Pentru multi dintre noi, modesti cititori de obste, 1979 ram\u00e2ne un an de neslabita si vesnic vie amintire. \u00cen acel an \u2013 pragul de trecere \u00een \u201edeceniul satanic\u201c (apud Mircea Zaciu), deceniul \u00een care \u00eencep si se intensifica demolarile spirituale si materiale ale brumei, totusi impresionante!, de bunuri, edificii si valori pe care poporul rom\u00e2n, cu o furie a supunerii specifica marilor \u00eempilati, izbutise a le realiza \u00een timpul comunismului sub biciul unei dictaturi ale carei urme s\u00e2nger\u00e2nde sunt departe de a se fi vindecat si cicatrizat \u2013 \u00een acel an, deci, ce deschidea epoca marilor demolari continuate, cu acelasi entuziasm furios, si dupa noul prag al lui 1989, \u00een acel an 1979 din timpul comunismului \u201edemolator\u201c, un om, un carturar, un mare istoric construia, edifica si \u00eenalta \u00een mijlocul ruinelor lasate de demolari, un monument maret, mai durabil dec\u00e2t bronzul, invincibil: un fort captusit cu mare stiinta de carte, o catedrala de h\u00e2rtie! Ctitorul, arhitectul si constructorul acestui invincibil monument de h\u00e2rtie se numeste David Prodan, iar opera lui \u2013 cel mai zguduitor roman istoric al rom\u00e2nilor, aflat la umarul \u00eentinsei, imperialei fictiuni istorice a lui Mihail Sadoveanu \u2013 se numea \u201eRascoala lui Horea\u201c, opera \u00een doua volume groase (1.500 de pagini) aparuta la oficina comunista de tiparit numita Editura Stiintifica si Enciclopedica (director: Mircea M\u00e2ciu; redactor de carte: Marcel Popa). Fie si doar pentru acest unic monument istoric ridicat atunci, \u00een toiul demolarilor \u2013 dar departe de a fi fost si singura remarcabila fapta editoriala \u2013 institutia respectiva, pusa mai de mult pe picioare solide de catre Niculae Gheran, marele editor al lui Rebreanu, cu \u201eRascoala\u201c lui cu tot! \u2013 merita recunostinta urmasilor, c\u00e2ti si care mai sunt \u00een societatea cititoare de azi. Edificarea monumentalei carti a lui David Prodan are, la r\u00e2ndu-i, istoria sa \u00eentinsa pe multi ani de str\u00e2ngere si citire cu lupa si clasare cu mintea limpede a documentelor din transeele \u00eentinse si inepuizabile ale Arhivei uriase str\u00e2nse \u00een jurul Rascoalei lui Horea din Albac \u00een cele trei capitale ale tarilor \u201einteresate\u201c: Viena, Budapesta si Bucuresti, cu sucursalele si filialele lor din provincii, de la fata locului, de acolo de unde a pornit cutremurul taranesc si p\u00e2na unde el a patruns zguduind cu undele lui de soc cancelariile marelui imperiu iozefin. Un mare cititor \u2013 ce spun!: un calator neobosit si insomniac ce nu se da dus de multi ani din calatoria lui staruitoare si nesf\u00e2rsita prin vastele suisuri si cobor\u00e2suri din muntii \u201eRascoalei lui Horea\u201c a lui David Prodan este romancierul Dumitru Radu Popescu. Nu stiu \u2013 except\u00e2ndu-l desigur pe Shakespeare! \u2013 sa aiba la capat\u00e2i o carte mai citita si mai citata, \u00een repetate r\u00e2nduri, dec\u00e2t aceasta capodopera ajunsa, pot pentru ca sa spun, o veritabila Biblie literara si istorica a sa. Sentimentul celui ce-l citeste pe Dumitru Radu Popescu scriind nu o data \u2013 cum face si acum \u00een excelenta revista \u201ePro Saeculum\u201c \u2013 despre \u201eRascoala lui Horea\u201c este ca autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c se lasa astfel inspirat si cucerit de un tezaur inepuizabil luat treptat \u00een posesie ca un bun din ce \u00een ce mai personal: romancierul (sau dramaturgul?!) descopera