{"id":17524,"date":"2014-01-23T14:32:00","date_gmt":"2014-01-23T12:32:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17524"},"modified":"2014-01-23T14:32:00","modified_gmt":"2014-01-23T12:32:00","slug":"repetandu-l-pe-lenin-povestiri-din-avangarda","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/repetandu-l-pe-lenin-povestiri-din-avangarda\/","title":{"rendered":"Repetandu-l pe Lenin \u2013 povestiri din avangarda"},"content":{"rendered":"

Slavoj Zizek, Repetandu-l pe Lenin<\/em>, traducere de Mircea Vlad, Editura Tact, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Pe fondul unor miscari sociale anticapitaliste globale, o \u00eentrebare pare sa revina recurent \u00een discursurile si practicile care \u00eencearca sa articuleze sensul istoric al acestor \u00eent\u00e2mplari: E acum timpul revolutiei? Daca nu, atunci c\u00e2nd? Pentru a nu esua \u00een saga interminabila a argumentului despre nevoia de revolutie \u00een contextul actual al lipsei subiectului revolutionar si ale conditiilor material-sociale \u00eentotdeauna necoapte, merita aruncat un ochi asupra deschiderii istorice (\u00eentre paranteze fie spus, ultimul eveniment de anvergura istorica si dupa cele mai riguroase canoane baudrillardiene) care a fost succesul revolutiei din 1917. Rusia. Momentul Lenin. Prilejul acestei reflectii reprezent\u00e2ndu-l chiar aparitia la Editura Tact a cartii lui Slavoj Zizek, \u201eRepet\u00e2ndu-l pe Lenin\u201c (traducere de Mircea Vlad). \u00cenainte de a judeca daca putem repeta irepetabilul, merita un parcurs prin textul unui tovaras care a fost acolo \u00een momentul \u00een care Lenin a devenit piatra de temelie a mesianismului secular al revolutiei. \u00cen celebra sa carte, \u201eTen Days that Shook the World\u201c, John Reed descrie revolutia din octombrie de la fata locului, vaz\u00e2ndu-l din imediatul situatiei pe Lenin-\u00een-devenire al lui Zizek. \u00centre noi fie spus, pozitia lui Reed este absolut partizana, ceea ce nu ne poate dec\u00e2t determina sa o urmarim cu atentie, \u00eensa cu rezerve.<\/strong> <\/em>
\nS-a scris mult despre supradeterminarea conditiilor istorice ale Rusiei anului 1917, s-a scris si despre lovitura de stat, si despre teroarea stalinista care a venit dupa, si despre drama clasei nobiliare ruse, si despre caznele marii si mici burghezii ruse si despre inadecvarea claselor muncitoare si taranesti fata de rolul istoric pe care s-au trezit, cam peste noapte, chemate sa \u00eel \u00eendeplineasca. La fel de mult s-a scris si despre forma cu adevarat revolutionara a acelei situatii. Reed face parte din ultima categorie. A lua puterea din m\u00e2inile unei guvernari provizorii (care se visa deja perpetua) si a claselor care sustineau aceasta guvernare (burghezie, rentieri, taristi, cazaci, patura sintelectualat de mijloc de rit reactionar sau liberal, etc.) pentru a o da unei mase de oameni cu interese economice si politice putin articulate si foarte confuze, nu a fost de ici de colo. A da forma politic-revolutionara (a face loc \u00een istorie) unei astfel de mase a fost una dintre reusitele leniniste.
\nO scena (desi sunt at\u00e2tea) merita retinuta din cartea lui Reed. Pe 10 noiembrie 1917 (undeva \u00een apropierea frontului de Nord) are loc o discutie \u00eentre un student marxist (autorizat de la sine cu aceasta eticheta) si un soldat rus, simpatizant si sustinator al bolsevicilor. Studentul \u00eel \u00eentreaba pe soldat daca el \u00eentelege deserviciul major pe care revolutia bolsevica \u00eel face Rusiei. Soldatul raspunde ca el a \u00eenteles ca sunt doua clase: proletariatul si burghezia. \u00cenainte de a-si termina ideea, studentul \u00eei comunica cu superioritate soldatului ca el este un om educat si ca poate spune ca ceea ce acesta din urma repeta este doar o fraza propagandista si lipsita de sens a bolsevicilor. Raspunsul soldatului merita consemnat. Se prea poate ca el sa fie un needucat, \u00eensa stie ca sunt doua clase, proletariatul si burghezia, si daca nu esti cu unii, atunci esti cu ceilalti. E hazardat si partial fals sa spui ca bolsevicii au preluat puterea conving\u00e2nd masele de tarani, muncitori si soldati de adevarul acestei propozitii, \u00eensa putem specula ca asta a jucat totusi un rol important. Nu este vorba aici despre simpla \u00eendoctrinare a maselor de catre bolsevici, ci despre aptitudinea unui partid si a c\u00e2torva dintre membri sai de a face evidenta maselor modalitatea reala si, \u00een acel moment, foarte la \u00eendem\u00e2na de a participa la transformarea istorica a Rusiei \u00eentr-un stat capabil si dispus sa ofere paturilor sarace emancipare din propria lor conditie sociala si economica. Pozitionarea de partea unei clase este implicata de recunoasterea faptului ca exista cel putin doua si ca interesul social-material al unei parti se poate afirma doar \u00een contra celeilalte. Muncitorii, taranii si soldatii de r\u00e2nd voiau\u00a0 fabricile, pam\u00e2ntul si puterea. A devenit clar pentru toata lumea ca cei care le detineau deja nu vor renunta la ele fara lupta. De abia din acest punct \u00eencolo se poate citi lupta de clasa si victoria unei revolutii.
