De c\u00e2te ori poate muri un scriitor? De multe ori. Nu-i vorba despre \u201edecesele\u201c ori \u201erenasterile\u201c survenite periodic \u00een urma revizuirilor ce cad \u00een sarcina (misiunea!) criticilor si istoricilor literari sau se produc spontan, odata cu schimbarea generatiilor de cititori. E vorba despre erodarea prestigiului valoric ca efect chinezesc al picaturii de venin strecurate prin campanii \u00een carcasa de bronz a prestigiului. Deloc atipic, \u201ecazul Adrian Marino\u201c este ilustrativ pentru ceea ce Gabriel Andreescu numea cu mai multi ani \u00een urma \u00een \u201eTimpul\u201c de la Iasi (nr. 136) \u201emacularea grobiana a memoriei sale\u201c, \u201ediabolizarea carturarului\u201c si \u201eagresarea lui simbolica\u201c. \u00cen chip obisnuit, aceasta forma de revizuire \u201eucigasa\u201c nu-i opera criticilor si a istoricilor literari, ci a rivalitatilor dintre creatorii de literatura: agresorii post mortem ai unui mare scriitor sau carturar sunt adesea intelectuali notorii, scriitori valorosi ei \u00eensisi, creatori, poeti sau prozatori de seama. N-ar fi prima oara c\u00e2nd, ca \u00een \u201ecazul\u201c amintit, veninul str\u00e2ns si distilat traditional \u00een comunitatea literara se revarsa peste un mort. Nu-i nici macar un fenomen specific national. Sunt si exemple care ne \u00eentrec. Prin 2009 aparea la Flammarion, \u00een capitala culturii europene, o senzationala, trista si instructiva antologie a urii literare, \u201eUne histoire des haines d’\u00e9crivains. De Chateaubriand \u00e0 Proust\u201c, de Anne Boquel si Etienne Kern, tineri profesori de la Sorbona. Antologia respectiva poate fi o oglinda tradatoare pentru pudibonzii filistini, dar si un leac tamaduitor al viziunii idilice pe care naivii de buna credinta o au asupra vietii literare \u00een genere, plina de tot at\u00e2tea infernuri c\u00e2ti componenti o anima. Cititorii acestia afla de acolo, din acea antologie a urii scriitoricesti aparuta \u00een spatiul tipografic al surorii noastre mai mari de \u201eginta latina\u201c, ca multi ilustri purtatori de condei n-au ezitat, dimpotriva!, sa-si consolideze reputatia pe seama \u00eenjosirii altora: ascutindu-si pana \u00een public si acoperindu-si \u201edusmanii\u201c de ridicol, de preferinta \u00een agora, dar si pe la colturi, cultiv\u00e2nd intens virtutile inspiratoare ale urii, ferocitatii si vulgaritatii: nu doar \u00een ochii \u201emarelui public\u201c reputatia unui mare scriitor se masoara \u00een numarul si calitatea adversarilor pe care a izbutit sa-i st\u00e2rneasca. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri ce dau masura urii si a formei ei de razbunare pe care\u00a0 o poate \u00eembraca este al poetului francez Louis Aragon, cel care s-a g\u00e2ndit sa palmuiasca, nu numai doctrinar si simbolic, un cadavru, anume, al proaspatului mare decedat Anatole France. \u201ePalmuirea\u201c mortului s-a \u00eentetit apoi \u00eentr-o brosura colectiva plina de calomnii si invective menite sa-l linseze pe scriitorul deja mort. \u201eCazul\u201c lui Adrian Marino nu-i departe de acesta, numai ca a \u00eembracat o forma specific rom\u00e2neasca, precum aceea din finalul dialogului \u201ede idei\u201c (!) din anecdota lui Mihail Ralea \u00een care partenera pusa la zid exclama concluziv: \u201easa-mi trebuie daca stau de vorba cu o tuberculoasa!