si \u00eesi asuma din galeriile minei istorice pe care o strabate neobosit \u00een cartea lui David Prodan ceea ce el numeste \u201eobsesii inutile\u201c, adica acele zadarnicii pe care orice creator autentic le arunca maniacal, gratuit si obsedant \u00een felurite chipuri, \u00een urechile surde ale contemporanilor sai. Desi par ca asculta, acesti contemporani nu aud. Nu aud, bunaoara, cum istoria, veche si stirba de at\u00e2ta vechime si batr\u00e2nete scapatata, se repeta \u00eentruna, orice ar zice istoricul care spune ca istoria, irepetabila, este doar ceea ce spun istoricii despre istorie! Si \u00een acest timp Istoria se repeta: sub noile \u00eenfatisari cresc monstruos \u00een ochii nostri, ai contemporanilor surzi si orbi, vechile figuri si prototipuri istorice. Asa, un prototip nemuritor din vremea rascoalei lui Horea ramas \u00een monumentala istorie a lui David Prodan este vesnicul Calau, executorul disciplinat si s\u00e2rguincios, cu mare tragere de inima, al tragerii pe roata sav\u00e2rsite asupra celor trei \u201ecapi\u201c ai Rascoalei, cel care primeste si executa porunca de a-i trage pe roata nu doar pe cei vii, dar si pe cel gata mort, pe sinucisul (cu nojitele de la opinci) Crisan, spre a-i rasp\u00e2ndi si lui \u00een cele patru v\u00e2nturi ceea ce a ramas dupa sinucidere din ce el fusese: un om \u00eentreg si, prin roata, \u201eeliberat\u201c din \u00eencheieturile trupului sau, ca si cum cineva s-ar apuca, zice prozatorul, sa \u201edezrobeasca\u201c si sa \u201eelibereze\u201c elementele chimice din Tabloul (nu \u201etabelul\u201c?!) lui Mendeleev unde ele fusesera \u00eenchise, adica \u00eencarcerate de marele om de stiinta. Ca o Casandra multumita ca profetiile i se \u00eemplinesc si repetitiile se \u00eenmultesc, noteaza ca prezentul nu-i dezminte prezicerile lui de acum 40 de ani, c\u00e2nd scrisese \u00eentr-o carte ca detractorii lui Eminescu se vor \u00eenmulti geometric si ca \u201egramarienii\u201c se vor constitui \u00een \u201eGalaxia Grama\u201c: \u201eSperantele mele s-au \u00eemplinit cu v\u00e2rf si \u00eendesat\u201c, exclama Casandra cu o satisfactie plina de naduf, dupa care adauga \u00een aceeasi nota: \u201eLa orizont, trebuie sa recunosc plin de bucurie, poporul nostru cultural a reusit sa puna \u00een lumina geniul unor patrioti radicali, urmasii celor dint\u00e2i statatori ai rotii magice de la Alba Iulia. Dupa cum se stie (din ce \u00een ce mai putin!), chiar \u00eenainte de Revolutia Franceza (suntem \u00een 1784 \u2013 n.n.) care a \u00eembogatit istoria cu o creatie perfecta \u00een selectarea absolut divina a celor care fac umbre de diavoli pam\u00e2ntului, Ghilotina, la Alba Iulia un angajat al imperiului care a oferit lumii si valsul vienez, Anton Grancsa, a utilizat o roata cu doua viteze, capace sa se \u00eenv\u00e2rta \u00een doua directii filozofice, \u00eenainte si \u00eenapoi, adica din dreapta spre st\u00e2nga si din st\u00e2nga spre dreapta, lovind, \u00een acelasi timp, cu sete justificata, obiectivul uman pacatosit. Asa ca la Alba Iulia, Horea, Closca si Crisan au fost printre deschizatorii de drumuri ai eroicului functionar imperial. El i-a tras pe roata, vii fiind, pe Horea si Closca, si fara sa precupeteasca vreun efort manual-intelectual, l-a tras pe roata, adica l-a lovit cu sf\u00e2nta roata imperiala si pe Crisan, care, mort fiind, a intrat \u00een istorie omor\u00e2t pentru a doua oara… Trebuie sa spunem ca totul s-a petrecut la vedere, \u00een piata publica. A fost un spectacol …\u201c \u00cen mesajul imperial \u201espectacolul\u201c e