La fiecare lustru, \u00een dreptul numelui lui Eugen Ionescu din calendarul literar se consemneaza doua cifre \u201erotunde\u201c. Anul acesta se \u00eemplinesc 115 ani de la nastere si 20 de la moartea marelui dramaturg. E greu de apreciat daca receptarea critica \u00een postumitate a operei lui Eugen Ionescu este pe masura valorii si asteptarilor admiratorilor sai. \u00cen treacat fie spus, se pare ca din faimosul trio interbelic \u2013 Cioran, Eliade, Ionescu \u2013 cel mai prizat este primul, adica tocmai cel care \u00eesi clama voluptatea anonimatului. Fapt e ca despre autorul \u201eTratatului de descompunere\u201c au aparut, dupa moartea sa, numeroase studii, eseuri monografice, evocari, corpusuri epistolare etc. Ca sa nu mai vorbim de un aspect semnalat \u2013 deopotriva admirativ, dar parca si cu o fina ironie pornita dintr-o abia mascata invidie \u2013 de Michel Tournier: Cioran \u201eofera citate pentru orice situatie\u201c, \u00eenc\u00e2t \u201enu mai poti deschide o carte, fie ca e un roman, o culegere de versuri sau un eseu, fara sa dai peste o fraza de-a lui Cioran\u201c.
\nCu cinci ani \u00een urma, c\u00e2nd trecuse un secol de la nastere, la Editura Gallimard aparea o biografie a lui Eugen Ionescu, de 600 de pagini, intitulata \u201eEug\u00e8ne Ionesco. Mise en sc\u00e8ne d’un existant sp\u00e9cial en son oeuvre et en son temps\u201c, semnata de Andr\u00e9 Le Gall, \u00een a carui fisa bibliografica figureaza carti despre scriitori francezi, precum Corneille sau Racine. Este doar unul dintre semnele clare ca scriitorul de origine rom\u00e2na e perceput ca un clasic al literaturii franceze. Autorul contureaza figura unui Eugen Ionescu de dincolo de cliseele binecunoscute, nu putine, care o paraziteaza si o deformeaza, evidentiind, \u00een principal, originalitatea viziunii si noutatea limbajului teatral ionescian. Altminteri, biograful nu putea ocoli o tema mult batuta: dubla apartenenta a eroului sau (Rom\u00e2nia si Franta) si tripla ascendenta a acestuia: rom\u00e2na, franceza si evreiasca (pe linie materna). Nevroza scriitorului, p\u00e2na la urma at\u00e2t de fecunda \u00een ordinea creatiei, s-ar explica si prin aceste multiple \u201eradacini\u201c. Oricum, apelul la psihanaliza e c\u00e2t se poate de firesc \u00een cazul unor asemenea creatori. Cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd e vorba de unul care \u201eface din nefericirea universala o problema personala\u201c. \u00cen Rom\u00e2nia, posteritatea nemuritorului francez \u00eenregistreaza c\u00e2teva titluri care nu pot lipsi din bibliografia oricarui cercetator sau exeget al sau. Ele sunt: \u201eIonescu \u00een tara tatalui\u201c (2001), un eseu care a contrariat \u2013 si e bine ca a contrariat! \u2013 al Martei Petreu si \u201eT\u00e2narul Eugen Ionescu\u201c de Eugen Simion (2007), un volum de 450 de pagini. Citez din \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c al acestuia: \u201eCe datoreaza Eug\u00e8ne Ionesco lui Eugen Ionescu? E tema cartii mele. M-am ferit, dar nu stiu daca am reusit sa ma tin \u00eentotdeauna de cuv\u00e2nt, sa nu trag spuza pe turta literaturii rom\u00e2ne. Cred \u00eensa \u00een mod sincer ca formatia intelectuala a lui Eug\u00e8ne Ionesco s-a facut \u00een cultura rom\u00e2na. A trait aici, \u00een exil \u2013 cum zice el \u2013 \u00eentre 13 si 33 de ani, cu o pauza de doi ani (1938-1940), c\u00e2nd a stat \u00een Franta ca bursier, a citit (nu numai \u00een limba rom\u00e2na, evident), a comentat cartile pe care le-a citit, a pus \u00een discutie toate modelele, le-a contestat, a urmat generatia sa, apoi s-a despartit, \u00een fine, n-a ramas niciodata, el, ca individ, \u00een afara discursului critic. A definit obiectivitatea \u00een critica literara ca o forma organizata a subiectivitatii si a sustinut \u00eentotdeauna ca, \u00eenainte de a fi Altul, Eu este el \u00eensusi, irepresibil, inconturnabil\u201c. \u00cen eseul sau, care se citeste ca un roman nonfiction cu un personaj contradictoriu si de o mare complexitate, greu de prins \u00eentr-o formula, Eugen Simion \u00eesi propune sa dea raspunsuri si la alte \u00eentrebari: \u201eA avut Eugen Ionescu modele rom\u00e2nesti? Ce-a luat si ce-a lasat din\/\u00een literatura rom\u00e2na? Chestiune deschisa\u201c.
