\u00cen numarul 2 al \u201eJurnalului literar\u201c, de la aparitia caruia se \u00eemplinesc trei sferturi de secol, G. Calinescu semneaza articolul \u201eDe ce nu se citeste?\u201c. Dupa ce afirma ca \u201eo tara nu poate sa-si \u00eendreptateasca existenta fara cultura. Fara Racine, Moli\u00e8re, Flaubert, Hugo, Val\u00e9ry nimeni n-ar tine at\u00e2t ca Franta sa nu piara de pe lume\u201c, criticul \u00eel dojeneste pe intelectualul rom\u00e2n si, \u00een general, pe cititorul autohton: \u201eNu fiti asa de dificili cu compatriotii vostri\u201c \u2013 li se adreseaza el direct, pe un ton heliadesc \u2013 \u201ec\u00e2nd primiti cu at\u00e2ta plecaciune pe scriitorii straini care vin sa-si v\u00e2nda orientalilor cartile lor\u201c. (Mitul nat\u00e2ng al strainatatii pe care peste decenii \u00eel va denunta cu m\u00e2hnire si Nichita Stanescu.) \u201eCititi rom\u00e2neste, chiar daca pentru o carte buna ati cumpara noua proaste, caci daca e adevarat ca unui autor i se cere talent, e tot at\u00e2t de adevarat ca unde nu sunt cititori nu mai esti m\u00e2ndru sa ai talent\u201c. \u00cen acelasi numar al revistei lanseaza o ancheta, solicit\u00e2ndu-le cititorilor raspunsuri sincere, scurte, cu semnatura si specificarea ocupatiei, la urmatoarele \u00eentrebari: \u201e\u2013 Ce autori rom\u00e2ni si ce carti prefera si pentru care motiv? De ce nu le place cutare autor rom\u00e2n, pretuit totusi de critica? Ce asteapta ei de la o opera literara si de la o revista?\u201c. Dupa cinci saptam\u00e2ni, \u00eentr-un \u201eEpilog la ancheta noastra\u201c, Calinescu face o sinteza a rezultatelor investigatiei, constat\u00e2nd \u00eentre altele: \u201eMai nimeni nu cere de la o carte emotia artistica pura\u201c. Una dintre concluziile sale priveste si ceea ce lui i se pare a fi \u201edusmania pentru critica\u201c. Este \u00eengrijorat si de un alt fapt: \u201eCititorul petrece rar cu ideile, citeste rar o carte de critica pentru frumusetea \u00een sine a analizei si a sistemului. De n-ar fi manualul de scoala, nimeni n-ar socoti pe Titu Maiorescu literat\u201c.
\n\u201eDocumente, Istorie literara\u201c este genericul paginii a doua, a carei materie se revarsa uneori si \u00een a treia. Aici sunt publicate studiile, portretele, \u201efisele de istorie literara\u201c ale lui G. Calinescu ce vor intra apoi \u00een marea \u201eIstorie\u201c. Criticul \u00eei are \u00een studiu at\u00e2t pe scriitorii clasici, c\u00e2t si pe cei contemporani, pentru ca, motiveaza el: \u201eSe cadea neaparat sa facem acel lucru pe care l-au neglijat aproape toate publicatiile: sa sugeram perspectiva istorica\u201c. Primul studiu amplu apare la aceasta pagina \u00een numarul 6 si \u00eei este consacrat lui \u201eCamil Petrescu, romancier\u201c. Au urmat: Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Bolintineanu, B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Bratescu-Voinesti, Gib Mihaescu, Al. Macedonski, Al.A. Philippide, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Aron Cotrus, Ilarie Voronca, Emil Giurgiuca, Mihail Sorbul, C.Dobrogeanu-Gherea, Ion Trivale, Vasile Alecsandri, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Victor Eftimiu, Geoge Top\u00e2rceanu, Nicolae Filimon, George Cosbuc, Ion Pillat, Tudor Arghezi, Alexandru Vlahuta, Demostene Botez, Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad, George Bacovia, Emil Botta. Numeroase fise literare le-au fost consacrate unor scriitori mai putin importanti: Spiridon Popescu, N. Petrascu, Ioan I. Cioranescu, George Fonea, C. Argintaru, N. Davidescu si multi altii. La pagina a treia \u2013 \u201eCronici, recenzii, reviste\u201c \u2013 semnau cu regularitate: Al. Piru, Magda Isanos, Sasa Pana, Mihail Sevastos, Eusebiu Camilar si Calinescu \u00eensusi. Pagina a patra era un \u201eCarnet Saptam\u00e2nal\u201c din cuprinsul caruia atragea atentia \u00een primul r\u00e2nd