{"id":17541,"date":"2014-01-23T15:06:37","date_gmt":"2014-01-23T13:06:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17541"},"modified":"2014-01-23T15:08:15","modified_gmt":"2014-01-23T13:08:15","slug":"jean-starobinski-plenitudinea-posibila-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-starobinski-plenitudinea-posibila-ii\/","title":{"rendered":"Jean Starobinski,  plenitudinea posibila (II)"},"content":{"rendered":"<p><strong>\u00cen analizele sale psiho-critice, Starobinski se va \u00eentreba nu o data, ci deseori si \u00een felurite moduri, ce anume \u00eei distorsioneaza omului perceptia asupra realului, ce \u00eel cufunda \u00een \u201enecazul\u201c melancoliei, ce \u00eei strica relatia cu sine si, totodata, cu lumea? Ce \u00eel dezumanizeaza? Sau: care este rolul sentimentelor \u00een toate aceste experiente devastatoare pentru el si cum se traduc \u00een limbaj? Dar timpurile pot fi ele, cu adevarat, o cauza a suferintei lui? Si-apoi, exista, pentru el, vreun remediu, vreun leac?<\/strong><br \/>\nAt\u00e2t c\u00e2t exista, daca exista, tratamentul melancoliei \u2013 care a fost si subiectul tezei de doctorat a t\u00e2narului Starobinski, \u00een 1960, la Universitatea din Lausanne (1), are \u00een urma lui o istorie, si ea nu poate fi recompusa fara ca mai \u00eent\u00e2i sa cunoastem evolutia istorica a bolii. Aceasta este si premisa pe care criticul ne va anunta ca si-a construit volumul \u201eCerneala melancoliei\u201c. Nu este, cred, lipsita de semnificatie includerea \u201eIstoriei tratamentului melancoliei\u201c, la o distanta de 52 de ani, \u00een acest volum (2) pe care Starobinski \u00eel publica \u00een 2012, la v\u00e2rsta de 93 de ani. Are dreptate Maurice Olender, directorul colectiei \u201eLibraria secolului XXI\u201c, colectie \u00een care si-a gasit locul sub un titlu la fel de simbolic, cartea, s-o considere \u201eun roman enciclopedic\u201c. Pentru ca melancolia \u2013 tema \u201ecu variatiuni\u201c pe care autorul a construit-o \u2013 \u201ea nutrit toata opera lui Jean Starobinski\u201c. Fapt este ca sensibilitatea culturala a istoricului, competenta medicului psihiatru si rafinamentul interpretarii pe care criticul o da Melancoliei confera acestei istorii un statut inedit: stiintifico-filosofico-literar. Cronologia este sparta mereu de \u201ediscutii\u201c culturale, o multime de citate si mici anecdote \u00eembogatesc si pigmenteaza cazuistica.<br \/>\nObservam ca figureaza, \u00een cuprinsul ei, \u00een sectiunea dedicata \u201eIstoriei tratamentului melancoliei\u201c, capitolul \u201eRetete \u00eencercate pentru a \u00eendeparta melancolia\u201c, alaturi de alte texte, de referinta \u2013 \u201eUtopia lui Robert Burton\u201c, \u201eRegii melancolici\u201c, \u201ePrintesa Brambilla\u201c de E.T.A. Hoffmann, \u201eKierkegaard\u201c etc \u2013 care compun antologia rom\u00e2neasca mentionata deja.<br \/>\nSuferinzi, vindecatori, marturisitori, credinciosi, medici, filosofi, comentatori \u2013 traitori \u00een secole, \u00een epoci si \u00een societati diferite \u2013 vin sa-i livreze istoricului, direct sau prin intermediari, indicii si probe despre simptomele bolii, despre conditiile de viata si despre factorii de mediu care le-au favorizat aparitia si evolutia. Tratamentul bolnavilor va suporta pe parcurs modificari fundamentale, fiind el \u00eensusi conditionat de calitatea perceptiei medicilor asupra acestor elemente, de apasarea dogmelor si a practicilor religioase, de influenta si persistenta diverselor prejudecati \u00een stabilirea diagnosticelor. C\u00e2t le-a fost de nociva sau de benefica bolnavilor psihic aplicarea unor tratamente brutale, cum ar fi trepanarea craniului \u2013 considerata de \u00eensusi Hipocrate a fi o interventie esentiala \u2013, c\u00e2t au fost de inutile unele terapii, precum \u201epiruetarea\u201c, c\u00e2t de ridicole par, \u00een comparatie cu posibilitatile psihoterapiei de azi, baile de picioare sau presararea de pulberi pe crestetul capului, g\u00e2dilatul sau urzicatul, aflam fie si numai rasfoind Istoria. Si ele ne fac sa z\u00e2mbim \u00eempreuna cu autorul.