\nC\u00e2nd scriitorul iesea din scena vietii, fiind astfel izbavit de devoratoarea \u201efrica de existenta\u201c \u2013 tema esentiala, \u00een opinia lui Eugen Simion \u2013 \u201eceea ce se traduce prin frica de moarte\u201c, cei ce \u00eei urmarisera traiectoria remarcau ca pe parcursul a ceva mai mult de trei decenii si jumatate, \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c si \u201eLectia\u201c se reprezentasera de peste 12.000 de ori. Un record absolut nu doar al celei de-a doua jumatati a secolului trecut. Dupa moartea scriitorului au \u00eenceput sa intereseze mai mult si omul, biografia sa. Unii vor fi \u00eencercat poate si un sentiment de vinovatie, fiindca se \u00eent\u00e2mpla ca spectatorul, cititorul, criticul sa aiba abia \u00een sau dupa momentul \u201emarii treceri\u201c revelatia adevaratei valori a celui disparut. Posteritatea unui scriitor, si \u00eenca a unuia care a marcat veacul, \u00eencepe, nu o data, si sub semnul culpabilitatii contemporanilor. Ca orice creator care sparge tiparele, Eugen Ionescu a socat profund si a fost contestat, deseori vehement. Ceea ce scriitorul nascut la Slatina a si urmarit, de fapt. Unul dintre cei mai reputati si mai temuti critici, Jacques Gautier, scria \u00een \u201eLe Figaro\u201c, la 17 octombrie 1955: \u201eNu cred ca dl. Ionesco este un geniu sau un poet; nu cred ca este un autor important; nu cred ca este un g\u00e2nditor sau un alienat; nu cred ca are ceva de spus. Cred ca dl. Ionesco e un glumet, un mistificator, un sarlatan\u2026\u201c. O caracterizare care suna ca un denunt al imposturii si al nonvalorii, dupa ce fusese lansata \u201ebomba\u201c numita \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c, considerata de unii comentatori o \u201eantipiesa\u201c, si dupa ce \u201eLectia\u201c, \u201eScaunele\u201c, \u201eCum sa scapi de toate\u201c, \u201eVictima a datoriei\u201c cunoscusera montari scenice cu actori de m\u00e2na \u00eent\u00e2i, ca Jean Louis Trintignant sau Tsila Chelton. Pentru ca, la putin timp dupa moartea sa, \u00een \u201eLa Croix\u201c, una dintre publicatiile care au rezervat spatii ample marturiilor si comentariilor privind opera si personalitatea marelui disparut, sa apara un articol \u00een care se spunea: \u201eDinamit\u00e2nd cretinismul, el este tratat drept cretin de catre cretinii care nu sesizasera tragicul \u00een spatele farsei, metafizica \u00een spatele r\u00e2sului, moartea \u00een spatele nonsensului aparent\u201c.
