{"id":17503,"date":"2014-01-16T13:34:46","date_gmt":"2014-01-16T11:34:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17503"},"modified":"2014-01-16T13:34:46","modified_gmt":"2014-01-16T11:34:46","slug":"cine-se-mai-teme-de-lupul-cel-rau","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-se-mai-teme-de-lupul-cel-rau\/","title":{"rendered":"Cine se (mai) teme de lupul cel rau?"},"content":{"rendered":"

Daniel Gicu, Fetita\u00a0 inocenta sau seducatoare fatala. O istorie a \u00abScufitei Rosii\u00bb<\/em>, Editura Cartier, Chisinau, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pentru cei care, asa ca semnatarul r\u00e2ndurilor de fata, sunt preocupati de modul \u00een care basmele au hranit zeci de generatii de cititori, fiind mereu rescrise si transpuse dintr-o forma de arta \u00een alta, cartea lui Daniel Gicu \u201eFetita inocenta sau seducatoare fatala. O istorie a \u00abScufitei Rosii\u00bb\u201c a constituit o agreabila surpriza. Publicata mai \u00eent\u00e2i \u00een 2011 la Editura Universitatii din Bucuresti, lucrarea a fost reluata la Cartier, \u00een 2013, \u00eentr-o versiune \u201erevazuta si adaugita\u201c.<\/strong><\/em>
\nScrisa cu nonsalanta, \u00eentr-un stil fluid si agreabil la lectura, actuala poveste a Scufitelor Rosii beneficiaza si de o foarte solida arhitecturare stiintifica. \u00centr-un prim capitol, se trec \u00een revista aluziile literare la scenarii care seamana cu \u201eScufita Rosie\u201c \u00eenainte de prima consemnare structurata, aceea a lui Charles Perrault din 1697. Pe l\u00e2nga vreo c\u00e2teva aluzii vagi \u00een literatura Antichitatii greco-latine (totul, nu-i asa, trebuie sa \u00eenceapa de acolo!), exista un fragment de poem medieval compus de Egbert de Li\u00e8ge, \u00eentre 1022 si 1024, \u00een care asemanarile cu ceea ce au putut consemna folcloristii secolelor XIX-XX sunt flagrante. Daniel Gicu analizeaza toate variantele succesive ale \u201eScufitei\u201c, subliniind faptul ca rescrierile moderne si postmoderne se bazeaza pe o poveste compozita, care utilizeaza fara distinctie elemente provenite din versiunea lui Charles Perrault sau din cea a fratilor Grimm. De altfel, tocmai aceasta poveste compozita este reluata cel mai adesea \u00een cartile de povesti pentru copii.
\nUn al doilea capitol reviziteaza, la fel de sistematic ca primul, diversele interpretari care au fost date de-a lungul timpului povestii \u00een cauza. Primele interpretari (E.B. Tylor, Hyacinthe Husson, Axel Olrik), pornind de la culoarea scufitei pe care o purta fetita si de la faptul ca e \u00eenghitita de lup, au \u00eencercat sa reconstituie scheme provenite din mitologii solare si aurorale arhaice. Fetita ar fi astfel un analogon al soarelui sau al zorilor, burta lupului ar simboliza noaptea, iar eliberarea de catre v\u00e2nator ar marca \u00eenceputul unui nou ciclu cosmic. O alta categorie de interpretari, cele psihanalitice, foarte variate si contradictorii, dintre care se disting acelea ale lui Freud si Bruno Bettelheim (\u201ePsihanaliza basmelor\u201c), accentueaza elementele de simbolistica sexuala din \u201eScufita Rosie\u201c: culoarea vesmintelor fetei ar avea de-a face cu s\u00e2ngele menstrual, iar \u00eent\u00e2lnirea cu lupul ar fi \u00een fond \u00eenceputul maturizarii sexuale. O astfel de perspectiva este de altfel profund justificata de versiunea notata de Charles Perrault, \u00een care lupul apare pe post de seducator al unei tinere nubile. Pe l\u00e2nga aceste formule hermeneutice, Daniel Gicu mai trece \u00een revista si interpretari folclorice, formaliste, rituale, structurale, religioase sau istorice, \u00eentr-un efort de a nu lasa pe din afara nici o grila utilizata pentru mai buna \u00eentelegere a aventurilor fetitei pierdute \u00een padure.
