Ar trebui sa incep articolul din aceasta saptam\u00e2na cu impresii despre vizita Victoriei Nuland, asistent al secretarului de stat american, la Bucuresti. Rezist tentatiei pentru a nu-mi spune amaraciunea fata de manevrele prin care s-a incercat ca acest eveniment sa fie prezentat drept inspectie a unei rezervatii de ciumati politici. Sa ram\u00e2nem cu precizarea oaspetelui privind scopul vizitei: ,,Sunt aici sa sarbatoresc zece ani de c\u00e2nd sunteti membri ai NATO, sa vorbim despre lucrurile pe care le-am facut impreuna si despre ce vom face in continuare.\u201c
\nPentru convulsiile puterii in statul nostru, tot mai greu de guvernat de la Bucuresti, nu neaparat strainii sunt cauza. Ca in razboi \u2013 politica are destule in comun cu un razboi \u2013 cine poate exploateaza orice slabiciune pentru a-si proteja interesele. Iar in Rom\u00e2nia, strainii au multe, foarte multe\u00a0 interese. De aceea, piata rom\u00e2neasca a g\u00e2lcevii politice devine un atu serios in facerea si desfacerea aliatilor. Confuzia rom\u00e2nului de r\u00e2nd fertilizeaza terenul victoriilor si intereselor. Prin televiziune sunt amalgamate temele adevarate cu cele false. Guvernul, si asa alcatuit din lebede nedormite, nu este lasat sa puna in practica bruma de masuri din programul de guvernare, Parlamentul a devenit cutia de rezonanta a intereselor afaceristilor, Justitia este complet debusolata, opozitia face cocoloase din c\u00e2lti pentru pistoalele de soc gasite prin podurile bunicilor, iar societatea civila se ocupa cu Hala Matache. Nimic sa nu se aseze astazi pentru ca m\u00e2ine trebuie luat de la capat in speranta ca presedintele, prim-ministrul, ministrii sa se prabuseasca, iar sansele de revenire la putere a opozantilor \u2013 adica la sursa de imbogatire \u2013 sa creasca la alegerile urmatoare. Cum sa inteleaga rom\u00e2nul de r\u00e2nd separarea puterilor in stat c\u00e2nd, abia instalat in scaun, conducatorul unei institutii supreme a magistraturii statului este chemat la\u00a0 ordine de un diplomat strain? Explicatia penibila data de acesta, dupa ,,discutie\u201c, intr-un limbaj confuz si agramat nu merita nici macar sa fie reprodusa.
\nRaul curge la vale ca apa pe Dunare. Cei invinuiti ca reclamau la Bruxelles sau la Strasbourg orice masura luata de putere se vad reconfortati de o prostie care depaseste cu mult mizeria unei turnatorii individuale bolnave. Un canal de televiziune, intr-o alta marti neagra, a avut ideea sa-i cheme pe rom\u00e2ni sa toarne in masa si sa semneze un apel prin care sa reclame abuzurile din Rom\u00e2nia. Sarmanii, de la campania prin care cereau rom\u00e2nilor sa adopte c\u00e2te o gaura din asfaltul national au crezut ca dau lovitura pe mapamond. Sa stie toata lumea ce se int\u00e2mpla in Rom\u00e2nia. De ce sa stie? Un rau nu se indreapta cu un alt rau. Statul nu este c\u00e2rciuma in care betivii, dupa chef, se duc sa se dreaga cu un coniac.
\nTeleviziunea din Rom\u00e2nia, care a distrus presa scrisa, beneficiaza de comoditatea multora de a se informa. Nici nu a inceput oficial campania electorala si s-a pus in serviciul unei parti sau alteia, rup\u00e2nd Rom\u00e2nia in doua. P\u00e2na in decembrie va trebui sa ne asteptam sa\u00a0 pravaleasca peste noi munti de mizerie. Temele sunt alese pe masura nemultumirilor, iar acestea sunt un izvor nesecat la rom\u00e2ni. Ultima este ,,crima\u201c de a critica deciziile justitiei. Intrebati un rom\u00e2n cu ce sentiment iese dintr-un tribunal si c\u00e2ntariti apoi pretentia de a nu fi criticata Justitia. Este intretinuta confuzia intre influentarea actului de justitie si dreptul de a comenta o sentinta. Sa ne imaginam ce s-ar fi int\u00e2mplat cu nefericitul Dreyfus, evreu, ofiter de artilerie in armata franceza in razboiul dintre Franta si Prusia din 1870-71, condamnat la moarte pentru spionaj, daca in apararea lui nu interveneau ziaristi, scriitori, printre care Anatole France si Emile Zola, carora li s-au alaturat multi politicieni. Era vreme de razboi si tribunalul militar nu glumea nici macar cu suspiciunile. Punerea in discutie publica a deciziei de condamnare si criticarea sentintei\u00a0 nu numai ca l-a salvat pe nevinovatul Dreyfus ci a schimbat destinul politic al Frantei prin triumful republicanilor in alegerile din 1902 si realizarea separarii definitive a Bisericii de Stat. Critica erorilor, oricare ar fi natura acestora, face parte din instrumentele pe care democratia ni le-a pus la indem\u00e2na. Separarea puterilor in stat nu trebuie asimilata cu inamovibilitatea justitiei atunci c\u00e2nd sunt suficiente dovezi ca este aservita politicului. Altfel, din democratia\u00a0 directa sarim in democratia fluida.