\nSa ne \u00eentoarcem la Zizek. \u201eRepet\u00e2ndu-l pe Lenin\u201c \u00eencearca un soi de inventariere sintetizatoare a c\u00e2torva dintre cele mai aprinse controverse iscate \u00een jurul acestui personaj. De la politica adevarului (si a necesitatii pozitiei partizane \u2013 extime \u2013 de pe care este iterat) la distinctiile \u00eentre Lenin cel Iacobin din \u201eCe-i de facut\u201c si Lenin cel bun din \u201eStat si Revolutie\u201c, de la Lenin strategul istoriei p\u00e2na la Lenin cel tehnocrat, totul pe fondul unei distinctii cu valoare ontologica \u00eentre Lenin-\u00een-devenire (acel Lenin care sesizeaza sansa unica a revolutiei si ia decizia executarii sale) si Lenin-institutie (ideea stalinismului \u00eenscris deja \u00een premisa exploziei revolutionare). Lenin, acest obiect sublim al istoriei marxismului se poate \u00eentelege doar privit \u00een simultaneitatea contradictiilor care a fost si carora le-a dat forma. O singura problema apare \u00een acest punct, cum anume putem repeta asta, fara a face ca tragedia sa devina farsa, \u00eensa ea sa aiba totusi loc? Care a fost gestul leninist par excellence? Se poate el repeta? Vrem sa o facem? Raspunsul lui Lenin, pariul sau cu istoria (si judecata care a urmat dupa) a fost partidul (de avangarda). Mai putem azi risca un astfel de pariu? \u00cen ultima instanta, si \u00een forma cea mai radicala, citind printre si \u00een contra r\u00e2ndurilor lui Zizek, cam asta ar \u00eensemna sa-l repetam pe Lenin.
\n\u00cenapoi la soldat, adica la fata locului. Deci exista doua clase. Daca nu esti cu unii, atunci esti cu ceilalti. Lenin pare sa fi fost cel care a dat forma luptei politice, conferind partidului (initial punct de convergenta si articulare a intereselor reale si obiective ale proletariatului, sf\u00e2rsind \u00eensa prin a i se substitui) un rol pivotal \u00een emanciparea muncitorimii de lanturile exploatarii sale. Sigur, \u00een retrospectiva, putem spune ca Lenin si partidul aveau de partea lor deschiderea istorica a unei situatii propice unei revolutii sau cel putin unei luari de putere, \u00eensa asta nu a facut facila inventarea propriilor conditii sociale de sustinere si legitimare ale partidului, sau ale lui Lenin \u00eensusi. E ca si cum conceptul pentru sine al clasei (constiinta sa) ar fi conjurat realitatea materiala a acestei constiinte. Lenin si partidul au facut posibila recunoasterea masei ca si clasa. O clasa particulara cu vocatie a universalului. Revolutia a promis chiar universalizarea acestei particularitati. Povestea se termina nasol cu esecul particular-national al unei forme a universalului, \u00eensa ram\u00e2n premisele, care azi, la fel ca acum 100 de ani, \u00eenca mai ridica probleme. O lume \u00een care armata de rezerva a capitalului este cel putin la fel de groasa ca masa (clasa?) angajatilor are toate sansele sa se prabuseasca si pare sa aiba nevoie de o noua avangarda a practicii, fara \u00eensa ca aceasta din urma sa repete aceeasi greseala a substitutiei. Directia acestei prabusiri, \u00een favoarea muncii (si \u00eempotriva capitalului), ar fi doar una dintre formele pe care o posibila repetare a lui Lenin ar putea-o lua. Se impune poate cu necesitate istorica. Nu e vorba aici, desigur, despre necesitatea unui destin preformatat al schemei Stalin (aceasta este o tentatie a repetitiei de care trebuie sa ne pazim cu orice pret), ci despre conceperea si decizia asupra unei modalitati de a sf\u00e2rsi sf\u00e2rsitul istoriei \u2013 de a \u00eenclina balanta postcapitalismului \u00een favoarea muncii si a emanciparii universale a clasei care sufera \u00eenca nedreptatea universala. Fie ca o stie sau nu. \u00cen acest punct, a-l repeta pe Lenin, \u00eenseamna tocmai a-l \u00eemplini, dialectic, depasindu-l. Folosind formula fericita a lui Zizek putem spune ca a-l repeta \u00eenseamna a-i juca sansele ratate.