<br \/>\nVom vedea \u00eensa ca, \u00een eforturile ei curative, medicina \u00eesi va asocia at\u00e2t igiena, c\u00e2t si religia, pedagogia muncii si morala sociala. Activitatile fizice, munca vor fi considerate aproape \u00eentotdeauna izvor de sanatate.<br \/>\nRenasterea, care se conduce dupa sistemul hipocratic, are de \u00eenfruntat atrabila si actiunea malefica a umorilor. Ca urmare, medicii renascentisti combat, \u00een general, dereglarile psihice cu trei tipuri de doctorii: \u201eevacuative\u201c, \u201ealterative\u201c, \u201econfortative\u201c, scont\u00e2nd pe efectul de \u00eemprastiere a bilei negre, de \u00eencetinire a procesului de depunere a acesteia si de drenaj.<br \/>\nFarmacia este pe c\u00e2t de inventiva si de bogata, pe at\u00e2t de spectaculoasa: pune pret, fireste, pe nenumaratele plante de leac, printre ele, eleborul si digitala \u2013 aceasta din urma, prezenta, mai t\u00e2rziu, p\u00e2na si \u00een frumosul portret \u00een acvaforte pe care i-l va face Van Gogh bunului sau doctor, Gachet. Farmacistii prepara mixturi si decocturi, pulberi, saruri, lotiuni, unguente si emplastre, siropuri si potiuni, v\u00e2nd arome si mirodenii. Medicii recomanda uneori aurul potabil ori dieta cu lapte de mama. Daca nu, aburii, dar si cura de ape, ale carei virtuti sunt cunoscute \u00eenca din Antichitate. La fel de binevenit va fi socotit tratamentul psihologic, \u2013 mersul la teatru, desfatarea prin muzica sau calatoriile. E aproape un rasfat programul de viata de care se bucura melancolicul. Dar, oare, se poate el bucura? Adica, vindeca?<br \/>\nMedicii secolului al XIX-lea \u00eencearca, la r\u00e2ndul lor, sa biruie boala. Pe l\u00e2nga pilulele calmante si excitante administrate alternativ, dar din belsug, trateaza bolnavii cu opiu si chiar cu morfina. Apeleaza la sedintele de hipnotism, la dusul rece, la socurile electrice.<br \/>\nUn dialog productiv, un fel de maieutica ne putem imagina ca practica, si aici, Starobinski, pentru a \u00eendeparta obstacolul aparentelor din calea reconstituirii \u201eanatomiei melancoliei\u201c la pachet cu asistenta premedicala si medicala si cu solutiile lor terapeutice. Iar sensul acestei maieutici nu este relaxarea rigorii stiintifice prin comentarea spectacolului oferit, deopotriva, de manifestarile surprinzatoare ale bolnavilor si de exotismul procedurilor de vindecare specifice diferitelor epoci. Autorul \u00eesi \u00eentemeiaza sustinerile de caz pe toate confesiunile pe care le va scoate la iveala, pe toate datele colectate, fie ele concordante sau contradictorii, pe toate cauzele si cu toate nuantele posibile, interesul sau fiind acela de \u201ea da\u201c prin chiar actul acestei restituiri, o continuitate maladiei. Trecutul si perspectiva sunt cele doua dimensiuni \u00eentre care evolueaza, \u00een pofida nenumaratelor piste false si a confuziilor grave privind diagnosticele, istoria amestecata a suferinzilor si a vindecatorilor p\u00e2na la clarificarile la care va ajunge \u00eentr-un t\u00e2rziu medicina psihiatrica. Senzatia pe care o avem uneori, ca boala se complica si progreseaza \u00een chiar paginile autorului, se datoreaza acumularii experientelor clinice, noilor descoperiri ale stiintelor medicale si farmaceutice si complexitatii expunerilor. Maladia este una \u2013 Melancolia \u2013, pe c\u00e2ta vreme tipurile de melancolie se \u00eenmultesc pe masura ce \u00eenaintam \u00een timp: lasam \u00een