\u201c Ar mai putea fi invocata aici si \u201eneobosita inventivitate\u201c a tipului infect despre care a scris o pagina dura Marin Preda. \u00cen fata suvoiului de amaraciuni, nedreptati si vorbe grele ale vesnic cusurgiului om viu suparat pe toti si pe toate, lui Marino cel mort, \u00een loc de argumente, i s-a ripostat cu calomnia unei invective rasturnate peste morm\u00e2ntul carturarului ca o gramada de gunoi. Citind \u201eViata unui om singur\u201c aparuta la Polirom dupa cinci ani de la moartea lui Adrian Marino, un mare poet contemporan a sarit ca ars si, decis sa-l \u201epalmuiasca\u201c pe cel disparut, exclama memorabil si deplorabil pentru posteritate: \u201eMarino minte si mort!\u201c Dupa aceasta exclamatie de nimic sustinuta, dar menita unei lungi si triste cariere, poetului ce a emis-o i se alatura ilustri sustinatori: \u201eLegatura lui Marino cu Securitatea \u2013 prezumeaza criticul \u2013 s-ar fi putut dezvolta \u00een perioada \u00een care Marino a fost plecat \u00een strainatate. \u00centre 1971-1972, Marino a facut o specializare \u00een Elvetia, supervizat de marele comparatist Ren\u00e9 Etiemble\u201c. Dupa \u201esuperviza\u201c specializarii sub ochiul Securitatii, vine comentariul sibilinic al altui la fel de ilustru membru al elitei: \u201eO picatura de otrava \u00een plus \u00een dulcele bors autohton era necesara\u201c, pentru ca autorul unor vechi si nemuritoare articole sustinatoare \u00een regimul stilistic al entuziasmului partinic ale \u201edoctrinei Ceausescu\u201c sa-l mai \u00eengroape o data tr\u00e2ntind o palma stiintifica peste gura prea sloboda a mortului: \u201eDestinul postum al lui Adrian Marino este unul \u00eentunecat, schizoid, contorsionat si trist. Din superbia carturarului sofisticat, liber de naravurile balcanice \u2013 scrie proaspatul politolog nord-atlantic \u2013 nu stim ce si c\u00e2t va rezista (…) a fost delator. A acceptat misiunile Securitatii ca trimis al acesteia\u201c, mizerie sustinuta si de unul de la \u201eAcademia Catavencu\u201c a vremii, care-l face \u201eturnator\u201c si sustine cu ochii \u00eenchisi ca exista dovezi clare ce \u201edemonstreaza activitatea febrila de colaborator al Securitatii\u201c a lui Adrian Marino! Pe ce se bazeaza \u00een sustinerile lor toti acesti clarvazatori ilustri si \u201epalmuitori\u201c de rang \u00eenalt ai celor morti?! Cum au descoperit ei \u201efebrilitatea\u201c cu care Marino \u201eturna\u201c?! \u00cen primul si \u00een primul r\u00e2nd ei \u201ese bazeaza\u201c unii pe altii. Si, de la altii, transmit mai departe: prin viu grai sau prin scris, mai mult sau mai putin dupa ureche (\u201ese pare\u201c, \u201ese spune\u201c, \u201ese aude ca…\u201c s.a.m.d.). Se sustin reciproc \u00eentr-o frumoasa companie devenita, cu vremea, o penibila campanie, precum acelea asupra carora revine Gabriel Andreescu \u00een volumul recent aparut, \u201eCarturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii\u201c (Polirom 2013). Acolo cercetatorul face procesul unor \u201elinsaje\u201c precum cel conceput contra decedatului Adrian Marino, dezvaluind cu s\u00e2ngele rece al cercetatorului singuratic culisele unor drame ur\u00e2te din scurta istorie a vietii culturale de dupa 1989. Despre carte scrie \u00een \u201eContemporanul\u201c (12\/ 2013) Bogdan Cretu: \u201e …Probabil cazul cel mai frapant de denaturare a adevarului \u00eel reprezinta cel al lui Adrian Marino. Dupa opt ani de puscarie politica si alti sase ani de domiciliu obligatoriu \u00eentr-un sat ctitorit de comunisti \u00een Baragan special pentru a-i izola acolo pe detinutii considerati periculosi, dupa ce-si ispravisera pedepsele, fostul asistent al lui G. Calinescu reintra \u00een viata literara la peste 40 de ani cu o obsesie justificata de a recupera anii irositi. \u00cesi impune un ritm de lucru care inhiba si se specializeaza \u00een domeniul dispretuit la noi al teoriei literare. Scrie carte dupa carte, studiu peste studiu, face stagii de specializare \u00een strainatate, calatoreste mult pentru a se documenta. Acest fapt, dublat de buna seama de caracterul retractil al carturarului, creeaza suspiciuni. Suspiciunea poate fi si ea un simptom al invidiei. Prin urmare, imaginea de personaj dubios, care si-a construit cariera nu doar prin munca, ci\u00a0 si prin sprijinul Securitatii, care i-ar fi facilitat calatoriile, atribuindu-i, \u00een schimb, misiuni importante \u00een exilul parizian, deja functiona \u00eenainte de 1989. A fost \u00eensa nevoie ca, \u00een 2010, sa apara memoriile criticului, care deranjau pe foarte multi si care loveau si \u00een mitul Paltinis, pentru ca Marino sa cada victima, chiar si asa, post mortem, unei aprige campanii de presa. Lui Gabriel Andreescu nu \u00eei scapa \u00abcoincidentele\u00bb: cum au iesit \u00een unele gazete pasaje dure din \u00abViata unui om singur\u00bb, cum au \u00eenceput sa apara si reactiile, culmin\u00e2nd cu imunda campanie a Mirelei Corlatan, care, desi a consultat dosarele de la CNSAS, a conturat imaginea informatorului cinic ( …) ram\u00e2ne de vazut care ar fi mobilul acestui linsaj post-mortem\u201c. De aici \u00eencolo, cu privire la mobilul acestui \u201elinsaj post mortem\u201c, intram \u00een sfera prezumtiilor. Daca nu si adevarate, ele pot fi \u00eensa plauzibile. Astfel, caut\u00e2nd \u201ecoincidentele\u201c menite sa sustina un mobil plauzibil al manipularii tendentioase soldate cu denaturarea adevarului \u00een \u201ecazul Marino\u201c, autorul cartii se opreste la un articol din 1992 al lui Adrian Marino despre suprapunerile dintre cartile lui Constantin Noica si \u201eorientarile ideologice\u201c ale regimului comunist de sub Ceausescu. Concluzia era \u2013 cum noteaza Bogdan Cretu \u2013 \u201escandaloasa\u201c pentru liderii opozitiei de atunci: Noica ar fi fost, prin ideile sale nationaliste, prin reflexele sale antioccidentale, prin unele aspecte ale colaborarii sale cu vechii amici din exil, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t, cum scria Marino \u00een memoriile lui, \u201eun aliat obiectiv al regimului\u201c. Gabriel Andreescu, scrie Bogdan Cretu, \u201etrage concluzia justa: un atare punct de vedere era extrem de incomod, echival\u00e2nd cu o blasfemie \u00een cercul intelectualilor din centrul GDS-ului, care si-ar fi confectionat din numele filozofului un capital simbolic instrumentalizat, instanta legitimatoare\u201c. Asa se explica si conflictul deschis dintre Marino si Gabriel Liiceanu, asa se explica si marginalizarea… Dincolo de aerul cetos al prezumtiilor, un lucru este sigur: mobilul \u201econflictului deschis\u201c despre care vorbeste Bogdan Cretu ram\u00e2ne