Generoasa, prolifica, bataioasa, angaj\u00e2nd patimas razboaie culturale, fac\u00e2nd din \u201eContemporanul\u201c o revista \u201ede directie\u201c, exuberanta si fragila, trecuta prin suferinta, construindu-si si asum\u00e2ndu-si destinul cu o ucenicie fanatica, \u00een vecinatatea maestrilor, \u00een crestere ea \u00eensasi, mereu sporitoare, Aura Christi se dovedeste o personalitate robusta, contagioasa, apar\u00e2nd cu fervoare, \u00een devalmasia postdecembrista, literatura vie. Eseista de larga arie referentiala, atac\u00e2nd \u2013 cu nerv polemic \u2013 teme grele, prozatoare de forta si poeta de prim rang, ea, spuneam, se construieste rabduriu, cu tenacitate, \u00eenaint\u00e2nd \u201emilimetric\u201c (cum s-a si confesat). Ademenind poezia, palp\u00e2nd \u201eesenta viului\u201c, cerc\u00e2nd a zidi, fort\u00e2nd latentele, \u201etemplul din cuvinte\u201c, poeta \u00eenfrunta \u201emarele rechin, timpul\u201c. Si daca, la \u00eenceputuri, cu superbie, contempla miracolul de a fi, \u00een dispozitie jubilanta, plonj\u00e2nd \u00een mirabil, astept\u00e2nd \u201epotopul ab\u201c, \u00een timp, acumul\u00e2nd traume si \u00eendoieli, va afla ca experienta scrisului este o nastere. Marturisindu-se, spiritualiz\u00e2ndu-se, divulg\u00e2ndu-se fara rest, se transparentizeaza; totul \u2013 ne \u00eencredinteaza poeta \u2013 \u201ee sa atingi marginile \/ melodioase ale firescului\u201c (v. \u201eTotul\u201c). Dar viul, urm\u00e2nd lectia adoratului Nietzsche, unul dintre \u201euriasi\u201c, e chiar suferinta, acel ceva daruit de suferinta, ca \u201emesager al viului\u201c. Nu va ezita sa ne ofere un pilduitor elogiu al suferintei, adun\u00e2nd spaime, c\u00e2stig\u00e2nd sensul tragicului, tonul grav, recunosc\u00e2nd demonismul cuibarit \u00een subteranele fiintei, \u00een iadul-trup. Boala \u00eei dezvaluie, dincolo de orice ipocrita pudoare, \u201efoamea catre fiinta\u201c, complicitatea, speranta firava \u00eenchisa \u201e\u00een ziduri de carne\u201c (v. \u201eCe razboi, Domine…\u201c). Ispasind vina de a fi, \u201estiind cum miroase sf\u00e2rsitul\u201c, asteapta, sub pleoapa cosmica, \u201emarea noapte\u201c. Cresc\u00e2nd din \u201eobscuritatile suferintei\u201c, scrisul se dovedeste izbavitor. Predestinata suferintei, dorind-o, poeta scrie pentru a putea trai; iubeste \u201eviul teribil\u201c, \u201eviata enorma\u201c, cotropitoare, excesul, asadar febra scripturala, \u00een ebulitie; adica forta viului, \u201ealunec\u00e2nd\u201c \u00een \u201eneagra pribegie\u201c, spre moartea \u201eferecata\u201c \u00een nemernicul trup. P\u00e2na la urma, lirica Aurei Christi creste sub acolada unor exercitii exorcizante, \u00eempreun\u00e2nd \u2013 la \u201eora p\u00e2ndei\u201c \u2013 rostul, patimile, spaimele, spovedania. C\u00e2ndva retractila, poeta ne avertiza rugator: \u201enu ma atingeti\u201c (v. \u201eNoli me tangere\u201c). Acum, \u00een revarsare de sine, cu apetit anexionist, \u201e\u00eesi scrie demonii\u201c si ne face partasi la \u201eCartea fiintei\u201c, \u00eenchipuind o elegie a bietului trup, \u201etovaras de destin, mesager al mortii\u201c. Ancor\u00e2nd, iata, la r\u00e2vnitul \u201etarm de litere\u201c, urletul devine rugaciune, isc\u00e2nd un \u201ecutremur \u00een duh\u201c.
