Sf\u00e2rseam interventia de saptam\u00e2na trecuta afirm\u00e2nd pe un ton enorm ca \u201eAgassi este mare\u201c. Evident, nu era o simpla propozitie spusa la extaz de un fan orbit de patima. Imi place Agassi \u2013 dar cu masura. Imi place Las Vegas Kidd mai ales pentru faptul ca, intr-o lume foarte relativa, plina de primejdii si intesata de drumuri fara intoarcere, el a stiut sa caute si sa gaseasca… o masura. Propria lui masura, adica o filosofie de viata pertinenta si consistenta cu ceea ce i se potriveste. Altii ajung sa inchida ochii fara sa cunoasca aceasta revelatie…
\nA afirmat ca uraste tenisul, ca intreaga viata l-a urmarit acest sentiment nenorocit. Si marturisind asa ceva, i-a infuriat pe multi. Fatalmente, iar Andre stie asta, desi n-a urmat inalte scoli sau n-a trecut prin cabinetele psihanalistilor, ura in sine nu exista. Ea, ura, este mai mereu insotita de iubire. Mai grav este ca una fara cealalta nu prea se poate. Si ur\u00e2nd tenisul, adica acel tenis impus de Mike Agassi, cel mai cumplit dec\u00e2t un Padre padrone al fratilor Taviani, Andre a gasit resurse, chiar daca dupa douazeci si unu de ani de cariera, sa defineasca partea pozitiva a simtam\u00e2ntului ce-l leaga de sportul alb. Dupa infr\u00e2ngerea din turul III al US Open din 2006, contra germanului Benjamin Becker (culmea, drumul i s-a sf\u00e2rsit in fata unui alt BB, dar tot german, ca si cel cu care avea un conflict declarat, mult mai celebrul Boris Becker!), c\u00e2nd, contrar traditiei, i s-a permis de catre organizatori sa adreseze cuv\u00e2ntul multimii, desi era invins, Agassi a spus: \u201eTabela de scor arata ca astazi am pierdut, dar nu spune nimic despre ce am c\u00e2stigat. De-a lungul ultimilor douazeci si unu de ani, am descoperit loialitatea: iar voi m-ati incurajat pe terenul de tenis si in viata. Am gasit inspiratia: c\u00e2nd eram la pam\u00e2nt, in clipele mele cele mai grele, voi mi-ati oferit taria sa mai sper. Si am mai descoperit si generozitatea: si asta pentru ca mi-ati ingaduit sa ma sprijin pe umarul vostru ca sa-mi pot realiza visul \u2013 un vis pe care, fara sustinerea voastra, nu l-as fi implinit niciodata. In acesti douazeci si unu de ani v-am descoperit pe voi, oamenii din public, si imi este clar ca o sa va port amintirea in suflet p\u00e2na la capatul zilelor mele\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 486-487).
\nSi, apoi, privindu-i pe cei c\u00e2tiva tenismani prezenti in vestiarul stadionului central de la Flushing Meadows ca sa-l aplaude, Agassi se g\u00e2ndeste, in acel miez de noapte new-yorkeza si in plina vara indiana: \u201eUn singur barbat ram\u00e2ne deoparte si refuza sa aplaude. Il privesc cu coada ochiului. Sta sprijinit cu spatele de perete, av\u00e2nd o expresie pierduta pe fata si tin\u00e2ndu-si incordat bratele str\u00e2nse la piept. E Connors. In prezent il antreneaza pe Roddick. Sarmanul Andy! Dar asta ma face sa r\u00e2d. Nu pot dec\u00e2t sa admir faptul ca Jimmy Connors este el insusi, mereu si intotdeauna, ca nu se va schimba niciodata. Si poate ca asa e bine. Poate ca ar trebui sa ram\u00e2nem intotdeauna fideli noua insine, coerenti cu felul nostru de a fi. Ma intorc si le spun celor c\u00e2tiva jucatori veniti sa asiste la retragerea mea: \u2013 Baieti, o sa tot fiti aplaudati la viata voastra, dar nici un ropot de aplauze nu va fi mai important dec\u00e2t cel venit din partea celor asemenea voua! Sper din inima ca o sa va bucurati de astfel de aplauze la finalul carierei voastre. Va multumesc. Bun ramas. Sa aveti grija unii de altii!\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 487-488).