totusi implauzibil c\u00e2ta vreme cu privire la ideile atinse de nationalism ale filozofului de la Paltinis, \u00eentre Adrian Marino din 1992 si Gabriel Liiceanu de mai apoi nu exista deosebiri notabile. Ambii carturari au evidentiat, cu sagacitate remarcabila, \u00een scrisul lui Noica adierile unui nationalism genuin irevocabil. Chestiunea principala consta doar \u00een calificarea acestor idei ale filozofului. Adrian Marino le combate si le transfera \u00een zona \u201ecolaborationismului\u201c cu regimul comunist din ultima lui faza. Gabriel Liiceanu le constata si el, pun\u00e2ndu-le \u00eensa \u00een seama coincidentelor \u00eent\u00e2mplatoare (dar, implicit, favorizante). \u00cent\u00e2mplarea face ca despre acest delicat subiect sa retin marturisirea dlui G. Liiceanu facuta \u00eentr-una din emisiunile sale TV cu Andrei Plesu, pe la \u00eenceputul anului 2003. \u00cemi permit sa o reamintesc. Iesirea din \u00eenchisoare a filozofului, sustinea dl Liiceanu, \u201emarcheaza o rasucire\u201c \u00een g\u00e2ndirea si atitudinea lui Noica. Filozoful \u00eencepea sa creada, arata Gabriel Liiceanu, \u201eca esenta comunismului s-a schimbat si ca \u00eencepe o noua etapa a istoriei \u00een care se pot face lucruri, ca se poate pregati spiritual si cultural o noua generatie pentru istoria ce va veni, mai buna, c\u00e2ndva …\u201c<\/p>\n
\u00cen vederea acestei istorii \u00een care esenta comunismului se va fi schimbat, C. Noica pregateste (antreneaza) la Paltinis tineri exceptionali din noua generatie, \u00eentre care Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu \u00eensusi. \u201eRasucirea\u201c, ca si imperceptibila, a lui Noica despre care vorbea atunci Gabriel Liiceanu se producea pe un teren comun: \u201ec\u00e2nd a scris, \u00een 1969, \u00abRostirea rom\u00e2neasca\u00bb se \u00eent\u00e2lnea cu filonul de nationalism real al politicii partidului comunist din acea vreme. Drept care \u00eentre el si linia oficiala de tip nationalist nu era o contrazicere\u201c, spunea \u00een cunostinta de cauza discipolul lui Constantin Noica. Ca atare, devine extrem de plauzibil ca \u201erasucirea\u201c lui Noica sa se fi produs tocmai la auzul unui sunet cunoscut \u00een \u201elinia melodica oficiala\u201c. Educata, urechea foarte fina a dlui Liiceanu a prins bine acel sunet. Din aceasta coincidenta nu se poate \u00eensa trage concluzia ca filozoful de la Paltinis ar fi devenit un \u201ecolaborationist\u201c, ci mai degraba, cu vorbele lui Marino, doar \u201eun aliat obiectiv al regimului\u201c. Manipularea nationalista, demagogica si exclusivista din regimul comunist de sub conducerea lui Nicolae Ceausescu nu-i totuna cu \u201enationalismul\u201c visator si pasoptist al filozofului Constantin Noica! Continutul termenului e radical deosebit, nu-i acelasi \u00een cele doua moduri de a-l folosi. De aceea, hotar\u00e2t lucru, acuzatia de \u201ecolaborationism\u201c este profund eronata si strigator la cer de nedreapta, cum este, la r\u00e2ndu-i, si suspiciunea de a fi fost \u201eagent de influenta\u201c (tot o forma de colaborationism) nascuta \u00een jurul lui Adrian Marino. Si, totusi, confuzia (intentionata?) dintre termeni si continutul lor nu a \u00eempiedicat, ba dimpotriva, \u201epalmuirea\u201c post mortem a acestor mari carturari, mari singuratici pe seama carora s-au dus