\nSa revenim in Europa
\nsi mai ales la noi
\nScriam in cronica precedenta ca Germania nu scapa \u2013 fatalitate istorica! \u2013 nici o ocazie care i se iveste (daca nu, o creeaza!) de a prelua sub control orice initiativa iesita din birourile institutiilor europene. Atunci avansam ipoteza ca hotar\u00e2rea crearii Uniunii bancare europene ca p\u00e2rghie de interventie in caz de prabusire a vreunei banci va\u00a0 imprumuta rapid amprenta Berlinului. Cum nemtii stiu sa faca temeinic orice lucru in care cred, Berlinul a propus pe Sabine Lautenschl\u00e4ger ca succesoare a compatriotului ei, J\u00f6rg Asmussen, la postul de\u00a0 presedinte al Bancii Centrale Europene. Sa adaugam la aceasta strategie promptitudinea cu care guvernatorul Bundesbanck a tinut sa intervina intr-o zona vecina cu materia viitoarei structuri integrationiste. Acesta a avertizat guvernele europene ca nu este exclusa revenirea crizei in zona euro. Berlinul nu se ingrijoreaza inutil pentru ca, politic si strategic, a suportat greul scoaterii spre liman a zonei euro.
\nVin alegerile pentru
\nParlamentul European
\nVa fi schimbata conducerea acestuia si, de asemenea, intreaga Comisie Europeana. Este un moment crucial pentru viitorul procesului de integrare europeana. In timp ce alte state int\u00e2mpina aceste schimbari de pe pozitii consolidate, cu viziuni si conceptii limpezite, guvernantii nostri inca se mai cearta pe ce este sau ce nu este statul de drept. Faptul ca am intrat in Uniunea Europeana t\u00e2rziu, in 2007, dupa ce am dat dovezi ca ne-am insusit acquis-urile comunitare, nu mai conteaza. Spre satisfactia multora, dam de inteles pe toate caile ca trebuie sa avem nu doar un invatator, ci si o tutela straina. Ne macinam sistematic credibilitatea si nu ne mai ram\u00e2ne mult p\u00e2na c\u00e2nd va trebui sa ne mutam Parlamentul, cu Guvern cu tot, la Haga, de exemplu. Sa fim, cum se spune, mai aproape de invatator. Olanda este si va ram\u00e2ne o tara minunata, bine inaltata de cultura ei in stima rom\u00e2nilor. Ca si alte tari, de altfel. At\u00e2ta doar ca inaltimea acestei stime\u00a0 depinde si de disponibilitatea diplomatilor olandezi de la Bucuresti \u2013 ca si a altor diplomati straini \u2013 de a revedea din c\u00e2nd in c\u00e2nd Conventia cu privire la relatiile diplomatice, incheiata la Viena, la 18 aprilie 1961. Ca diplomat, am constatat ca reciprocitatea a fost intotdeauna baza unei bune politici. Cum cunosc c\u00e2te ceva despre Olanda, as vrea sa amintesc un episod care face cinste apropierii rom\u00e2nilor de olandezi. Cu secole in urma, Nicolaus Olahus, ca secretar personal, a insotit-o pe regina Maria de Habsburg in Tarile de Jos. Acolo si-a facut prieteni printre umanistii batavi, inclusiv pe Erasmus de Rotterdam, cu care a purtat o bogata corespondenta. Eseul ,,Elogiul nebuniei\u201c publicat in 1509, a devenit\u00a0 in Evul Mediu unul dintre cele mai puternice suporturi ale luptei impotriva\u00a0 excesului de putere a clerului. Si a deschis, astfel, calea pentru Reforma si Renastere in Tarile de Jos. Pentru aceasta, imi place sa evoc, chiar in contextul politic de azi, ,,Elogiul nebuniei\u201c si legaturile lui Olahus cu Erasmus si umanistii batavi.