urma nostalgia pentru a urmari, \u00een bogata lor diversitate, tendintele patologice \u2013 printre ele, bunaoara, mitomania \u2013, apoi tulburarile mintale, \u00eencep\u00e2nd cu monomania obsesionala si termin\u00e2nd cu delirul de negatie. Iar \u2013 de parca n-ar fi destul \u2013 tragismul destinului melancolicului comun este agravat \u201e\u00een oglinda\u201c de cel al bolnavilor celebri. Acestia sunt prezenti \u00een istoria de fata fie \u00een ipostaza de personaje \u2013 Democrit, melancolic, dar si \u201eironist\u201c, Hamlet, don Quijote, \u2013, fie prin propria prestatie de poeti melancolici ori de parinti ai unor personaje melancolice \u2013 de la Virgiliu \u00eencep\u00e2nd, si Ovidiu, de la Dante, Schiller, Shakespeare p\u00e2na la Baudelaire \u201eexpertul suprem \u00een melancolie\u201c. Toti \u00eel obliga pe autor sa faca, dincolo de operatia de reimplantare a cazurilor anonime \u00een geografia Europei \u2013 \u00een Elvetia, bunaoara, dar, evident, nu numai acolo \u2013, nenumarate explorari \u00een zona memoriei culturale europene, inclusiv \u00een cea a filiatiilor lingvistice si a echivalentelor. \u201eNostalgia\u201c, cuv\u00e2nt cu radacini grecesti, va \u00eenlocui \u00een secolul al XVII-lea notiunea populara de \u201emal du pays\u201c sau \u201eHeimweh\u201c pentru a denumi aceeasi afectiune: slabiciunea, l\u00e2ncezeala, moleseala sufleteasca si trupeasca a soldatilor sau a tinerilor trimisi la scoli, care, dezradacinati din locul de bastina, cunosc sentimentul dureros al inadaptarii si t\u00e2njesc, se \u00eembolnavesc incurabil, patimesc pe meleaguri \u00eendepartate. \u00censtrainarea, \u201eexilul sufletesc\u201c, care nu au fost neaparat constientizate la \u00eenceput si identificate ca fenomen social, vor fi teme recurente \u00een cultura europeana a secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Drept pentru care, vor fi tratate generos \u00een Istoria lui Starobinski.<br \/>\nAstfel, orizontul tulbure si firav al unei suferinte, abia \u00eenfiripat \u00een vechime sub pana lui Homer, se va \u00eenteti si se va limpezi \u00eencetul cu \u00eencetul p\u00e2na c\u00e2nd, t\u00e2rziu, \u00een modernitate, melancolia, cu multiplele ei masti menite sa-i disimuleze melancolicului trasaturile, ori, dimpotriva, \u00eengros\u00e2ndu-le , sa i le dezvaluie, va deveni \u201eo boala nervoasa\u201c.<br \/>\nDar a fost, este \u00een prezent Melancolia, pentru fiinta umana, raul absolut? Un rau constitutiv si eminamente distructiv? Starobinski crede ca, daca \u201efugim de melancolie si o consideram o stare morbida\u201c, o facem fiindca \u201eea a fost \u00eentotdeauna relationata cu pierderea energiei vitale\u201c (3). Boala, \u00eensa, nu trebuie luata at\u00e2t de \u00een tragic. Desi traim \u00eentr-o epoca \u00een care \u201emelancolia este genuina\u201c, este bine sa ne amintim ca, pe l\u00e2nga virtutile, at\u00e2t de fertile \u00een c\u00e2mpul creatiei artistice si cu precadere \u00een al poeziei, tot ei \u201e\u00eei datoram stimulul\u201c necesar \u201ereflectiei asupra trecutului, prezentului\u201c (&#8230;) si \u201eaccesului la viitor\u201c (4).<br \/>\nSi mai avem, ca sa zic asa, \u00eenca o consolare: anume ca, suferinta aceasta, inerenta sufletului omenesc, va ram\u00e2ne (\u00een)scrisa \u00een memoria umanitatii. Iar confirmarea ne-o da tot criticul, care, de asta-data, nu se mai \u00eentreaba retoric, ci afirma ca \u201eistoria sentimentelor nu poate fi altceva dec\u00e2t istoria cuvintelor \u00een care a fost enuntata o emotie\u201c (5). Dupa cum, tot astfel, nu poate fi dec\u00e2t istoria imaginilor, a culorilor, a sunetelor, ritmurilor etc., asa cum Starobinski \u00eensusi a tinut s-o demonstreze \u00een toata opera sa.