\nTeza lui Zizek este ca pozitia proletarului nu mai este ocupata azi de cel care munceste, ci de somer, adica acela a carui singura proprietate este forta sa de munca, lipsit \u00eensa de libertatea de a-si-o exercita. Daca pentru Lenin lupta de clasa era expresia polarizarii care se afirma \u00een antagonismul proletar\/burghez, azi, lupta de casa este declasata de lupta din interiorul clasei, somer\/angajat. Munca se scindeaza nu doar \u00eentr-un \u00een sine si un pentru sine al clasei a carei expresie este (pozitie si constiinta de clasa), ci \u00eentre un \u00eenauntru si un \u00een afara ai muncii \u00eensesi. E limpede ca nu vom putea articula contradictia dintre munca si capital p\u00e2na \u00een momentul \u00een care nu vom re-substantiviza pozitia de clasa unitara a doua tabere care, desi se afla de aceeasi parte a baricadei, fac istoric (si pe deasupra capetelor lor) jocul economic si politic al celor de cealalta parte a baricadei. Soldatii nostri de pe toate fronturile trebuie mai \u00eent\u00e2i sa \u00eenteleaga ca apartin unei singure clase \u2013 proletariatul. Lupta de clasa va deveni un \u00een sine doar \u00een momentul recunoasterii acestei identitati. Forma istorica pe care o va lua ram\u00e2ne, daca e sa \u00eel credem pe Zizek, la latitudinea unei noi contingente istorice a formei Lenin.
\nA devenit deja un loc comun pentru materialismul marxist, via Lenin, ca totul \u00eencepe de la analiza concreta a situatiei concrete, iar via Marx stim deja ca nu trebuie sa ne limitam la analiza situatiei, ci ca trebuie lucrat \u00een directia schimbarii ei. Lenin, cel care trebuie repetat, este acel Lenin ca subiectivare a subversivitatii. Capitalismul, azi, poate \u00eenghiti si asimila o serie lunga de lupte pentru emancipare, \u00een mod ironic pare sa se extinda \u00eentr-un ritm mult mai alert dec\u00e2t ritmul oricarui lant de echivalente. Parca cu c\u00e2t mai uniti suntem, si cu c\u00e2t mai mult \u00eencercam sa salvam, cu at\u00e2t se multiplica abuzurile sistemului capitalist si apologetii sai. Rosia Montana (o victorie care \u00eenca trebuie aparata) ne-a aratat exact masura subversivitatii tolerate. Oricine \u00een strada, dar cu grija sa nu ne fure anticapitalistii (marxisti) miscarea. Totul p\u00e2na la denuntarea Rosiei ca regula si nu ca exceptie a sistemului capitalist. Totul, dar fara a articula contradictia ultima care vine la \u00eenceput \u00eentre munca si capital, \u00eentre fortele de productie si relatiile de productie. Sigur, Rom\u00e2nia nu este vreo Rusie a \u00eenceputului de secol trecut, \u00eensa nici contextul international actual nu este mai deschis oportunitatilor de schimbare radicala. Desi initial parea ca aceast\u00e3 criz\u00e3 economica globala s-ar fi ridicat la \u00eenaltimea tragica a unei situatii istorice pentru a carei directie merita luptat, am supravietuit cu totii suficient c\u00e2t sa vedem ca s-a f\u00e2s\u00e2it si asta. Spre deosebire de acum 100 de ani, istoria e cam \u00eenchisa, iar lupta de clasa a devenit viata de dupa moarte a unei \u00eenfr\u00e2ngeri care pare cel putin definitiva.
\nA-l repeta pe Lenin se transforma \u00eentr-un imperativ al articularii subiectiv-colective a contradictiilor capitaliste si a nedreptatii universale care \u00eemparte azi structura ca si acum 100 de ani. Lenin a fost le point de capiton al unei situatii istorice care putea foarte bine sa nu devina Revolutia din octombrie. Lenin a fost cel care a demonstrat ca nu e suficient sa fim la st\u00e2nga. Ca situatia revolutionara cere o decizie revolutionara, iar daca subiectul revolutionar lipseste, atunci fie trecem la treaba si \u00eel inventam (in)form\u00e2ndu-l, fie asteptam istoria la finalul ei pentru a ne limita la iacobinul gest de a-i bate obrazul. Din nou. Exista doua clase. Daca nu esti cu unii, atunci esti cu ceilalti.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Slavoj Zizek, Repetandu-l pe Lenin, traducere de Mircea Vlad, Editura Tact, 2013   Pe fondul unor miscari sociale anticapitaliste globale, o \u00eentrebare pare sa revina recurent \u00een discursurile si practicile care \u00eencearca sa articuleze sensul istoric al acestor \u00eent\u00e2mplari: E acum timpul revolutiei? Daca nu, atunci c\u00e2nd? Pentru a nu esua \u00een saga interminabila a… Cite\u0219te mai mult »Repetandu-l pe Lenin \u2013 povestiri din avangarda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10073,4393],"class_list":["post-17524","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-repetandu-l-pe-lenin","tag-slavoj-zizek"],"views":1934,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17524","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17524"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17524\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17524"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17524"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17524"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}