impecabil pus la punct pentru ca infractorii sa nu mai fie niciodata, nici \u00een somn, uitati: \u201e\u00cen privinta lor \u2013 curg indicatiile imperiale \u2013 \u00een orice caz trebuie sa se dea un exemplu convingator si asa fel regizat ca acesti raufacatori sa fie purtati nu numai printr-una, ci prin mai multe localitati, pe unde si-au sav\u00e2rsit cele mai mari ticalosii, si aratati poporului de r\u00e2nd si complicilor de ei amagiti ca o \u00eenspaim\u00e2ntatoare pilda, si apoi la o zi dinainte anuntata sa fie executati \u00eentr-un chip spectacular, \u00eentr-un loc capital unde sa se poata str\u00e2nge un numar c\u00e2t mai mare de supusi si unde sunt si cele mai neast\u00e2mparate capete. Executia sa se faca \u00een diferite locuri (!) si sub autoritatea Comisiei, ca supusii sa vada si sa fie convinsi ca aceasta e \u00eentr-adevar vointa mea si nu numai a Guvernului sau a dregatorilor comitatului …\u201c (David Prodan, \u201eRascoala lui Horea\u201c, vol. II p. 343). \u00cen 1977, cu doi ani \u00eenainte de aparitia monumentalei carti a lui David Prodan despre marele \u201espectacol\u201c de la Alba Iulia din ianuarie 1785, la Editura Univers aparea \u2013 stranie coincidenta! \u2013 o carte, un roman din care se vede cum \u00een secolul XX \u201espectacolul\u201c \u00een regie vieneza lua proportii planetare si \u00eenfatisari latino-americane cu nimic mai prejos \u2013 ba, mai presus! \u2013 dec\u00e2t v\u00e2natoarea de oameni din urma cu doua secole dintr-o parte straveche a centrului european: \u201eSi atunci \u00eencepu masacrul: trupele dezlantuite, de nestap\u00e2nit, \u00een dezordine, \u00eencepura v\u00e2natoarea de barbati si femei cu baioneta, machetele, pumnalul scot\u00e2nd \u00een mijlocul strazii cadavrele strapunse, spintecate, descapat\u00e2nate, mutilate, ca sa fie de \u00eenvatatura.<\/p>\n
Ultimii combatanti fura dusi la Abatorul municipal unde \u00eentre coarne de vite, organe, mate si maruntaie de animale, deasupra baltoacelor de s\u00e2nge cu cheaguri, fura at\u00e2rnati \u00een cangi si c\u00e2rlige, de subtiori, genunchi, coaste sau barbie, dupa ce fusesera zdrobiti \u00een bataie cu patul pustii si lovituri de picioare. \u00abCine vrea carne la protap? Cine vrea carne la protap?\u00bb \u2013 strigau calaii, maimutarind negustorii ambulanti si \u00eempung\u00e2nd cu baioneta c\u00e2te un muribund, \u00eenainte de a poza \u00een fata aparatului unui fotograf francez, Monsieur Garcin …\u201c (Alejo Carpentier, \u201eRecursul la metoda\u201c, Ed. Univers, 1977, p.106). Dupa cum poate sa vada bunul cititor, o deosebire notabila \u00eentre cele doua \u201espectacole\u201c, cel din Alba Iulia si cel latino-american, consta \u00een prezenta \u2013 si absenta! \u2013 fotografului: Monsieur Garcin nu-si facuse \u00eenca aparitia, \u00een ianuarie 1785, la Alba Iulia. \u00cencolo, totul e (aproape) la fel, istoria se repeta, cu rascoalele, dictatorii si calaii ei, la fel. Nu chiar \u201ela fel\u201c: spre deosebire de calaii care se \u201eactoricesc\u201c maimutarindu-i pe negustorii ambulanti, Anton, calaul de la Alba Iulia, este, \u00een viziunea lui Dumitru Radu Popescu un functionar sobru linistit dar ferm \u00een \u00eendeplinirea misiunii sale justitiare: \u201ePurtarea sa inflexibila e un exemplu pentru multi semeni de-ai sai cuprinsi \u00een orizontul politic al prezentului de nazuinta fireasca, desigur, de a instaura si \u00een Rom\u00e2nia o democratie absoluta: el nu se considera un purtator de cuv\u00e2nt al lui Dumnezeu, fiindca el crede \u00een divinitatea construita de experienta oamenilor \u2013 Justitia!