<br \/>\n*<br \/>\nSa ne re\u00eentoarcem, \u00eensa, \u00een rue de Candolle nr. 12, acolo unde, \u00eentre timp, ajunseseram la etaj, \u00een fata usii apartamentului. Auzind de dincolo de ea sc\u00e2rt\u00e2itul parchetului sub pasii grabiti ai Profesorului care ne venea \u00een \u00eent\u00e2mpinare, nu m-am abtinut sa nu ma \u00eentreb: ce masca va purta amfitrionul nostru? \u00cen prag se ivise, \u00eensa, cuviincios un z\u00e2mbet: abia apoi am avut senzatia ca l-ar urma cu timiditate chipul propriu-zis. Era un z\u00e2mbet cald, dar linistit, purificat parca de un mai vechi si \u00eentemeiat motiv de \u00eenc\u00e2ntare, \u00eenvaluind, ca \u00eentr-o aura sanatoasa, fiinta Profesorului. Era o iluzie? Era chiar frumoasa reflectare a \u201estiintei voioase\u201c, \u00een sensul ei nietzschean? Cu care, dupa ce trudise mai bine de jumatate de veac pe tar\u00e2mul dezolant al Melancoliei, se simtea rasplatit ?<br \/>\nDe \u00eendata ce-am ajuns \u00een biblioteca \u2013 fiindca o biblioteca era locul sau de lucru, si nu ceea ce se cheama a fi un birou \u2013 atmosfera l-a tulburat. Dar, \u00eendeobste, cartile, prin prezenta lor din abundenta, ne sustrag prezentului, ne cufunda \u00een g\u00e2ndurile noastre si \u00een amintiri, ne \u00eensingureaza. \u00cen acelasi timp, isca \u00een noi o oarecare neliniste \u2013 surprinzatoare \u00eentr-o atmosfera, totusi, de confort. Probabil ca \u201eascunsul fascineaza\u201c si \u00een biblioteca. Si ne cuprinde un fel de reverie, o irepresibila nostalgie, ca pe marii melancolici starobinskieni: nu at\u00e2t \u00een fata ascunsului, c\u00e2t a trecutului si necuprinsului. Or, biblioteca profesorului era, cum altfel?, \u00eentesata de carti si \u00eempovarata de trecut. Cu toate acestea, volumele scapau cumva din albie, ca sub urgia unor noi si nestavilite invazii. Cu exceptia rafturilor pe care volumele legate \u2013 editii princeps, editii vechi, ilustrate, editii rare, rarissime, editii bibliofile, serii complete \u2013 se tineau locului, la adapost de viituri, celelalte erau parca necontenit \u201e\u00een miscare\u201c. Se revarsau torente \u00eengramadindu-si aluviunile pe masa de lucru, pe parchet, prin colturi, ca si pe niste (probabil) masute mai mult prabusite sub teancuri: carti intrate recent, carti de rasfoit, de citit, de recitit, laolalta cu vrafurile de h\u00e2rtii, fotocopii, dosare, mape, scrisori, manuscrise, reviste, ziare, plicuri de toate dimensiunile, \u00eenca nedeschise \u2013 \u201eun haos !\u201c, se auzise deodata vocea plina de dulceata a lui Jacqueline \u2013 doamna Starobinski. O voce epurata de mult, probabil, p\u00e2na si de umbra intentiei celui mai tandru repros. Jacqueline, reputat medic oftalmolog, era chiar \u201eochiul viu\u201c a carui privire stabilea o relatie amiabila cu invizibilul ascuns \u00een \u201ecomplexitatea obiectiva\u201c a oricarei situatii.<br \/>\n\u00cemi amintesc foarte bine momentul pentru ca atunci \u00eencepuse Profesorul sa sondeze \u201ehaosul\u201c smulg\u00e2ndu-i, cu o dexteritate de prestidigitator zeci de fascicule de pagini xeroxate, texte vechi, de circuit \u00eenchis, prelegeri, comunicari la colocvii sau conferinte care nu-si gasisera \u00eenca locul \u00een constructia tematica a vreunei carti. Era de parere ca ele ar putea da coerenta unui volum tradus \u00een rom\u00e2neste (6).<br \/>\n\u00centre timp, Jacqueline l-a \u201eretras\u201c pe Matei, baiatul meu, care ma \u00eensotea, socotind ca, pentru un copil, era mai amuzant sa se ocupe de pian. Era acelasi \u201epian cu coada, din salon\u201c, pe care, evoc\u00e2nd momente din copilaria sa \u00een casa parinteasca din rue de Candolle, avea sa-l pomeneasca, \u00eentr-un interviu televizat (7), Pierre, unul dintre cei trei fii Starobinski. La pianul acesta c\u00e2nta deseori Profesorul: \u201e\u00een momentele de destindere (&#8230;), ca sa-i distreze\u201c pe baieti, Mozart \u2013 \u201eMarsul turcesc\u201c, iar ca sa-si faca siesi placere, Scarlatti (8).