\nEvadata dintr-o provincie suspectata de oblomovism cultural, basarabeanca Aura Christi (pe adevaratu-i nume Aurelia Potlog, nascuta \u00een 12 ianuarie 1967, la Chisinau), foarte atenta si chiar \u201eextrem de sensibila la destinu-i literar\u201c (cum a marturisit deseori) a acceptat si, bine\u00eenteles, si-a propus provocarea, m\u00e2nata de o irepresibila \u201epasiune formatoare\u201c (N. Balota). Ea cunoaste, precum putini de la noi, marea literatura rusa, \u00eenchin\u00e2ndu-se \u201esf\u00e2ntului epileptic\u201c Dostoievski, a facut o cura temeinica cu Gombrowicz palp\u00e2nd \u201estarea de virtualitate\u201c (si, de aici pornind, fort\u00e2nd latentele pentru a trezi \u2013 scriptic vorbind \u2013 o feminitate amorfa), a crescut \u2013 spiritualiceste \u2013 l\u00e2nga elegiile lui Rilke si a desferecat izvoarele nietzscheanismului; \u00een fine, fixata la Bucuresti (\u00een 1993) a cunoscut si a cultivat socul \u201ebrebanizarii\u201c. Afiseaza, asadar, o orgolioasa experienta spirituala, hranind o viata \u201eexilata-n poeme\u201c; de unde salahoria literara ne\u00eenfr\u00e2nata si prolificitatea. Pentru Aura Christi nimic nu e mai presus de excursul poetic chiar daca existenta e perceputa ca fapt mirabil. Exuberanta si fragila, deopotriva. Dar melancoliile de altadata s-au dizolvat \u00een tentativa sisifica de a-si descoperi propria fiinta, supusa unui bombardament interogativ; poemele sale, de factura imnica, jubilativa (c\u00e2ndva) s-au \u00eembolnavit de titanism si sunt cov\u00e2rsite de povara suferintei, pendul\u00e2nd \u00eentre senzualitate si reflectie. Oricum, surdiniz\u00e2nd clocotul unui vitalism vizitat de \u00eendoieli si spaime, c\u00e2stig\u00e2nd sensul tragicului. Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantatie adumbrita, cerebr\u00e2nd \u201eviata de vis\u201c, test\u00e2nd \u2013 prin \u201epoemele de iubire\u201c \u2013 temele grave (relatia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide ca, doar povestita, viata e traita.
\nSub inspiratul pseudonim daruit de Cezar Ivanescu, Aura Christi a devenit un autor de relief. Fie ca, febril, se livreaza liric-cerebralizator, rasfr\u00e2ng\u00e2nd fulgurant o energie extatica sau un estetism demonic, la limita insuportabilului, fie ca, devot\u00e2ndu-se prozei, vadeste disponibilitate reflexiva, afl\u00e2nd \u00een refugiul \u00een sine un martiriu, deschiz\u00e2nd o usa spre viata interioara, spre acele \u201ead\u00e2ncuri \u00eentortocheate\u201c, semnatara \u201eCercului salbatic\u201c \u201earde\u201c, \u00eesi devoaleaza febra trupului psihic (\u201eferecat\u201c), vis\u00e2nd transcenderea. Fireste, pe partitura unui intelectualism grav, meditativ, cu digitatii eseistice si izbucniri polemice, pendul\u00e2nd \u00eentre un scepticism obosit si foame existentiala, ori descatus\u00e2nd energii de \u201ewalkirie\u201c (cf. Gh. Grigurcu).
\nO antologie precum \u201eTragicul visator\u201c (2013), urm\u00e2nd \u201eOchiului devorator\u201c (tocmai din 2004), da seama tocmai de locul si rolul acestei poete, careia critica \u00eei este datoare. Straina de ingineriile textuale si blazarea at\u00e2tor confrati de condei (autosuficienti, intersanjabili), Aura Christi se \u00eenfrupta din propriile caderi si ne comunica, \u00eenstrun\u00e2nd coarda gravitatii, cutremurul fiintial. Prin tot ce face, cheltuindu-se fara economie, fanatizata, devotata, \u00eenfrunt\u00e2nd linsajul mediatic, apar\u00e2nd reduta Culturii, Aura Christi, \u00eentr-o vreme confuza, tulbur\u00e2nd \u2013 prin vacarm mediatic \u2013 tabloul axiologic, sustine apologia poeziei.