\nUn om care uraste ceva sau pe cineva nu poate g\u00e2ndi si nici nu poate vorbi astfel. Cu taria unei asemenea evidente, nu trebuie sa traiesti nici un Damasc pentru a intelege ce simtam\u00e2nt complex, subtil si sofisticat a nutrit Andre Agassi fata de tenis. Un sentiment pe care jucatorii profesionisti de astazi ma cam indoiesc ca-l incearca prea des \u2013 si atunci sigur nu la aceste cote neverosimil de inalte. In plus, Agassi, daca este capabil sa urasca, atunci stie sa si iubeasca, ba chiar si sa ierte \u2013 pornind de la faptul, decisiv, ca intelege. Relatia lui cu \u201eJimbo\u201c Connors nu s-ar putea spune ca este una prea serena, dar acest lucru nu-l impiedica pe veteranul Agassi, aflat pe pragul retragerii, intr-un moment festiv pentru sine, sa priceapa psihologia fostului mare campion al anilor ’70-’80. Ba chiar si sa-l admire pentru consecventa, previzibilitate si stabilitate pe Jimmy, cel care, orice s-ar spune, este egal cu sine in orice imprejurare, oric\u00e2nd, oriunde. Andre nu spune ca este cel mai bun lucru din lume \u2013 aceasta monotonie comportamentala, dar nici nu pretinde ca ar fi ceva rau, respect\u00e2nd astfel dreptul la diferenta al oricui. Mai mult, as adauga eu, Connors nu aplauda si nu se arata solidar pentru ca el insusi a trecut prin drama retragerii \u2013 si stie c\u00e2t de greu este. Este exact clipa c\u00e2nd nu ai chef de nimeni, c\u00e2nd nu-ti arde de speech-uri si de exuberante retorice. E mai bine sa fii singur si retras, ca un animal bolnav care-si asteapta fie insanatosirea, fie moartea, intr-o demnitate autista ori instinctuala. Insa o asemenea g\u00e2ndire nu este in nici un caz de condamnat \u2013 iar Agassi o stie cel mai bine…
\nDar iata si un alt argument in favoarea intelegerii cum grano salis a afirmatiei lui Agassi cum ca uraste tenisul. Campionul american noteaza: \u201eTenisul este sportul in care vorbesti cu tine insuti. Nici un alt sportiv nu vorbeste at\u00e2t de mult cu sine precum o fac tenismanii. Daca aruncatorii de minge din base-ball, jucatorii de golf si portarii de soccer isi vorbesc pe tacute, tenismanii, spre deosebire de acestia, nu doar ca-si vorbesc, dar in plus isi si raspund. In tensiunea meciului, ei par niste bieti nebuni rataciti in parcul public: declama, injura si poarta ample polemici cu propriul lor alter ego. De ce fac asta? Pentru ca tenisul este un sport prin excelenta al singuratatii. Doar boxeurii ar putea intelege singuratatea jucatorilor de tenis, dar p\u00e2na si aceia isi au in apropiere masorii si antrenorii. Ba p\u00e2na si adversarul constituie pentru boxeur un fel de tovaras, cineva pe care-l pot lovi si impotriva caruia pot m\u00e2r\u00e2i. In tenis, il ai in fata pe adversar, schimbi mingi cu el, dar nu-l atingi niciodata si nici nu-i vorbesti vreodata, nici lui si nimanui altcuiva. Regulamentul ii interzice tenismanului p\u00e2na si sa-i vorbeasca antrenorului, chiar daca acesta se gaseste pe teren. Unii ne compara solitudinea cu cea a unui alergator de fond, dar mi se pare ridicol sa g\u00e2ndesti asa. Atletul poate simti prezenta si poate chiar mirosi transpiratia adversarilor sai. De multe ori ei sunt chiar la c\u00e2tiva centrimetri distanta. In tenis, suntem pe o insula. Dintre toate sporturile inventate de om, tenisul se apropie cel mai mult de singuratatea inchisorii, ceea ce atrage de la sine obiceiul de a vorbi de unul singur\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 18-19).
\nNici ca se poate atitudine mai respectuoasa fata cu esenta sportului alb dec\u00e2t aceste g\u00e2nduri ale lui Andre Agassi despre singuratatea jucatorului de tenis. Ele dezvaluie nu numai un ins reflexiv, o personalitate total absorbita de natura activitatii pe care o sav\u00e2rseste la pragul de sus al performantei, dar si un suflet sensibil, atent la nuante si dornic sa inteleaga de ce anume ceva este precum este. E un inceput de ontologie tenisistica, daca acceptati fortarea notei. Oricum, mi se pare evident ca Agassi pricepe imens de mult din ceea ce int\u00e2mpla in jurul sau, pe teren si in lumea dimprejur. Nu e doar un pachet de muschi care loveste mingea si alearga, ci si un talent meditativ, un creier analitic si un scriitor ce-si refuza identitatea. Rar mi-a fost dat sa citesc r\u00e2nduri mai pertinente despre esenta tenisului dec\u00e2t aceste insemnari din autobiografia americanului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sf\u00e2rseam interventia de saptam\u00e2na trecuta afirm\u00e2nd pe un ton enorm ca \u201eAgassi este mare\u201c. Evident, nu era o simpla propozitie spusa la extaz de un fan orbit de patima. Imi place Agassi \u2013 dar cu masura. Imi place Las Vegas Kidd mai ales pentru faptul ca, intr-o lume foarte relativa, plina de primejdii si intesata… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (3)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[863,1365],"class_list":["post-1749","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andre-agassi","tag-autobiografie-andre-agassi"],"views":2408,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1749","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1749"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1749\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1749"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1749"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1749"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}