\nTransformarile pe care le-a suferit \u201eScufita Rosie\u201c sub presiunea a ceea ce s-a numit \u201einventarea copilariei\u201c fac obiectul celui de-al treilea capitol al lucrarii. Autorul arata cum, mai ales \u00een secolul al XIX-lea, sub influenta pedagogiei rousseauiste, povestile au fost modelate \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t dimensiunea lor \u00eenspaim\u00e2ntatoare sa fie eliminata si \u00eenlocuita cu una esentialmente educativa, etica. Ele au fost expurgate de sexualitate si de violenta excesiva, adres\u00e2ndu-se din ce \u00een ce mai mult copiilor, nu adultilor. \u201eScufita Rosie\u201c a intrat si ea \u00een aceasta logica, oferind un model comportamental care promova \u201eobedienta\u201c si \u201eharnicia\u201c: fetitei i se \u00eent\u00e2mpla nenorociri pentru ca nu si-a ascultat mama si pentru ca a tr\u00e2ndavit pe l\u00e2nga drum, \u00een loc sa mearga direct la casa bunicii cu cosuletul de merinde.
\nCele mai interesante capitole ale cartii lui Daniel Gicu sunt ultimele doua. Al patrulea trateaza despre \u201ecorp\u201c si \u201esexualitate\u201c \u00een \u201eScufita Rosie\u201c, arat\u00e2nd cum acestea au fost recuperate dupa ce(n)zura moralizatoare introdusa \u00een imaginarul povestilor mai ales \u00een secolul XIX. Secolul XX a rescris \u201eScufita Rosie\u201c \u00een cheia eliberarii sexuale din anii \u201960, sau \u00een orizontul ideologic al militantismului feminist. S-a inventat astfel o Scufita interesata sexual de lup sau domin\u00e2ndu-l prin forta si abilitate, oricum capabila sa-si tina viata \u00een propriile m\u00e2ini, sa nu mai depinda de ideologia si sfaturile mamei sau ale bunicii. Desenele animate ale lui Tex Avery au jucat un rol capital \u00een aceasta transfigurare a Scufitei Rosii, prezent\u00e2nd o femeie cu foarte mult \u201esex-appeal\u201c: \u201eAceasta era nu numai mai deschisa din punct de vedere sexual, ci si mai puternica si mai \u00eencrezatoare (…) dec\u00e2t sfioasa femeie victoriana. \u00cen animatiile lui Avery, rolurile de obiect sexual (chiar stripteuza) si de eroina \u00eencrezatoare \u00een fortele proprii nu se exclud reciproc\u201c (p. 134).
\nSchimbarea de rol l-a afectat si pe \u201elupul cel mare si rau\u201c, despre care se vorbeste \u00een detaliu \u00een ultimul capitol al cartii, al cincilea. Imaginea lui a evoluat de la \u201ev\u00e2rcolacul\u201c arhaic p\u00e2na la lupii contemporani, fragili ca orice specie \u201epe cale de disparitie\u201c, ba chiar vegetarieni, deci neinteresati s-o mai man\u00e2nce pe fetita \u00eent\u00e2lnita \u00een codru sau pe bunica ei. Mutatiile semantico-functionale pe care le-a suferit lupul s-au produs \u00een paralel cu cele ale fetitei neascultatoare. Fiara din padure a devenit vegetariana exact \u00een aceeasi perioada \u00een care Scufita Rosie s-a emancipat de sub tutela familiei.
