Sunt aproape 50 de ani de c\u00e2nd, \u00eentr-o dupa-amiaza a anului 1965, i-am invitat la fostul Centru de Radiobiologie al Ministerului Sanatatii din Bucuresti, al carui director eram (astazi, Centrul de Cercetari si Studii Medico-Militare, av\u00e2ndu-l ca director pe acad. prof. dr. Victor Voicu, primul post-doctor care a lucrat \u00eentr-un laborator condus de mine), pe c\u00e2tiva dintre cei mai promitatori colegi ai mei de generatie, majoritatea cercetatori, spre a-si spune parerea despre evolutia disciplinelor \u00een care lucrau, despre proiectele si viziunea lor de viitor. Invitatii mei erau: Alexandru T. Balaban, astazi academician si profesor la Universitatea Texas A&M din Galveston, SUA, chimist de reputatie mondiala, Virgiliu N. Constantinescu, fost presedinte al Academiei Rom\u00e2ne, ambasador, creator de discipline stiintifice \u00een domeniul tribologiei si al mecanicii fluidelor, Dinu C. Giurescu, astazi academician, profesor universitar, deputat \u00een Parlamentul Rom\u00e2niei, istoric renumit, Razvan Theodorescu, ajuns, de asemenea, academician, profesor universitar, fost ministru al Culturii si distins istoric al culturii, Ana-Maria Narti, critic de film, apoi deputata \u00een Parlamentul Suediei, tara \u00een care s-a stabilit, Ion Vianu, medic psihiatru, scriitor cunoscut si om de cultura, stabilit \u00een Elvetia, si Iancu Pascaru, stabilit \u00een SUA, inginer electronist, recent \u00eenca vice-presedinte al unei mari companii electronice americane, constructoarea etaloanelor de frecventa ale satelitilor americani. Gazda eram eu, stabilit azi \u00een SUA, bio-fizico-chimist de formatie, \u00een prezent profesor la Tufts University, Boston, Massachusetts, membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne, director stiintific al unei companii de biotehnologie la Boston, MA.<\/p>\n
Cei 50 de ani care s-au scurs de la aceasta \u00eent\u00e2lnire au confirmat pe deplin calitatea deosebita a participantilor si, ceea ce este mai important, au validat acea viziune asupra societatii exprimate atunci de acesti oameni. Valoarea lor profesionala si viziunea lor s-au dovedit a fi relativ independente de sistemul social-politic \u00een care traiau. \u00cen ciuda adevarului profund al aforismului lui Miron Costin (\u201eNu sunt vremile supt c\u00e2rma omului, ci e bietul om supt vremi”), cel putin \u00een cercetarea stiintifica, valoarea personala, munca si efortul sf\u00e2rsesc prin a da roadele asteptate. Am revazut de cur\u00e2nd textul conversatiei purtate de participantii la amintita \u00eent\u00e2lnire si aceasta concluzie mi s-a impus o data \u00een plus.
\n\u00cen 1968, asadar, Ministerul Fortelor Armate (nomenclatura de atunci a Ministerului Apararii Nationale) a preluat Centrul de Radiobiologie de la Ministerul Sanatatii, i-a schimbat numele si a \u00eenlocuit directia civila a institutiei cu o directie militara. Dupa ce s-au perindat c\u00e2tiva ofiteri medici, la conducerea Centrului a fost numit director Victor Voicu, t\u00e2narul absolvent al Institutului Medico-Militar care fusese repartizat Centrului de Radiobiologie \u00een 1963, c\u00e2nd eram eu director. El conduce Centrul si astazi, iar evolutia lui stiintifica si umana \u2013 despre care doresc sa scriu aici \u2013 sunt o ilustrare a viziunii exprimate \u00een 1965 de participantii la acea discutie.
\nVictor Voicu, nascut \u00een 1939, venea de la tara. O veche traditie rom\u00e2neasca face ca o parte \u00eensemnata din marea intelectualitate a tarii sa-si aiba originea \u00een mediul rural. Voicu confirma aceasta traditie. Ca student, atras de lustrul intelectual al prelegerilor si al ideilor stiintifice ale lui Alfred Teitel-Bernard, farmacolog de renume la Facultatea de Medicina din Bucuresti, el alege farmacologia ca specialitate si\u00a0 decide sa i se consacre. La Centrul de Radiobiologie aduce un aer proaspat \u00een laboratorul de farmacologie si obtine rezultate interesante \u00een cercetare, care duc la primele sale publicatii peste hotare, \u00een reviste de circulatie internationala. Numeroase discutii stiintifice avute el \u00een acea perioada m-au convins de temeinicia lucrului sau stiintific, de seriozitatea experimentatiei si de entuziasmul care-l caracteriza.