\nMulti dintre exegetii Aurei Christi au subliniat \u201efulminanta ascensiune\u201c (cf. Eugen Lungu) a poetei. Penetranta, Aura Christi a avut sansa de a fi fost vazuta \u00een mediile bucurestene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau si \u00een tenacitatea autoconstructiei, promov\u00e2nd \u2013 programatic \u2013 \u201eruptura\u201c. Fiindca \u201e\u00cempotriva mea\u201c (titlul unui volum din 1995) dezvaluia astfel de intentii, urmate cu o teribila constiinciozitate. Acea Aura Christi care purta \u201esemnul diminetii pe frunte\u201c, de o vadita dispozitie jubilanta, plonj\u00e2nd \u00een mirabil, cutreierata de \u201ezv\u00e2cniri romantice\u201c si eliber\u00e2nd o poezie vitala, despletita, s-a estompat, sub asaltul \u00eentrebarilor, \u00een razboiul cotidian cu sinele. Chiar daca un \u201edor organic de sine\u201c, pe urmele Mariei Tvetaeva, o \u00eencearca repetat. \u201eMiroase etern a \u00eenceput\u201c \u2013 ne asigura poeta. Gestul inaugurator, marcat de o tinerete eruptiva, navalnica se lasa ghicit \u00een solemnitatea si anvergura discursului (amplu, oracular, pe alocuri pletoric). Dar demonia se cuibareste \u00een cutele textului si vesteste scindarea. Asistam chiar la o \u201etraire hipertrofiata a rupturii interioare\u201c (Oct. Soviany); pe fundalul dilatarii Eului, ghemul de pulsiuni, supus seductiei demoniace, \u00eembraca armura egolatriei. Departe de blazarea optzecista, Aura Christi \u201e\u00eesi scrie demonii\u201c, suporta \u201erostirea de sine a golului\u201c si veninul unei \u201epaci diabolice\u201c. Iubeste delirul singuratic si, cu \u201ebruma de superbie\u201c, coboara \u00een umilinta r\u00e2vnind utopia intangibilitatii. Se vrea o \u201esinguratate nepatrunsa\u201c. Acest balans \u00eentre candoare si perversiune, aglomer\u00e2nd \u2013 la un pol \u2013 vise puberale, afis\u00e2nd o angelitate asexuata sub deviza \u201enu ma atinge\u201c si, la celalalt, dorind \u201eorgasmul puterii\u201c (se poate deslusi fara efort pecetea brebaniana) \u00eesi gaseste solutia \u00eentr-o salvatoare repliere, poeta las\u00e2ndu-se scrisa. Asa atinge virilitatea superlativa. Textuarea este o geneza am\u00e2nata, livr\u00e2nd texte \u201eprovizorii\u201c. Prin astfel de \u201eexercitii de \u00eentuneric\u201c, iesind din \u201eb\u00e2rlogul primordial\u201c, poeta \u00eenfrunta timpul; scriind, deconspir\u00e2ndu-se, ea \u201etachineaza neantul\u201c si \u00eentelege viata ca o opera, \u201edin bezna mea cresc\u00e2nd\u201c: \u201edeocamdata, visez si scriu\u201c. Experienta scrisului este, spuneam, o nastere. Dar poeta, mare devoratoare de carti, ucenicind l\u00e2nga scriitorii admirati si construindu-si, prin complicitate, un destin literar, face din scris o oaza; devine, prin aceasta baie livresca, o fiinta transparenta; mai mult, se salveaza prin scris. Descopera ca, de fapt, poezia este \u201eesenta viului\u201c, oferind un concentrat existential. Scrisul este vazut si trait ca \u00eenlocuitor, discursul si destinul se suprapun. Iar poeta cucereste \u201efluidul vivifiant\u201c. Fiindca singuratatea si tristetea acolo locuiesc, \u00een \u201egolul colcaind de vedenii\u201c; chiar moartea \u2013 ne asigura si crede nesmintit poeta \u2013 poate fi \u00eembl\u00e2nzita prin poezie. Ea manifesta curajul superior de a se marturisi, fara a se \u00eenfricosa de ridicol. Or, dezvaluindu-se, ademenind poezia, exista \u201e\u00een intimitatea mortii\u201c; suspenda timpul, alunga pl\u00e2nsul, recunosc\u00e2nd cu franchete ca e doar instrumentul: \u201efaca-se voia Ta prin mine\u201c (subl. n.).