\nFigura v\u00e2rcolacului, pe care \u2013 datorita polimorfismului ei \u00een culturile sud-est europene \u2013 n-ar trebui s-o asimilam doar cu lupul (cum face, pe l\u00e2nga Daniel Gicu, si Antoaneta Olteanu), ar legitima interpretarile \u201eScufitei Rosii\u201c \u00een raport cu scenarii mitologice solare si lunare. \u00centr-adevar, orice forma ar lua v\u00e2rcolacii (lupi, balauri, zmei, serpi cu aripi, c\u00e2ini, pisici, animale zburatoare, oameni cu aripi si dinti de fier, fratricizi, duhuri rele, oameni cazuti \u00een letargie) rolul principal pe care li-l atribuie credintele populare este de a m\u00e2nca luminatorii de pe cer \u2013 \u00een special luna, deoarece \u00eesi doresc sa \u00eenstap\u00e2neasca \u00eentunericul peste lume. Ceea ce \u00eenghite lupul din \u201eScufita Rosie\u201c nu este o simpla fetita, ci o transpunere metaforica a lunii, care are culoare rosiatica \u201e\u00een preajma echinoctiului de toamna\u201c (p. 24). V\u00e2natorul care o elibereaza este soarele, reprezentat \u00een numeroase mitologii ca arcas celest (la fratii Grimm, arcul a fost \u00eenlocuit de pusca!) Aceasta perspectiva lunara, sustinuta de A.H. Wratislaw si Ernst Siecke, permite si integrarea perspectivelor psihanalitice bazate pe simbolismul menstruatiei, caci fazele lunii au fost \u00eentotdeauna corelate simbolic cu dinamica fluidelor \u00een corpul femeii.
\nCartea lui Daniel Gicu este asadar foarte bogata \u00een informatie, bine structurata din punct de vedere stiintific si placuta la citit, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t cuprinde \u00een addenda douasprezece versiuni ale povestii, precum si numeroase ilustratii provenite din carti pentru copii sau din benzi desenate. Obiectia principala pe care as aduce-o cartii este ca \u2013 foarte adesea \u2013 opiniile personale ale autorului se pierd sub avalansa de date erudite, fac\u00e2nd imposibila decriptarea acelei at\u00e2t de importante intentio auctoris. O nota personala se percepe \u00een \u201eConcluzii\u201c, de unde \u00eemi permit sa citez in extenso, urmatorul paragraf constituind cea mai potrivita \u00eencheiere si a prezentei cronici: \u201e\u201cScufita Rosie\u201c a fost vazuta ca o arena larga, pe care oamenii si-au reprezentat dorintele si nevoile, un cadru \u00een care au purtat un dialog despre familie, educatia copiilor, sexualitate, rolurile de gen si drepturile animalelor. (…) Popularitatea \u201eScufitei Rosii\u201c se datoreaza faptului ca aceasta a oferit at\u00e2t scriitorilor, povestitorilor, producatorilor de film, c\u00e2t si cititorilor, ascultatorilor si privitorilor, un mijloc de a participa la dialogul si discursul despre conditiile sociale specifice unei anumite perioade istorice. Iar succesul tot mai mare pe care Scufita, care si-a schimbat \u00een ultimii ani nu numai culoarea, dar si sexul, \u00eel are \u00een societatea contemporana face ca acest dialog sa ram\u00e2na \u00een continuare deschis\u201c (p. 200).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel Gicu, Fetita\u00a0 inocenta sau seducatoare fatala. O istorie a \u00abScufitei Rosii\u00bb, Editura Cartier, Chisinau, 2013   Pentru cei care, asa ca semnatarul r\u00e2ndurilor de fata, sunt preocupati de modul \u00een care basmele au hranit zeci de generatii de cititori, fiind mereu rescrise si transpuse dintr-o forma de arta \u00een alta, cartea lui Daniel Gicu… Cite\u0219te mai mult »Cine se (mai) teme de lupul cel rau?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[10051,10052],"class_list":["post-17503","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-gicu","tag-fetita-inocenta-sau-seducatoare-fatala-o-istorie-a-scufiei-rosii"],"views":2256,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17503","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17503"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17503\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17503"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17503"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17503"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}