\n\u00cen 1970, sunt numit profesor la Facultatea de Medicina a Universitatii din Craiova, alatur\u00e2ndu-ma echipei care tocmai \u00eentemeia aceasta Facultate. Competenta, entuziasmul si, as \u00eendrazni sa spun, spiritul de sacrificiu caracterizau aceasta echipa. \u00cemi vin \u00een minte numele lui Valeriu Nestianu, primul decan al Facultatii de Medicina, al lui Dinu Tanasescu, distins biochimist si om de caracter, si al altora precum Gabriel Niac, fizico-chimist renumit, profesor de calitate exceptionala prin cunostintele sale, prin personalitatea sa impresionanta, Oliviu Gherman, fizician umblat si om de vasta cultura \u2013 oameni care, desi lucrau \u00een alte facultati, influentau simtitor progresul Facultatii de Medicina. Ministerul \u00cenvatam\u00e2ntului, condus atunci de Mircea Malita, om de o inteligenta creatoare si cultura universala, mobilizat, \u00een plus, de vointa de a moderniza si de a dezvolta \u00eenvatam\u00e2ntul superior din Rom\u00e2nia, si o conducere politica locala luminata, gratie \u00eendeosebi lui Constantin Babalau, prefect de Dolj si prim-secretar de partid al judetului, au facilitat imens dezvoltarea Facultatii de Medicina atunci create. Datorita acestei conduceri au fost aici numiti profesori si conferentiari competenti, fara interferentele obisnuite ale forurilor politice universitare si ale altora. C\u00e2nd s-a ivit necesitatea numirii unui conferentiar la disciplina Farmacologie a Facultatii, eu alaturi de mai multi colegi am propus numirea lui Victor Voicu. Aveam convingerea ca va aduce un spirit nou \u00eentr-o Facultate noua. Si asa s-a \u00eent\u00e2mplat. Voicu a trecut cu succes concursul de conferentiar, a fost numit si apoi a asezat farmacologia pe o baza moderna si stiintific productiva, la Craiova, deschiz\u00e2nd studentilor noi si interesante perspective. Cursurile \u00eei erau apreciate de studenti, fiindca erau meticulos lucrate, cu bibliografie la zi, stimulante.
\nDin nefericire, viata universitara, recrutarile de cadre didactice, activitatile studentesti au luat o \u00eentorsatura profund negative \u00eencep\u00e2nd din 1972. La conducerea politica locala a sosit o ruda a Elenei Ceausescu, \u00eenlocuindu-l pe Constantin Babalau, cel a carui minte deschisa, inteligenta vie si generozitate facusera at\u00e2t de mult bine Universitatii \u00een general si Facultatii de Medicina \u00een special.
\n\u00cen 1973, eu am plecat din tara, din ratiunile de mai sus si din alte ratiuni personale, av\u00e2nd prin nastere si filiatie cetatenia franceza. De atunci, mi-am desfasurat activitatea \u00een afara tarii, dar am ramas profund legat de ea, de colegii si de colaboratorii mei din Rom\u00e2nia.<\/p>\n
\u00cen toata aceasta perioada am continuat\u00a0 legatura cu Victor Voicu, at\u00e2t \u00eenainte de 1989, c\u00e2t si dupa. I-am urmarit activitatea de cercetare si publicatiile, m-am \u00eent\u00e2lnit cu el la congrese stiintifice. \u00centre timp, fusese numit profesor de Farmacologie la Institutul de Medicina si Farmacie din Bucuresti (astazi Universitatea de Medicina \u201eCarol Davilla\u201c), iar dupa 1989, devenise general \u00een Armata Rom\u00e2na. Succesul activitatii lui stiintifice face sa fie ales mai \u00eent\u00e2i membru corespondent si apoi membru titular al Academiei Rom\u00e2ne, iar putin mai t\u00e2rziu, secretar general al venerabilei institutii. O frumoasa cariera a lt. major Victor Voicu, proaspat absolvent al Institutului Medico-Militar din Bucuresti \u00een 1963!
\n\u00cen anii care s-au scurs de la Revolutie, Victor Voicu s-a lansat \u00een activitati industriale, \u00eentemeind companii dintre care \u201eLabormed” s-a transformat \u00eentr-un mare succes tehnico-comercial, rasplatind \u00een acest fel munca inteligenta, pasionata si riguroasa a lui Victor Voicu.
\n\u00cen toti acesti 50 de ani de c\u00e2nd \u00eel cunosc pe Victor Voicu am fost impresionat de rectitudinea caracterului sau, de onestitatea si integritatea lui stiintifica, de fidelitatea lui \u00een prietenie, dezinteresata si sincera, de modestia lui profunda.<\/p>\n
Si astfel revin la frazele introducerii mele, derivate din spusele colegilor mei la masa noastra rotunda: efortul, perseveranta, integritatea si seriozitatea stiintifica sunt premise sigure ale reusitei \u00een viata, ale capacitatii de a reda societatii macar o parte din ceea ce ne-a fost dat \u00een cursul vietii noastre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sunt aproape 50 de ani de c\u00e2nd, \u00eentr-o dupa-amiaza a anului 1965, i-am invitat la fostul Centru de Radiobiologie al Ministerului Sanatatii din Bucuresti, al carui director eram (astazi, Centrul de Cercetari si Studii Medico-Militare, av\u00e2ndu-l ca director pe acad. prof. dr. Victor Voicu, primul post-doctor care a lucrat \u00eentr-un laborator condus de mine), pe… Cite\u0219te mai mult »O \u201eMasa Rotunda de acum 50 de ani\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[10044,10043],"class_list":["post-17495","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cad-prof-dr-victor-voicu","tag-centru-de-radiobiologie"],"views":2432,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17495"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17495\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}