\u201c Altminteri, acest justitiar inflexibil ca un calau aidoma lui Javert al lui Hugo seamana, \u00een afara exercitarii slujbei de angajat public, cu un om: \u201eLa Sebes, noteaza cu realism D.R.P., avea o gradina cu trandafiri galbeni si rosii. Duminica, de obicei, de dimineata foarte, putea fi vazut asez\u00e2nd flori la mormintele strabunilor sai. El era un angajat public \u00eendrituit sa depaseasca umila sa conditie functionareasca opresanta si sa nu se astearna de viu, ca un contopist fara glagorie, \u00een propriul sau morm\u00e2nt. Avea chiar un crez pe care nu-l tinea ascuns: \u00abMie nu-mi e frica de moarte. Eu stiu ca moartea exista\u00bb\u201c. Dovada ca moartea exista e \u00een m\u00e2na lui: Roata, cu care daruieste si \u00eemparte echitabil moartea \u00een numele Justitiei pe care o slujeste neabatut. \u00cen rest, \u00eesi \u00eengrijeste gradina, ca eroul lui Goethe. Anton, calaul, este si el om, cum \u00eencerca si Faust, si, dintre florile lui trimite pl\u00e2ngere la judele primar: \u201ese pl\u00e2ngea ca pentru executarea a 56 de raufacatori si \u00eengroparea a 97, morti multi la \u00eenchisoare, a primit numai 60 de florini nemtesti\u201c si \u00eesi cere, adauga scriitorul, \u201eremuneratia restanta\u201c. Personaj monumental cu mari sanse de revenire justitiara \u00een actualitatea unei tari at\u00e2t de furnicata si tinuta \u00een loc, daca nu chiar legata de m\u00e2ini si de picioare cu firele ce duc la actuala capitala \u00eemparateasca a Europei mai unite ca oric\u00e2nd \u2013 acest personaj privat si \u201eangajat public\u201c, calaul de la 1784, reintra \u00een scena sub multe chipuri. Marele prozator si dramaturg decupeaza din cartea lui David Prodan un personaj monumental si reprezentativ al zilelor noastre \u00een vederea celei de-a patra piese, \u00eenca nescrisa, dupa ce acum treizeci si ceva de ani scrisese trei piese despre Horea, Closca si Crisan din care doar una tiparita. Dilema care se \u00eentrevede \u00een cazul celei de-a patra, aceea \u00eenca nescrisa, consta, dupa mine, \u00een desc\u00e2lcirea contextului politic, social si psihologic \u00een care diferenta dintre calau si justitiar devine din ce \u00een ce mai mica si mai inobservabila p\u00e2na la indistinctie: c\u00e2t din calau subzista \u00een justitiar si viceversa?! Suntem departe de \u201eMetamorfozele\u201c lui Ovidiu si mult mai aproape de Struto-Camila lui Cantemir.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru multi dintre noi, modesti cititori de obste, 1979 ram\u00e2ne un an de neslabita si vesnic vie amintire. \u00cen acel an \u2013 pragul de trecere \u00een \u201edeceniul satanic\u201c (apud Mircea Zaciu), deceniul \u00een care \u00eencep si se intensifica demolarile spirituale si materiale ale brumei, totusi impresionante!, de bunuri, edificii si valori pe care poporul rom\u00e2n,… Cite\u0219te mai mult »Calaul si Justitiarul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10070,10069,513],"class_list":["post-17520","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-galaxia-grama","tag-david-prodan","tag-mihail-sadoveanu"],"views":2402,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17520","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17520"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17520\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17520"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17520"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17520"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}