Dormeau ad\u00e2nc sicriele de plumb,
\nSi flori de plumb si funerar vestm\u00e2nt –
\nStam singur in cavou… si era v\u00e2nt…
\nSi sc\u00e2rtiiau coroanele de plumb.<\/p>\n
Desigur, nu trebuie sa spun cine este autorul versurilor de mai sus, care reprezinta prima strofa a capodoperei bacoviene, \u201ePlumb\u201c, pentru ca poezia se (mai) invata, sper, in scoala rom\u00e2neasca. In schimb,\u00a0 cei mai tineri dintre cititorii \u201eCulturii\u201c, probabil ca, nu stiu cine a fost, in Cultura rom\u00e2na \u201etovarasa Tamara”. Ea era o cu totul alta persoana dec\u00e2t celebra \u201ematusa Tamara?, al carei nume i-a fost at\u00e2rnat, ca o tinichea, chinuitului domn Adrian Nastase. Tovarasa Tamara era, evident, sotia unui general de militie, Virgiliu Dobrin, care a ajuns sa primeasca acest grad, mai degraba, pe spesele sotiei, dec\u00e2t pe ale lui. Tamara a devenit angajat al Sigurantei Statului in 1947, dupa ce intrase in PMR (adica, numele de atunci al Partidului Comunist), inca din 1946. Suspectata de furt, iese din sistemul direct de represiune si intra in invatam\u00e2ntul superior (era absolventa de Psihologie), cu evidentele proptele politice necesare. Preda, mai int\u00e2i, la Universitate, apoi, pentru o vreme, la Institutul \u201eNicolae Grigorescu\u201c, si se intoarce la Universitate, ca prorector, in 1965. Intre timp, se implicase, in perioada 1956-1958, in reprimarea directa a studentilor care participasera la miscarile anticomuniste din acei ani, concomitent cu miscarea budapestana si cu valul de sperante care a insotit momentul retragerii trupelor de ocupatie sovietice din Rom\u00e2nia. Insa, celebritatea si-a obtinut-o, dincolo de numeroase alte functii politice primite in organismele partidului, ca vicepresedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, in 1971, functie pe care a detinut-o p\u00e2na in 22 decembrie 1989, c\u00e2nd a fugit din biroul sau de la etajul doi al, inca, pe atunci, Casei Sc\u00e2nteii, fara a se mai intoarce, vreodata.
\nFoarte pe scurt vorbind, tovarasa Tamara a fost o figura sinistra a CCES-ului – numita, cu binecunoscuta-i bascalie, de catre Iulian Antonescu, \u201efemeia cu trei nume? (semna, intotdeauna, cu ambele prenume, Tamara Maria) -, si care a facut un cuplu minunat spre binele dictaturii, in slujba ramolitei Suzana G\u00e2dea, cu Mihai Dulea. Dulea sugruma literatura si cinematografia, Tamara se ocupa de muzee si patrimoniu. Doua slugi desav\u00e2rsite si care, p\u00e2na in ultima clipa, alaturi de Ion Traian Stefanescu, Emilia Sonea, Ion Ardeleanu ejusdem farinae, au stat alaturi de Ceausesti, Dulea si Tamara au fost adevarati calai ai culturii rom\u00e2ne, in ultimele doua decenii ale dictaturii. P\u00e2na si Ion Iliescu, pe vremea c\u00e2nd era directorul Editurii Tehnice, a avut de-a face cu ingustimea mintii si slugarnicia lui Dulea. C\u00e2t despre Tamara, era aproape imposibil sa ii faci pe plac. Trebuia sa o iei cu binisorul, sa o intrebi pe sefa de cabinet in ce toane e si sa stai smirna in fata ei, daca iti facea onoarea sa te primeasca in birou.
\nTamara avea idei. Nu erau ale ei. Le pescuia din norul g\u00e2ndirii geniale a Tovarasului, incerc\u00e2nd sa intuiasca ce se mai nastea in creierul Eroului Neamului. La un moment dat, Tamara a ajuns la concluzia ca e necesar sa se puna muzeele sub control. Erau prea multe si, din cauza asta, greu de controlat. Daca se mai desfiintau din ele, pe de o parte, se obtinea o reducere a functiilor de conducere (asta nu era mare lucru, fiind doar o masura de fatada, de felul celor luate de Guvernul Boc, in 2009 – 2010, prin desfiintarea inutila a unor institutii care nici macar nu consumau bani de la buget) si, pe de alta parte, se intarea controlul ideologic asupra institutiilor muzeale, instituindu-se (pe baza retetei KGB-iste) teama generalizata pentru pierderea locului de munca. Iulian Antonescu a propus, atunci, solutia comasarii unor institutii, prin crearea unor \u201ecomplexe muzeale judetene\u201c, ca fiind raul cel mai mic dintre cele avute in vedere (si care ar fi mers p\u00e2na la desfiintarea si inchiderea unor muzee). Din pacate, unele dintre muzeele judetene au ramas, si astazi, \u201ecomplexe muzeale\u201c, dar asta este alta problema; este un adevarat \u201ecomplex\u201c al muzeografiei noastre.