<br \/>\nLa pr\u00e2nz am fost poftiti cu totii la masa si asa aveam sa fiu invitata, negresit \u00eempreuna cu Matei, saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, \u00een cele c\u00e2teva luni c\u00e2t am stat \u00een acel an la Geneva. Reamintindu-mi atmosfera, \u00eemi explic si mai bine impactul pe care l-a avut asupra mea, atunci, \u00eentreaga scena. Mobilierul stil, tablourile, covoarele, culorile vetuste, dar catifelate ale tapiteriei, vesela \u00eempodobind masa generoasa, clinchetul de argint si cristal \u00eempung\u00e2nd din loc \u00een loc linistea placut \u00eenvaluitoare \u2013 tot acest decor al sufrageriei, \u00een acord cu spiritul frantuzesc al \u00eentregii locuinte, contrasta cu vestimentatia moderna a comesenilor descinsi din cea mai recenta actualitate europeana. Nu \u00eencapeau \u00een aceasta atmosfera nicio pedanterie, nicio stridenta, nicio eroare de gust, era doar nobletea cu care timpurile vechi pareau ca le integreaza pe cele noi\u00a0 \u00e0 l&#8217; amiable. Dar, c\u00e2t era de pregatit un vizitator scapat din Est \u00een ianuarie 1990, sa perceapa o asemenea realitate, altfel dec\u00e2t ca pe un spectacol despre normalitate desfasurat sub ochii lui \u00eentr-o scenografie inspirata?<br \/>\nContrar obiceiului elvetian si, mai ales, contrar nevoii de solitudine a Profesorului pentru a scrie, familia Starobinski era extrem de primitoare. Avea, cum se zice, \u201ecasa deschisa\u201c. Rudele, cunostintele, prietenii \u2013 nu neaparat genevezi si nu \u00eentotdeauna elvetieni \u2013, cu care ne-am intersectat erau, \u00een general, oameni de litere, editori, gazetari, dar si artisti din lumea muzicii. Pierre Starobinski, \u00eesi va aminti, el \u00eensusi, \u00een deja mentionatul interviu din 2012, despre \u201emasa \u00een jurul careia se perindau\u201c la pr\u00e2nz prietenii, ca despre un ritual familial de sarbatoare. \u00cei va evoca \u00eensa, dintre acestia, \u00een primul r\u00e2nd pe Michel Butor, cunoscutul poet, romancier, eseist \u2013 acesta venea odinioara la masa \u00een fiecare miercuri \u2013 si pe regretatul Nicolas Bouvier, scriitor si iconograf, autor, printre altele, al unei colectii de ilustratii dedicate corpului. Astfel, si oamenii si lucrurile pareau ca se leaga, se \u00eentrepatrund, se transmit, viata \u00eensasi devenea un proiect al culturii, nu doar cultura, un proiect al vietii.<br \/>\nCitindu-l, urmarindu-i traiectoria \u00een universuri culturale si \u00een secole \u00eendepartate, ma \u00eenselasem \u00eenchipuindu-mi ca Jean Starobinski a ramas el \u00eensusi acolo, captiv \u00een profunzimile lor. Ascult\u00e2ndu-l vorbind, mi-am dat seama c\u00e2t era de contemporan: vitalitatea spirituala, curiozitatea intelectuala si reflectia proaspata \u00eel mentineau \u00eentotdeauna \u201ela zi\u201c. Citea ziarele, asculta radioul, rumega stirile si le comenta, era la curent cu ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een lume, avea opinii ferme despre politica europeana, credea \u00een proiectul Europei Unite. \u00cel interesau evolutiile din Est. Vorbea cu \u00eensufletire si cu multa simpatie despre oamenii Estului si poate ca acea simpatie plina de compasiune avea o explicatie mai intima, mai personala legata de descendenta sa dintr-o familie iudeo-poloneza, care, stramutata la Geneva \u00een 1913, cunoscuse amaraciunea exilului si dificultatile integrarii. Tatalui sau, de profesie medic, avea sa i se acorde abia \u00eentr-un t\u00e2rziu cetatenia elvetiana, dupa mai multe refuzuri din partea autoritatilor. Cine stie daca acea nazuinta de unificare a Estului european cu Occidentul nu devenise cumva si pentru acest mare elvetian premisa unei regasiri&#8230; Va fi fost acesta, oare, si sensul implicarii sale directe, \u00eentre 1965 si 1996, \u00een organizarea si orientarea cunoscutelor \u201eRencontres internationales de Gen\u00eave\u201c care facusera posibila, mai multe decenii la r\u00e2nd, circulatia ideilor \u00eentre Est si Vest?