\nEa \u00eesi asuma cu fervoare conditia, cade chiar \u00een fanatism literar. Ar vrea \u201esa se transforme \u00eentr-un poem\u201c, sa fie \u201etranscrisa\u201c pe curat de o m\u00e2na invizibila; auro-centrismul devine auto-creatie. Iar plap\u00e2nda-i fiinta, locuita de spaime este \u201eun munte de contradictii\u201c \u2013 clameaza Aura Christi; ochiul devorator \u201e\u00eenghite\u201c bulimic o lume decazuta, trezindu-i \u2013 prin setea de idealitate \u2013 exaltari si adoratie culturala. Ca romanciera, semnatara tetralogiei \u201eVulturi de noapte\u201c cade \u00een dilutie epica; din nou brebaniana marota \u201ea cantitativului\u201c evidentiaza strivitor un discipolat prelungit, livr\u00e2nd romane greoaie. Dar Aura Christi, devotata \u00eentru totul literaturii, are \u201evirtuti exorcizante\u201c, nota Constantin Ciopraga; cartea fiintei \u201e\u00eesi scrie demonii\u201c si sfatul poetei trebuie de\u00eendata urmat: \u201eIa cu tine urletul de fiara \u00een rugaciune transformat\u201c. Or, \u201ePoemele alese\u201c din \u201eTragicul visator\u201c dau glas trupului, pentru a isca un \u201ecutremur \u00een duh\u201c: \u201eBat cu pumnii \u00een zidurile trupului\u201c, ne asigura poeta, declar\u00e2nd ca \u201edisperarea e un festin\u201c. Trecuta prin \u201edarul\u201c suferintei, sorbind forta, va sf\u00e2rsi prin a o elogia.
\nDesi, de regula, razboaiele (inclusiv cele culturale) sunt purtate de barbati, iata ca pe baricadele \u201eContemporanului\u201c, apar\u00e2nd \u2013 cu cerbicie si apetit polemic \u2013 valorile culturii rom\u00e2ne vii, vegheaza o femeie: mignona, fragila, entuziasta, bataioasa, generoasa, plina de initiative, reusind a coagula, \u00een viesparul scriitoricesc, o directie. Asa cum banuieste \/ recunoaste toata lumea, Aura Christi a devenit, sub blazon brebanian, o institutie.
\nUltima Aura Christi s-a despartit de patetismul excesiv, devastator, ating\u00e2nd \u201eo traire elevata\u201c (Irina Petras); devenind o fiinta papivora, ea evita, totusi, uscaciunea, artificialul, fac\u00e2nd din poezie (si confund\u00e2ndu-se cu ea) o realitate \u201ede otel\u201c. Nu avem de-a face cu un cultism frigid sau o bardolatrie galagioasa. E vorba de un destin asumat, trait cu fervoare si urmat cu devotiune. Aura Christi nu mai e de mult \u201eo mare promisiune\u201c; diagnosticul lui Nicolae Breban s-a convertit \u00eentr-o splendida certitudine. Pentru Aura Christi viata ram\u00e2ne, primordial, \u201eun joc de-a poezia\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Generoasa, prolifica, bataioasa, angaj\u00e2nd patimas razboaie culturale, fac\u00e2nd din \u201eContemporanul\u201c o revista \u201ede directie\u201c, exuberanta si fragila, trecuta prin suferinta, construindu-si si asum\u00e2ndu-si destinul cu o ucenicie fanatica, \u00een vecinatatea maestrilor, \u00een crestere ea \u00eensasi, mereu sporitoare, Aura Christi se dovedeste o personalitate robusta, contagioasa, apar\u00e2nd cu fervoare, \u00een devalmasia postdecembrista, literatura vie. Eseista de… Cite\u0219te mai mult »Aura Christi si simfonia visului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2059,2000],"class_list":["post-17483","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aura-christi","tag-contemporanul"],"views":2957,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17483","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17483"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17483\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17483"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17483"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17483"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}