\nIdeea comasarii unor muzee nu era noua. Cu doar c\u00e2tiva ani mai devreme, Muzeul de Arta Populara al R.S.R. (mostenitorul de jure si de facto al Muzeului de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala, asa cum acesta fusese infiintat in 1906) fusese comasat cu Muzeul Satului, fiind creata strutocamila Muzeul Satului si de Arta Populara al R.S.R.. Au existat multi decidenti politici care, in diferite regimuri, s-au impiedicat de aceste doua muzee. Primul dintre cele doua muzee, cel creat in 1906, a fost imaginat de Alexandru Tzigara-Samurcas, celalalt, in aer liber, a fost infiintat in 1936, de Dimitrie Gusti. De la bun inceput, au fost proiectate drept muzee diferite. Nici unul dintre mentorii sai \u2013 oameni absolut remarcabili ai culturii nationale \u2013 nu s-a g\u00e2ndit, vreodata, sa \u201elipeasca\u201c cele doua muzee, pentru ca ele au fost constituite pe profiluri diferite si, evident, complementare. Cele doua principate extracarpatice, Moldova si Tara Rom\u00e2neasca, au pus bazele primelor lor muzee, ca muzee nationale, in 1834. La Iasi, acesta a fost infiintat in ziua de 4 februarie, iar la Bucuresti, in 3 noiembrie. Muzeele din cele doua foste capitale ale Principatelor sunt mostenitoarele acestor doua institutii muzeale. Din ele s-au desprins multe dintre muzeele existente azi, la Bucuresti si la Iasi. In orice caz, procesul nu a fost invers. Aceste prime muzee nu s-au infiintat prin unificarea unor muzee preexistente, ci ele au fost generatoare ale unor alte muzee. Oarecum, putem spune acelasi lucru si despre primul muzeu transilvan, Muzeul Brukenthal, vizitabil din 20 februarie 1817. Toate aceste muzee au fost generatoare ale unor alte muzee si nu au incercat, nici un moment, sa isi anexeze alte realizari\u2026. p\u00e2na la adoptarea unor decizii politice.
\nAm crezut, ca toti colegii mei, din muzeele bucurestene, ca epoca unificarilor decise arbitrar, a apus. M-am inselat. Dovada, faptul ca cineva s-a putut g\u00e2ndi la o noua desfiintare a \u201eMuzeului de la Sosea? (cum era alintat, acum un secol, pe atunci, t\u00e2narul muzeu asezat pe locul fostei Monetarii a Statului), a picat asupra capetelor noastre precum sarcofagul de plumb aruncat asupra centralei nucleare de la Cernob\u00e2l. De aici, si g\u00e2ndul meu la versurile bacoviene.
\nIdeea ca un spatiu central, l\u00e2nga Piata Victoriei, asa cum este cel pe care se afla Muzeul National de Istorie Naturala \u201eGrigore Antipa\u201c ar putea sa ram\u00e2na\u2026 nefolosit, este una datatoare de fiori pentru oamenii cu bani si cu idei. Imi aduc aminte ca, deja, in 2004, exista ideea construirii unui bloc turn, de vreo 20 si ceva de etaje, asezat, de-a dreptul, peste sediul Muzeului \u201eAntipa\u201c. Toata lumea stie ca venerabilul muzeu, a carui constructie a inceput in 1893, duce lipsa de spatii pentru depozite si expozitii temporare, ca si pentru laboratoare si activitati cu publicul. Chiar si expozitia permanenta este inghesuita, in pofida recentei reorganizari a muzeului. Asadar, orice idee de \u201eextindere\u201c, nu putea fi dec\u00e2t binevenita; muzeul primea, pe gratis, un spatiu care ii dubla (in cel mai bun caz) suprafata, iar investitorul se alegea cu un spatiu pentru birouri de vreo 20 de ori mai mare. Cam acesta era calculul. Asta se int\u00e2mpla prin 2004\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dormeau ad\u00e2nc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestm\u00e2nt – Stam singur in cavou… si era v\u00e2nt… Si sc\u00e2rtiiau coroanele de plumb. Desigur, nu trebuie sa spun cine este autorul versurilor de mai sus, care reprezinta prima strofa a capodoperei bacoviene, \u201ePlumb\u201c, pentru ca poezia se (mai) invata, sper, in scoala rom\u00e2neasca.… Cite\u0219te mai mult »Tamara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10056,10057,10058],"class_list":["post-17509","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-tovarasa-tamara","tag-institutul-nicolae-grigorescu","tag-virgiliu-dobrin"],"views":1750,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17509","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17509"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17509\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17509"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17509"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17509"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}