faimoasa \u201eCronica mizantropului\u201c, dar interesul cititorului va fi fost captat si de alte rubrici, precum cea intitulata \u201eBiografia\u201c (scurte articole despre scriitori straini) sau \u2013 cum o concepea Calinescu \u2013 \u201e prilej de sinteze fine, de mici portrete morale, \u00een stare sa afirme un t\u00e2nar\u201c Apoi, \u201eIndiscretii si anecdote\u201c, \u201eOcultism\u201c, grupaje de versuri, uneori \u201ePosta redactiei\u201c. A spune ca G. Calinescu scria aproape toata gazeta nu e prea exagerat. Pe l\u00e2nga studiile de istorie literara, el semneaza cu pseudonimul Aristarc \u2013 \u201eCronica mizantropului\u201c, transferata de la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, dar si editoriale sau pentru multi incomoda rubrica \u201eIndiscretii si anecdote\u201c. O aparitie insolita a constituit-o romanul senzational \u00een foileton, scris de mai multi autori \u2013 \u201eMisterele Castelului din Tristenburg\u201c. Stilul calinescian si spiritul ludic \u00eenalt sunt pe deplin recognoscibile si \u00een rubricile mondene (nesemnate): \u201eArta, moda, viata\u201c si \u201eGastronomice\u201c, dar scrise tot de Calinescu. Sub pseudonimul Nostradamus, el semna p\u00e2na si rubrica \u201eOcultism\u201c (\u201eSunt autorizat de directie sa explic rom\u00e2nului serios ca rubrica Ocultism e dintre cele mai importante ale revistei si intra \u00een program\u201c).
\n\u201eMastile\u201c lui Aristarc sunt numeroase. \u00cencep\u00e2nd cu numarul 25, Calinescu lanseaza cea mai acida rubrica: \u201eProstologhicon\u201c. Dupa 1 septembrie 1939, c\u00e2nd Germania hitlerista ataca Polonia, criticul redacteaza \u201e\u00een perspectiva epica\u201c comentarii sub titlul \u201eRazboiul \u00een recapitulari saptam\u00e2nale\u201c, motiv\u00e2ndu-si astfel demersul: \u201eStam \u00een turnul de fildes al artei pure at\u00e2ta vreme c\u00e2t patria e \u00een siguranta… Dispretuim profund pe scriitorii fara instinct national. Nici un mare creator (Dante, Hugo, Eminescu) nu s-a rusinat sa fie patriot. Fara o Rom\u00e2nie independenta nu poate exista literatura rom\u00e2na\u201c.
\nDupa ce, din cauza vitregiilor vremii, \u201eJurnalul literar\u201c si-a \u00eencetat aparitia, Calinescu preciza ca revista \u201ecultiva scriitorul total si cerea si criticului ca macar sub titlu de experienta sa scrie versuri, proza, iar \u00een lipsa talentului, eseu de \u00eenalta cerebralitate\u201c. Incontestabil, \u201eJurnalul literar\u201c ilustreaza pe deplin spiritul proteic, figura scriitorului total G. Calinescu.
\nReaparut la Bucuresti, \u00eentr-o noua serie, dupa razboi: 1947-1948, \u201eJurnalul literar\u201c nu mai era nicidecum o revista. Din saptam\u00e2nalul editat la Iasi nu mai ramasese dec\u00e2t caracterul literei din titlu. \u00cen rest, o modesta brosura de circa 50 de pagini, cu un tiraj si o arie de difuzare cvasiconfidentiale. Publicatia \u2013 practic de uz intern, universitar \u2013 nu avea nici date fixe sau macar previzibile de aparitie. \u00centr-un \u201eProgram\u201c se avertiza: \u201eJ(urnalul) L(iterar) nu urmeaza calendarul profan, ziua se va masura dupa traiectoria noastra reala \u00een spatiul cultural. Un indice va numerota anii efectivi\u201c. \u00cen monografia \u201eG. Calinescu, eseu despre etapele creatiei\u201c, Ion Balu noteaza ca a doua serie a \u201eJurnalului literar\u201c, cea bucuresteana \u2013 \u201eaparea, neoficial, ca un buletin al catedrei de Istoria literaturii rom\u00e2ne moderne, al carui titular era, \u00een aceasta perioada, G. Calinescu si cuprindea prelegerile profesorului\u201c. Au aparut \u00een total cinci numere, ultimul fiind dublu (4-5). Cele patru brosurele nu se gasesc \u00eensa toate la un loc \u00een nici o biblioteca publica. Le-am putut consulta \u00een colectia particulara a poetului iesean Nicolae Tatomir, mare admirator al lui Calinescu.
