De-o parte si de alta a holului hotelului Earle, prin care \u00eenainteaza poticnindu-se Barton Fink, stau \u00eensirate, \u00een straturi artificiale si adstraturi naturale, lampi aprinse si ficusi geologici, ce prefigureaza discontinuitatile unui mediu psihic colonizat, pe r\u00e2nd, de versouri fictionale si de recto-uri meta-reale. Logoul cladirii, A day or a lifetime, parodiaza optimismul extensiv al carcerei creatiei \u00een fermentatia si mucegairea formelor care \u00eei stivuiesc zv\u00e2cnetele, crizele, comele si remisiile. Zb\u00e2rn\u00e2itul \u00een diapazon al clopotelului de la tejgheaua receptiei trebuie sa consoneze, apoi, cu ecourile lumii celeilalte, pentru a-i deschide calea primului ei gardian, emersat abulic si jigarit dintr-o podea improbabila: receptionerul Chet (Steve Buscemi, ca dr\u00f4lerie gingas-grotesca \u00eentr-o iconografie pastisa a iadului indoor – ospitalier) z\u00e2mbeste fara z\u00e2mbet, comunic\u00e2nd bovin si \u00eencercanat, dar cuantific\u00e2nd, prudent, \u00een locul proaspatului-venit, limitele ce despart purgatoriul de infern : Are you a trans or a res? Tranzitul sau sederea pe veci \u00eentr-un Los Angeles de todos los demonios are totul anxios-pam\u00e2ntean si palpita \u00een spatiile tubulare ale unor holuri prelungi care evoca obsesiv circuitul memoriei si accidentele constiintei, \u00eenspumate si apoi repede plesnite ca valurile ce scalda o roca teapana. Imaginea se reia la nivel de\u00a0 laitmotiv interior-baladesc, ca o meta-materie a inspiratiei pe care Barton Fink \u00eencearca sa o transpuna \u00eentr-o scriere \u00eendelung naufragiata \u00een fantasmele realului.
\nDaca filmul fratilor Coen din 1991 urmarea gestiunea personalului din punctul de vedere al Creatiei, \u201eInside Llewyn Davis\u201c (2013, premiul juriului la Festivalul de la Cannes) festoneaza problema constiintei \u00een contextul subiectiv al reprezentarii artistului, fixat \u00een constelatia romantica a supra-cliseului. Studiu de caz despre anii ’60 ai boemei folkiste new-yorkeze, ce va culmina cu Bob Dylan, \u201eInside Llewyn Davis\u201c este o parabola despre nostalgie ca ratare a nostosului si, deci, a regasirii sursei, declin\u00e2nd mitologia evreului ratacitor \u00een scheme homerice testate anterior \u00een \u201eO Brother, Where Art Thou?\u201c (2000) si integr\u00e2nd motivul dublului \u00een forma lui animata si animala. Prins \u00eentr-un malentendu telefonic, Llewyn (Oscar Isaac \u00een gratia fara cusur a celui mai antipatic personaj principal al fratilor Coen) se pierde \u00een explicatii haotice, care \u00eel lasa pe interlocutor sa creada, pentru un scurt moment, ca Llewyn Davis is the cat, pentru ca \u00eempricinatul sa rectifice, apoi, \u00eenspaim\u00e2ntat de proteism, I’m Llewyn Davis. Confuzie facil-freudiana care lasa transparenta \u00eengemanarea de constitutie dintre spiritul haihui al unui cotoi \u00eencurca-lume si un c\u00e2ntaret care umbla dupa steaua calatoare, cumul\u00e2nd pacate, disperare aroganta si un imens bulgare de impardonabil ce tinde sa-l zdrobeasca din urma, \u00eempins de niste zei obstructionisti.