si se mai duc campanii si reglari de conturi. Cercet\u00e2nd documentele fara ura si partinire, cu raceala cercetatorului cobor\u00e2t \u00een Infern, Gabriel Andreescu conchide la capatul investigatiilor sale: \u201eCampania \u00eempotriva lui Adrian Marino a dus la o paradoxala inversare de roluri. Exploat\u00e2nd logica Securitatii din materialele de arhiva pentru a cuceri \u00eenca un etaj simbolic, intelectualii publici implicati au rasturnat relatia traditionala. Daca \u00eenainte de 1989 Securitatea dirija jocul, \u00een anii 2000 o fac cei care utilizeaza arhivele. Daca ofiterii de securitate manipulau dosarele oamenilor, astazi exista intelectuali care manipuleaza dosarele elaborate de fosta Securitate\u201c. \u00cen paginile aceluiasi numar din \u201eContemporanul\u201c dl Gabriel Andreescu acorda un amplu interviu dnei Aura Christi. Ceea ce sare \u00een ochi din capul locului \u00een aceasta convorbire confirma spiritul analitic, disociativ echilibrat si calm al cercetatorului aflat mereu la intersectia unor arhive si documente manipulabile si manipulate. \u00cen c\u00e2teva r\u00e2nduri partenera de dialog formuleaza \u00eentrebari cu adresa presupusa ce contin si o parte din raspunsul asteptat. Gabriel Andreescu evita \u2013 si bine face \u2013 sa intre \u00een jocul propus. Asa, bunaoara, prima \u00eentrebare exprima mirarea dnei Aura Christi ca \u201edisidentii reali, care s-au opus fatis regimului Ceausescu, au fost dati la o parte dupa 1990, prim-planul ocup\u00e2ndu-l \u00aberoii de catifea\u00bb, anticomunistii vehementi din postcomunism\u201c. Cum se poate? se mira revoltata dna Aura Christi. Se poate!, raspunde cu o mare stap\u00e2nire de sine si cu argumente dl Andreescu. \u00cen primul r\u00e2nd nu-i adevarat ca \u201eau fost dati la o parte\u201c si numeste, concret, functiile ocupate si rolul jucat dupa ’90 de acesti disidenti. Urmeaza apoi explicatia judicioasa si de un bun-simt remarcabil: \u201eFiecare disident si-a urmat un traseu de care era deplin raspunzator. De ce ar fi trebuit sa ocupe \u00abpe vecie\u00bb un prim plan? Ca si democratia, primul plan este o scena ce se apara zi de zi. Oamenii care s-au opus regimului Ceausescu au fost niste curajosi, dar temeritatea nu te face nici mai frumos, nici mai inteligent, nici mai elocvent, nici mai eficient. As adauga ca disidenta nu-ti asigura neaparat un mai bun discernam\u00e2nt moral. Am cunoscut oameni lipsiti de curaj a caror finete, devotiune ori subtilitate psihologica le asigura credibilitate etica. Ram\u00e2ne \u00eentrebarea, daca \u00eenteleg, de ce se afla \u00een prim plan personalitati a caror vehementa anticomunista s-a manifestat doar dupa caderea comunismului. E de vazut de la caz la caz si daca \u00eentr-adevar anticomunismul ajuta la cariera\u201c. Raspuns impecabil. L-as \u00eensoti de un singur adagiu: uneori (deseori) c\u00e2stiga cine striga mai tare! \u00cemi vine \u00een minte doar cazul filozofului care, desi e departe de a fi trecut prin umilintele si mai ales privatiunile incalificabile ale unui M. Sebastian (\u201eevreul improbabil\u201c din cartea admirabila a lui Mihai Iovanel), a strigat pios \u00een agora la un moment dat \u201eSebastian, mon fr\u00e8re!