\nSe afirma si se nega, asadar, \u00een mod radical, \u00eentr-o semnificativa, am spune, definitorie, antinomie, folosindu-se epitete si sintagme care, si ele, la r\u00e2ndul lor, violenteaza spiritul conformist si caldut burghez. Printre cei care l-au acceptat pe Eugen Ionescu \u00eenca de la \u00eenceputul carierei sale \u00een Franta, fiind cuceriti de dramaturgia lui, s-au numarat oameni de teatru ca Nicolas Bataille sau Jean-Louis Barrault, critici si scriitori precum Breton, P\u00e9ret, Souppault, Supervielle sau cunoscutul dramaturg francez de origine rusa Arthur Adamov (1908-1970), unul dintre promotorii \u201eteatrului absurd\u201c. Citez din comentariul cu care Adamov \u00eent\u00e2mpina aparitia piesei lui Ionescu \u2013 \u201eScaunele\u201c, \u00een 1952: \u201eDe ce acest ton artagos si dispretuitor? Daca te g\u00e2ndesti bine, nu e dec\u00e2t o singura explicatie: piesa lui Ionescu dezvaluie ceva ce nu-ti place sa recunosti la tine, adica, pe scurt, batr\u00e2netea fundamentala \u2013 cea care n-are nimic de-a face cu v\u00e2rsta si care, la un anumit nivel al constiintei, este o stare a existentei umane. Ne revoltam \u00een numele unei estetici, c\u00e2nd \u00een realitate ne e teama de o imagine a decrepitudinii care reduce existenta la un sc\u00e2ncet fara viitor, de la leagan p\u00e2na la moarte. Ionescu a descoperit aceasta imagine si ne-a revelat-o si noua prin mijloace proprii scenei. Unui om cu un asemenea curaj \u00eei datoram cel putin respectul\u2026\u201c. Cariera scenica a operei sale, ce \u00eencepea \u00een 1950 cu \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c, reprezentata \u00een regia lui Nicolas Bataille, \u00een fata unui public de vreo 10 persoane, este una cu totul exceptionala, Eugen Ionescu fiind unul dintre cei mai jucati dramaturgi din lume.
\nCe urma va lasa Eugen Ionescu \u00een teatrul universal? \u2013 se \u00eentreba un critic francez la moartea scriitorului. \u00cen momentul c\u00e2nd \u00eencepea posteritatea nemuritorului, raspunsul nu era \u2013 nici nu putea fi \u2013 unul categoric, dar era sugestiv si mai ales memorabil: \u201e\u00centre t\u00e2narul Ionescu \u2013 cel care a dinamitat scena si Ionescu burghezul, studiat \u00een liceu, monument de neocolit, ca Arcul de Triumf sau Turnul Eiffel, fiecare dintre noi poate alege. Ceea ce e sigur e ca de c\u00e2tiva ani (ne aflam, reamintesc, \u00een 1994 \u2013 nota mea) asistam la o revenire \u00een actualitate a operei sale \u2013 beneficiara a elogiilor unanime\u201c. Idee subliniata, tot \u00een acel moment, si de cunoscutul regizor si autor dramatic Roger Planchon: \u201eAbsurdul e unul dintre termenii inventati de comentatori pentru a-si ajuta contemporanii sa \u00eenteleaga operele literare. Desigur, Ionescu scria un teatru mai special, mai deosebit, dar un autor nu poarta \u00een piept o pancarta care sa afirme: \u00abSunt cutare sau cutare!\u00bb. De altfel, Ionescu detesta toate cuvintele terminate \u00een -ism, cu o ura aparte pentru \u00abbrechtism\u00bb\u2026\u00a0 \u00cesi \u00eenchinase viata teatrului; or, peste tot si mereu se joaca Ionescu. E formidabil c\u00e2t de actual este\u201c. Un expresiv portret i-l schita marelui scriitor, \u00een acel moment al \u00eencheierii existentei sale, Michel Crepu: \u201eUn chip de Budha sur\u00e2zator sau uluit, dupa \u00eemprejurari, fata de clovn \u00een oglinda absurdului, Ionescu era Ionescu \u2013 figura absolut originala, cu un simt al der\u00e2derii, al carui cifru secret Rom\u00e2nia