\nViciat de inertiile persiflante ale postmodernismului, psihologismul nu este niciodata metabolizat la fratii Coen si ram\u00e2ne, frecvent, (except\u00e2nd, poate, secventa rugii \u00een padure a lui John Turturro, \u00een Miller’s Crossing) un discurs de sine statator, care se supragrefeaza pe caractere, fara sa le anime dintr-un interior nuclear. Filmul nu creeaza granule de poveste care sa elibereze personajul prin emanatie ori supuratie organica, pentru ca el este dinainte creat, asamblat si presetat \u00eentr-o miza ce se da de gol \u00een toate momentele \u00een care \u00eesi eschiveaza propria vacuitate. Fenta da artefaktul. Si de aici, o \u00eentreaga semiologie de sub-textura vizuala, vizibila \u00een efectul de bucla, rotator, de la \u00eenceputul si finalul filmului, care surprinde \u00eent\u00e2lnirea casanta dintre Llewyn si un necunoscut cu palarie, care-l altoieste brutal, \u00een spatele barului \u00een care primul c\u00e2nta, repros\u00e2ndu-i nesabuinta de a \u00eencerca sa orbiteze \u00een jurul terenului muzical aselenizat de altii. Germene de thriller, \u00een prima instanta, care se resoarbe, ulterior, \u00eentr-un intrinsec caracterial si devine simptom al constiintei: barbatul care \u00eel prinde pe Llewyn \u00eentre tomberoanele din spatele Gaslight Cafe este o personificare a constiintei vinii ce i-a blocat ani de-a r\u00e2ndul relatiile cu oamenii. Celui care nu iubeste oamenii \u00eei este refuzat harul.
\nPovestea prinde cheag \u00eentre du-te-vino-urile Chicago-New York ale c\u00e2ntaretului Llewyn Davis, galez, cu mama italianca (reconstructie fictionala libera a cvasi-obscurului Dave van Ronk), nomad \u00eentre canapelele actualilor prieteni accidentali si ale fostelor prietene (dar si ele tot accidentale), un permanent trans, aciuat mai des \u00een casa profesorului evreu de civilizatie pre-columbiana Mitch Gorfein, a carui generozitate e rasplatita paradoxal prin pierderea motanului lasat \u00een grija. Fara sa devina esential, exista, \u00een filigran, un traseu felin-ludic, g\u00e2ndit, \u00eensa, nu doar empatic, ci si puternic contrastiv, atunci c\u00e2nd nu este pregnant mitologic : rat\u00e2nd apropierea de oameni, responsabilitatea lui Llewyn se dizolva \u00een colateral si \u00een periferic, devenind, analogic, istoria unui ins care, fara sa fie rigid, desi agasant de arogant si de ne\u00eencumetat, este blestemat sa ram\u00e2na infertil. Predica despre viitor a unei pseudo-iubite nefericit \u00eensarcinate (Carey Mulligan, spectrala \u00een fals rol de Maria Magdalena ce frizeaza iluminarea prin sacrificiu) \u00eei apare ca un discurs fastidios si isteric, probabil deja ascultat \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, atunci c\u00e2nd o alta necunoscuta ram\u00e2ne gravida si \u00eel minte ca ar urma sa avorteze. Descoperirea unei paternitati la doi ani distanta dupa ce \u00eent\u00e2lnirea paruse sa fie integral consumata prin disparitia programata a fatului aduce un fior nostalgic, dar nu si un stimul reconstructiv, ceea ce anuleaza instinctele familiste si \u00eel fixeaza \u00eentr-un traseu autocentrat, excluz\u00e2nd g\u00e2nduri de asezare l\u00e2nga Penelope autocompatimitoare, dar nu si vizite ocazional-galante pe la Calypsouri de aici sau de aiurea.