<br \/>\n\u00cen ciuda coplesitoarei constante cu care \u00eesi \u00eemplineste unul dupa altul proiectele literare, Starobinski se lasa mereu redescoperit. Cont\u00e2nd, fireste, si pe propria-ti placere intens stimulata printr-un exercitiu de maieutica, prin care tot el te-a \u00eenvatat sa cunosti si sa te cunosti. O asemenea legatura, ale carei temeiuri s-au pierdut, de-acum, \u00een carti si \u00een idei, face ca o despartire de Starobinski sa nu mai poata fi dec\u00e2t aparenta si temporara.<br \/>\nDar, oricum va fi sa te re\u00eent\u00e2lnesti cu Jean Starobinski \u2013 printre r\u00e2ndurile vreunui text, \u00eentr-o convorbire telefonica sau, si mai bine, fata \u00een fata, \u00eentr-o conversatie calda, amicala \u2013, e imposibil sa nu recazi \u00eentr-un simtam\u00e2nt pe care el \u00eensusi l-a rezumat cu oarecare nostalgie, dupa ce \u00eel va fi trait, probabil, \u00een momente privilegiate \u00een raport cu autorii sai si cu operele lor: \u201eintensitatea \u00eent\u00e2lnirii (&#8230;) este legata de respectul unei distante ireductibile\u201c.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p><strong>Note:<\/strong><br \/>\n(1) \u201eIstoria tratamentului melancoliei de la origini p\u00e2na la 1900\u201c.<br \/>\n(2)\u00a0 \u201eL\u2019encre de la m\u00e9lancolie\u201c, Seuil.<br \/>\n(3) \u201e\u00cen literatura exista o putere eliberatoare\u201c, convorbire consemnata de Jose Maria Ridao \u00een \u201eEl Pais\u201c, 20 martie 2003.<br \/>\n(4) Idem.<br \/>\n(5) \u201eL\u2019encre de la m\u00e9lancolie\u201c, p. 258.<br \/>\n(6) Volumul exista \u00een manuscris. La sugestia autorului, poarta titlul de \u201eGesturile fundamentale ale criticii\u201c. \u00cencheiata \u00een 1995, traducerea lui \u2013 \u00eenceputa atunci, la Geneva \u2013 va aparea, \u00een fine, prin bunavointa editorului nostru, \u00een cursul acestui an.<br \/>\n(7) \u201eLe Temps\u201c, 15 noiembrie 2012.<br \/>\n(8) Idem.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen analizele sale psiho-critice, Starobinski se va \u00eentreba nu o data, ci deseori si \u00een felurite moduri, ce anume \u00eei distorsioneaza omului perceptia asupra realului, ce \u00eel cufunda \u00een \u201enecazul\u201c melancoliei, ce \u00eei strica relatia cu sine si, totodata, cu lumea? Ce \u00eel dezumanizeaza? Sau: care este rolul sentimentelor \u00een toate aceste experiente devastatoare pentru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-starobinski-plenitudinea-posibila-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jean Starobinski,  plenitudinea posibila (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[10083,10082,10086,10085,10080,10084,10081],"class_list":["post-17541","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cerneala-melancoliei","tag-istoriei-tratamentului-melancoliei","tag-regii-melancolici","tag-utopia-lui-robert-burton","tag-analize-psiho-critice","tag-maurice-olender","tag-starobinski"],"views":1359,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17541","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17541"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17541\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17541"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17541"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17541"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}