ob\u00e2rsiei sale l-a pastrat cu sfintenie\u2026 Ionescu si-a \u00eensusit mostenirea satirica a \u00eenaintasilor sai rom\u00e2ni de la sf\u00e2rsitul secolului XIX: Urmuz \u2013 umorist care a r\u00e2s toata viata \u00eenainte de a se sinucide; Caragiale \u2013 mare dramaturg, ironic la adresa burgheziei, a maniilor si a ridicolului ei\u201c. Desi nu-si recunostea precursorii rom\u00e2ni, pe care \u00eei pomeneste comentatorul francez, \u201eEug\u00e8ne Ionesco nu s-a putut desparti niciodata, din fericire pentru noi, de Eugen Ionescu\u201c, cum scrie Eugen Simion, care mai observa ca, daca Cioran, asa cum a marturisit, iubea Rom\u00e2nia cu o ura grea, Eugen Ionescu \u201eo iubea cu o dezamagire compacta, o dezamagire vehementa pusa \u00een complexe, tradusa \u00een fraze memorabile\u201c. Caracterizare, si aceasta, a lui Eugen Simion, memorabila. \u00centreb\u00e2ndu-se: \u201eCe a primit si ce a dat Eugen Ionescu literaturii rom\u00e2ne?\u201c, criticul conchide: \u201eFormatia lui intelectuala si artistica este, oricum, preponderent rom\u00e2neasca. Exista \u00abun spirit rom\u00e2nesc\u00bb bine marcat \u00een estetica lui si chiar \u00een modul lui de a fi. Chiar crizele lui de disperare, metafizica lui, trecerile imprevizibile de la tachinerie la angoasa, de la jocurile spiritului la filosofia mortii sunt, toate, \u00eentr-o traditie care, pornind de la Eminescu, strabate toata marea poezie rom\u00e2neasca\u2026 Ce-a lasat Eugen Ionescu culturii din care voia sa evadeze \u00een momentele sale de disperare? A lasat o eseistica exceptionala care, dupa aproape o jumatate de secol, a \u00eenceput sa dea roade \u00een spiritul noilor generatii. A lasat un mod neconventional de a trata literatura, a \u00abdesolemnizat\u00bb critica rom\u00e2neasca\u2026 \u00cen fine, Eugen Ionescu a creat prima anti-piesa (\u00een varianta teatrului absurdului) \u00een limba rom\u00e2na: \u00abEnglezeste fara profesor\u00bb. Este \u00eenceputul unei mari cariere europene si a unei scoli \u00een teatrul universal\u201c.
\nA vrut sau n-a vrut, \u2013 autorul acelui \u201eNu\u201c \u201estrengaresc\u201c, cu epitetul condescendent al lui Calinescu din marea \u201eIstorie\u201c, este un nume de nesters si \u00een literatura tarii natale; tara pe care nici nu mai conteaza ca nu o iubea sau ca o iubea \u00een felul sau \u2013 \u201ecu o dezamagire compacta\u201c!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La fiecare lustru, \u00een dreptul numelui lui Eugen Ionescu din calendarul literar se consemneaza doua cifre \u201erotunde\u201c. Anul acesta se \u00eemplinesc 115 ani de la nastere si 20 de la moartea marelui dramaturg. E greu de apreciat daca receptarea critica \u00een postumitate a operei lui Eugen Ionescu este pe masura valorii si asteptarilor admiratorilor sai.… Cite\u0219te mai mult »Eugen Ionescu, doua decenii de posteritate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5266,273,10079,10078],"class_list":["post-17537","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eliade","tag-eugen-ionescu","tag-ionescu","tag-trio-interbelic-cioran"],"views":2140,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17537","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17537"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17537\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17537"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17537"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17537"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}