\nTot dintr-un ailleurs descinde si motanul galben, pus pe giumbuslucuri ale dedublarii de clasa si de sex, ca tot sufletul b\u00e2ntuitor : c\u00e2nd m\u00e2ta, c\u00e2nd pisoi vagabond, Ulise este un alt Llewyn Davis care \u00eencearca sa se \u00eenroleze, din nou, \u00een Marina Comerciala, \u00eensa caruia i se respinge \u00eentoarcerea pe mare, fie pentru ca a \u00eent\u00e2rziat, fie pentru ca are datorii, altfel spus, pentru ca nu a respectat etapele vamuirii. \u00cen contra-sens, Roland Turner (John Goodman, consecvent \u00een roluri de amfitrion infernal si \u00een autoreciclare dupa \u201eBarton Fink\u201c) \u00eel initiaza \u00een protocoalele mortii, caci nu te poti sinucide arunc\u00e2ndu-te de pe podul Washington, \u00een contrazicerea unei traditii suicidale, ce a patentat podul Brooklyn ca ponton \u00eenspre lumea cealalta. Exista, apoi, momentul mortii clinice, sugerate \u00een timpi ai reveriei si ai epifaniei: veghea lui Llewyn ce tinde sa se transforme \u00een somn \u00een timp ce conduce este zdruncinata de trecerea \u00een goana, prin fata masinii, a unui cotoi, care, desi \u00eens\u00e2ngerat si lovit, continua sa mearga, sterg\u00e2ndu-se \u00eentr-o mare de ceata care ascunde limitele unei paduri. Episod echivalent formal cu acela al calatoriei cu metroul, cu pisoiul \u00een brate, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd reflectat \u00een geamurile cabinei, fantomatic si \u00een pierdere de consistenta, consumat, deci, de actul traversarii viscerelor pam\u00e2ntului. Alte suflete, moarte, ca si ale lor, \u00eei fixeaza inert si \u00eenciudat prin ochii unor copii negri care r\u00e2d macabru si ai unor mosnegi gomosi si \u00eenacriti, resuscit\u00e2nd calin imaginarul v\u00e2scos al anticamerei purgatoriale.
\nDepozitia lui Llewyn Davis de la Judecata de Apoi foreaza \u00een memoria istorica a mortii reginei Jane, care apare \u00een c\u00e2ntecele populare engleze, implor\u00e2ndu-le pe moase si, apoi, pe regele Henri al VIII-lea sa-i permita deschiderea p\u00e2ntecelor pentru a-i curma chinurile nasterii. \u00cen fata potentatului industriei muzicale de la The Gate of Horn, cerberul Bud Grossman (Murray Abraham, care reuseste sa faca sa sclipeasca de placere ochii unui alt mort-viu), Llewyn c\u00e2nta balada ce se \u00eencheie cu descrierea unei gestatii\u00a0 catastrofale : \u201e\u201cOh no’, cried King Hery, \/\u00a0 ‘That’s a thing I’ll never do \/ If I lose the flower of England, \/ I shall lose the branch too’. \/ There was fiddling, aye, and dancing on the day the babe was born \/ But poor Queen Jane beloved lay cold as the stone \/ Lay cold as the stone\u201c. Inefabilul din cruditatea intima a spiritului nou, potential-izbavit, este zdrobit de cruzimea comerciala care sufoca emotia si refuza, si ea, nasterea : I see no money in this, spune un diavol al carui ochi vede si asculta numai banul zornaitor. Accidentul acestor sensibilitati desincronizate \u00een intentii este, \u00eensa, numai suflul final al unei parabole despre refuzul de a-l primi \u00eenapoi \u00een lume pe artistul care a refuzat sa cunoasca si sa iubeasca oamenii, resping\u00e2ndu-i gestatia si expulz\u00e2ndu-l ca pe avortonul ce, \u00eentr-o alta viata, paralela, ar fi putut sa-i fie fiu. Bud Grossman refuza, pe fond, sa raspunda \u00eentrebarii inocentului Chet : Are you a trans or a res?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De-o parte si de alta a holului hotelului Earle, prin care \u00eenainteaza poticnindu-se Barton Fink, stau \u00eensirate, \u00een straturi artificiale si adstraturi naturale, lampi aprinse si ficusi geologici, ce prefigureaza discontinuitatile unui mediu psihic colonizat, pe r\u00e2nd, de versouri fictionale si de recto-uri meta-reale. Logoul cladirii, A day or a lifetime, parodiaza optimismul extensiv al… Cite\u0219te mai mult »Sorocul reginei Jane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10009,10046],"class_list":["post-17499","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-inside-llewyn-davis","tag-premiul-juriului-la-festivalul-de-la-cannes"],"views":1034,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17499","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17499"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17499\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17499"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17499"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17499"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}