\nForta principiilor si puterea\u00a0 fricii
\nMoartea fostului premier al Israelului Ariel Sharon\u00a0 \u2013 un alt eveniment al saptam\u00e2nii \u2013 a readus in discutie dosarul contenciosului arabo-palestiniano-israelian. Pentru fermitatea de a fi aparat, mai ales ca militar, statul\u00a0 evreu, israelienii il socotesc pe Sharon erou. Palestinienii nu au incetat sa-l blesteme fac\u00e2ndu-l responsabil pentru suferintele lor si criminal pentru masacrarea multor refugiati. Ram\u00e2n\u00e2nd in matricea logicii orientale, si unii, si altii au, nu adevarul, ci adevarul lor. Frapeaza rapiditatea reactiilor de condamnare a defunctului nu numai in r\u00e2ndul palestinienilor. Povata grecului Chilon din Sparta, ca despre morti sa vorbim numai de bine, nu a fost observata nici macar pe timpul ceremonialului de inmorm\u00e2ntare. Militar de cariera, prezent in toate razboaiele pe care Israelul le-a purtat cu arabii si palestinienii, Sharon a ignorat forta principiilor si s-a bizuit pe puterea fricii. A refuzat negocierile cu palestinienii si a fost un aprig promotor al colonizarii Cisiordaniei, F\u00e2siei Gaza si Ierusalimului de Est. Abia intr-un t\u00e2rziu a facut unele concesii nu pentru a recunoaste un drept al palestinienilor, ci pentru a evita ca acesta sa fie obtinut la masa negocierilor. Prefera sa ,,retrocedeze\u201c ceea ce cucerise prin forta militara pentru a nu fi obligat sa restituie ceva in conditii de negociere. Aceasta a facut ca Sharon sa fie contestat chiar si in propriul lui partid. Partenerii lui din Likud uita cu greu aventura la care a implicat guvernul lui Beghin in razboiul din Liban, in 1982, imping\u00e2nd operatiunile militare cu mult peste palanul initial. Isprava a condus la masacrarea palestinienilor aflati in taberele din Liban. ,,In spatele elogiilor de circumstanta din Israel si strainatate pentru soldatul si politicianul devotat destinului tarii sale, scrie Ren\u00e9 Backmann, a fost greu sa fie trecute sub tacere partea de tenebre s\u00e2ngeroase a lui Sharon. La 11 ianuarie, Human Rights Watch, organizatia internationala pentru drepturile omului, a amintit ca fostul general si politician israelian, decedat dupa opt ani de coma, nu a fost niciodata confruntat cu justitia pentru masacrarea a sute, poate mii de civili, de catre militiile crestine libaneze in taberele de refugiati de la Sabra si Chatila, in Liban, in 1982. Masacre care constituiau crime de razboi contra umanitatii. Si aceasta, desi mai mult de 400.000 de israelieni au cobor\u00e2t in strada la Tel-Aviv pentru a-si manifesta indignarea; si cu toate ca o comisie oficiala de ancheta, prezidata de judecatorul Kahane, i-a imputat lui Sharon ,,responsabilitatea de a nu fi ordonat masuri adecvate pentru impiedicarea eventualelor masacre\u201c.
\nCu putin timp inaintea mortii lui Sharon, istoricul israelian Idith Zertal a dat un interviu despre politica Israelului in raport cu arabii si palestinienii, o parte importanta fiind consacrata erorilor militare si politicii de colonizare pentru care Sharon are o mare responsabilitate. ,,Imi imaginez disperarea lui Obama, afirma Zertal. Nu poti sa pretinzi sa fii o democratie adevarata si sa mentii o ocupatie militara at\u00e2t de mult timp, fara sa te distrugi din interior. Idith Zertal face parte din ,,generatia noilor istorici\u201c care socotesc ca politica de forta nu conduce la pace. ,,Ocupatia contamineaza societatea, o militarizeaza, seamana violenta. Colonistii nu ar fi putut sa triumfe in at\u00e2tea decenii daca actiunea lor nu ar fi corespuns unei trasaturi profunde in psihologia israeliana. Sionismul era socialist, progresist, modern, emancipator dar avea si o fata intunecata, cea etnica, nationalista, mesianica. Aceasta a prevalat cu timpul in Shoah. Ceea ce defineste Israelul, de atunci, este lipsa de incredere, suspiciunea, teama, o anumita alienarea a lumii\u201c. Ca evreica, Zertal intelege natura congenerilor ei: dupa multe fram\u00e2ntari, dupa multe ezitari devii transant.
\nM-am oprit la c\u00e2teva exemple din actualitatea politica in care este lesne de observat o anumita fluiditate a democratiei. Aceasta este str\u00e2ns legata de interese. Interesant!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ar trebui sa incep articolul din aceasta saptam\u00e2na cu impresii despre vizita Victoriei Nuland, asistent al secretarului de stat american, la Bucuresti. Rezist tentatiei pentru a nu-mi spune amaraciunea fata de manevrele prin care s-a incercat ca acest eveniment sa fie prezentat drept inspectie a unei rezervatii de ciumati politici. Sa ram\u00e2nem cu precizarea oaspetelui… Cite\u0219te mai mult »Mecanica democratiei fluide<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[10071,10072,4,1755],"class_list":["post-17522","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-agenda-politica","tag-agenda-sociala","tag-editorial","tag-televiziuni"],"views":1475,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17522","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17522"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17522\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17522"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17522"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17522"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}