\n\u00cen primul numar din seria postbelica este publicat antologicul eseu al lui G. Calinescu \u2013 \u201eIstoria ca stiinta inefabila si sinteza epica\u201c, care ocupa doua treimi din spatiu. Apoi o scrisoare a lui Titu Maiorescu catre G. Ibraileanu (comunicata de Al. Piru); G. Bacovia (note biografice); un eseu al lui Adrian Marino si o cronica la editia definitiva a Operelor lui Emil Isac, semnata de Al. Piru. Simpla reproducere a sumarului unui numar este edificatoare privind at\u00e2t profilul c\u00e2t si targetul publicatiei. \u201eDomina bona\u201c si \u201ePoezia realelor\u201c, ale lui Calinescu, au fost tiparite \u00een numarul 2, 1947, si respectiv 4-5, 1948. Alaturi de director, care semneaza si alte studii si eseuri \u2013 \u201eUniversul poeziei\u201c, de pilda \u2013 cei mai prezenti sunt Al. Piru si Adrian Marino. Din saptam\u00e2nalul at\u00e2t de viu nu mai ramasese dec\u00e2t titlul. G. Calinescu avea sa-si redacteze corespondenta, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii, pe coli cu antetul \u201eJurnalului literar\u201c din 1939.
\nPrin noutatea ce a reprezentat-o \u00een publicistica rom\u00e2neasca, prin programul ei, prin efortul de revigorare a spiritului critic \u2013 \u00eentr-o vreme c\u00e2nd acesta era \u00eentr-o criza acuta -, prin aspiratia si \u00eencercarea de a da o noua directie \u00een abordarea fenomenului literar rom\u00e2nesc si universal, prin emulatia ce a produs-o \u00een r\u00e2ndul tinerilor, prin cultivarea consecventa a perspectivei istorice, prin spiritul \u00eennoitor privind \u00eendeosebi limbajul critic, prin chiar faptul ca a fost terenul de actiune al scriitorului total G. Calinescu \u2013 Aristarc iesind \u00een scena \u00een cele mai diverse si imprevizibile costumatii \u2013, \u201eJurnalul literar\u201c se \u00eenscrie \u00een r\u00e2ndul celor mai importante reviste din cultura noastra, cu toate ca a avut o existenta de doar un an. Saptam\u00e2nalul aparut la Iasi, a carui colectie \u00eensumeaza 53 de numere, corespunde \u00eentru totul dezideratului formulat de marele critic, \u00een editorialul numarului 34 al revistei: \u201eRam\u00e2nem \u00eendaratnici \u00een ideea ca o revista, chiar saptam\u00e2nala, trebuie sa \u00eenfrunte cu onoare judecata urmasilor, \u00een biblioteca\u201c.
\nExemplul revistei lui G. Calinescu ni se impune cu at\u00e2t mai mult \u00een aceste vremuri la fel de grele, daca nu cumva mai potrivnice culturii, dec\u00e2t acelea de la sf\u00e2rsitul fram\u00e2ntatului deceniu patru al secolului XX.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen numarul 2 al \u201eJurnalului literar\u201c, de la aparitia caruia se \u00eemplinesc trei sferturi de secol, G. Calinescu semneaza articolul \u201eDe ce nu se citeste?\u201c. Dupa ce afirma ca \u201eo tara nu poate sa-si \u00eendreptateasca existenta fara cultura. Fara Racine, Moli\u00e8re, Flaubert, Hugo, Val\u00e9ry nimeni n-ar tine at\u00e2t ca Franta sa nu piara de pe… Cite\u0219te mai mult »\u201eJurnalul literar\u201c si \u201emastile\u201c lui Aristarc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9661,30],"class_list":["post-17493","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-literar","tag-g-calinescu"],"views":2684,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17493","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17493"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17493\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17493"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17493"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17493"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}