urma cu sapte ani, din cauza ca a avut curaj civil sa depuna marturie \u00een cazul unor crime de razboi sav\u00e2rsite de personalitati politice, cu influenta \u00een prezent, organizam anual \u201ePremiile Dusko Kondo\u201c, \u00een memoria persoanelor, familiilor sau grupurilor (jurnalisti, de exemplu), care au dat dovada de curaj moral remarcabil si care, \u00een situatii extreme, si-au dat viata pentru vecinii lor sau \u00een numele acuzatiilor aduse. Prin urmare, filmele despre asemenea eroi si interviurile acordate de acestia sunt intens mediatizate pe diferite canale TV, reprezent\u00e2nd modele pentru viitorul acestei zone geografice. Seria de documentare privind aceste personalitati eroice si interviurile \u00een care acestia apar sunt difuzate \u00een prezent la televizor sau promovate \u00een programe educationale. Acestia reprezinta adevarate modele pentru cetateni, \u00eendemn\u00e2ndu-i sa contribuie la reconstructia societatii civile, \u00eentr-o regiune care continua, \u00eentr-o oarecare masura, sa fie condusa de m\u00e2inile de fier ale unor barbati sau de adeptii acestora, urmasi ai fostei Iugoslavii. Lectiile pe care le-am \u00eenvatat si pe care \u00eenca le \u00eenvatam \u00een situatii extreme pot fi extrem de importante pentru lumea moderna.<\/p>\n

Ce stii despre Rom\u00e2nia? Ai dori sa vizitezi tara mea?<\/strong><\/em>
\nFireste ca am cunostinte elementare despre Rom\u00e2nia, dar mi-ar placea sa am ocazia sa \u00eeti vizitez tara si sa-mi \u00eembogatesc cunostintele prin contact direct cu rom\u00e2nii.<\/p>\n

Sarajevo, 3 ianuarie, 2014<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dr. Svetlana Broz, nepoata a lui Iosip Broz Tito, \u00een dialog cu Ilie Rad   \u00cen perioada 13-15 octombrie 2013, am avut ocazia de a participa la cea de-a XXIV-a Conferinta Anuala a Aliantei Universitatilor pentru Democratie (AUDEM), care a avut loc la Sarajevo, cu tema Democracy & the University in a Turbulent World. Conferinta… Cite\u0219te mai mult »\u201eAm vrut sa arat ca Binele din om supravietuieste si invinge Raul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10088,10087],"class_list":["post-17543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-nepoata-lui-iosip-broz-tito","tag-svetlana-broz"],"views":2221,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}