\u201c. Mai departe dna Aura Christi insista asupra cazurilor disidentilor respinsi propun\u00e2ndu-i interlocutorului sau sa compare \u201emodul \u00een care a fost primit acasa Soljenit\u00een cu (…) modul \u00een care nu e primit acasa Paul Goma\u201c. Gabriel Andreescu se pronunta calm, masurat, cu maxim discernam\u00e2nt si cu argumente irefutabile: \u201e\u00cen cazul lui Paul Goma, conducerea din 1990 a Uniunii Scriitorilor poarta rusinea de a nu fi discutat si eliminat, \u00een prima sedinta, decizia de excludere din Uniune a disidentului (din 1977). \u00cen rest \u00eensa, Goma putea sa vina oric\u00e2nd \u00een Rom\u00e2nia, cetatenia nu-i fusese retrasa, cum s-a tot spus. Pur si simplu nu a facut-o, motivat probabil si de statutul sau de refugiat. La revista \u00ab22\u00bb s-a creat o situatie penibila \u00een anul 1996, c\u00e2nd Goma a anuntat ca va candida la Presedintia Rom\u00e2niei si a rugat redactia sa-i promoveze anuntul. Solidara, revista a adunat mai multe materiale de sustinere, desi totul parea aventuros si confuz. \u00cen sf\u00e2rsit, Goma trebuia sa faca gestul elementar sa vina \u00een tara, sa dea continuitate unui proiect care pusese deja o greutate pe umarul unor oameni. A refuzat. Or, a te adresa votantilor dintr-un apartament din Paris nu este o dovada de prea mare respect nici pentru alegatori, nici pentru sustinatori, nici pentru institutii\u201c. Diferenta dintre cei pomeniti de interlocutoarea lui Gabriel Andreescu este simpla: unul a venit \u00een tara, altul a refuzat sa vina. \u00cen interviul sau, dl Andreescu revine asupra campaniei contra lui Adrian Marino cit\u00e2nd o pagina neagra din \u201eViata unui om singur\u201c: \u201eO declar pe fata: nu ma tem nici de \u00abdosare\u00bb, nici de Securitate, nici de SRI, nici de un alt serviciu asemanator din lume. Dar de ura, invidia si veninul scriitorului rom\u00e2n adversar am \u00eenceput, \u00eentr-adevar, sa ma tem. Fiindca este capabil oric\u00e2nd de reactii irationale, imprevizibile si mai ales lipsite de scrupule. Megalomania, egocentrismul si orgoliul ranit al scriitorului\u00a0 (sunt) capabile de adevarate ravagii\u201c. Singurul adagiu (o blasfemie, desigur!) de notat aici ar fi acesta: Adrian Marino este un mare intelectual rom\u00e2n si nimic din ceea ce este rom\u00e2nesc nu-i e strain. \u201eMacedonskiana\u201c, temeritatea sfidatoare (superbia) pe care tragicul Don Quijote-Marino o arunca, prin asemenea declaratii testamentare, \u00een obrazul contemporanilor si persecutorilor sai ne face sa credem ca, victima a puscariei si a deportarii \u00een Baragan, autorul ne\u00eentrecut al \u201eVietii lui Al Macedonski\u201c (1966) si al \u201eOperei lui Al Macedonski\u201c (1967) nu si-a recunoscut si refuza sa-si asume, ca si modelul sau ascuns dar destul de transparent, rolul si pozitia de veritabila \u201evictima\u201c, una subevaluata si strivita de istorie, de confrati si de contemporanii sai. Dimpotriva: \u00eesi hraneste orgoliul, ca si Macedonski \u00een viziunea divinului critic, cu \u201eplacerea de a se simti persecutat.\u201c Funciara si definitorie, nemultumirea lui, precum a celui ce va deveni subiectul exegezelor sale, \u00eencepe \u00eenainte ca istoria sa-si \u00eenfiga coltii \u00een viitorul asistent al lui G. Calinescu. Ea \u00eesi are izvorul, cum scria Profesorul despre autorul \u201eRondelelor\u201c, \u201e\u00een marea opinie pe care omul si-o face despre persoana sa\u201c. Judec\u00e2nd din acest unghi relatia dintre exeget si autorul supus exegezei, s-ar zice ca \u201epicatura de venin\u201c e pentru el benefica si ca mai toate \u201ecampaniile\u201c \u00eempotriva lui, desconsiderarea si ne\u00eentelegerea vadite de ilustrii lui contemporani \u00eenainte si dupa moarte, constituie conditii favorizante: cu c\u00e2t mai \u201epersecutat\u201c, cu at\u00e2t mai confirmabil \u00een propriii sai ochi! Deviza acestei complexe, contradictorii si admirabile personalitati accentuate a culturii rom\u00e2ne n-ar putea fi una mai potrivita dec\u00e2t aceea a \u201etracului\u201c caruia i-a dedicat primele lui carti dupa \u00eentoarcerea din surghiun: \u201eAm fost paria-n mijlocul tarii mele. M-am luptat\/ Corp la corp cu traiul zilnic si cu soarta nempacata\/ Subt a careia sandala inima-mi \u00eens\u00e2ngerata\/ Chiar si astazi e strivita, fara-nvins a ma fi dat\u201c! Ajuns \u00een \u201eSiberia\u201c din Baragan, eroul nostru se simte, la Latesti, aproape fericit: \u00een bordeiul cu pereti de chirpici deportatul \u00eesi amenajeaza un \u201eturn de fildes\u201c burdusit cu carti pe care le \u201efiseaza\u201c frenetic si, \u00een orele libere, coboara din \u201eturn\u201c \u00een gradina bordeiului ca sa planteze bulbi de lalele si alte flori ce vor \u00eenflori \u00een primaverile urmatoare. Un taran \u201eprimitiv\u201c din partea locului, insensibil la gratuitatea \u201efrumosului decorativ\u201c, \u00eel ia \u00een der\u00e2dere, \u00eentreb\u00e2ndu-l batjocoritor: \u201eLa ce sunt bune aceste flori?!\u201c Atunci, spune Marino, \u201emi-a venit sa-i dau cu un par \u00een cap\u201c! Sublim \u00een fanatismul irealist al \u00eenchipuirii lui, omul e un inadaptat iremediabil, un macedonskian care si-a gresit secolul si poate chiar tara. Un erou tragic, un mare intelectual ce-si traieste p\u00e2na la capat, ca si Don Quijote, o mare iluzie. Din ruptura zguduitoare \u00eentre viata si cartile la care viseaza vine marea tristete ce respira \u00een toate paginile \u201eVietii unui om singur\u201c, un om \u201efara amintiri frumoase\u201c si care n-a cunoscut fericirea. \u201eMarino minte si mort!\u201c \u2013 vorba proasta si iritata a unui poet \u2013 contine un adevar tulburator: despre vitalitatea cu care marele carturar atipic continua si dupa moarte sa irite la culme si sa ulcereze usturator o mare parte a vocilor cetatii literare. Ca si cum ar fi viu.
\n\u00cen fine aleg din dialogul publicat \u00een \u201eContemporanul\u201c c\u00e2teva consideratii lucide si dense despre Ion Caraion: \u201eInterpretati publicarea \u00abcazului Ion Caraion\u00bb \u00een \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb drept un act malign. Am o perspectiva diferita: orice fiinta poate fi judecata, deci, si poetul. Daca noi nu cuprindem faptele \u00een termeni etici, cine sa o faca? E adevarat, \u00abcazul Caraion\u00bb are o complexitate neobisnuita. Putem afirma ca reprezinta o provocare pentru g\u00e2ndirea morala. Ion Caraion a suportat ani de puscarie si a fost condamnat de doua ori la moarte. Daca nu ai trecut printr-o astfel de experienta, e greu sa-ti imaginezi impactul pe care \u00eel poate avea asupra unei fiinte umane pronuntarea sentintei capitale. Cine nu a stat o zi \u00een \u00eenchisoare, \u00een conditiile acelei epoci, nu are dimensiunea recluziunii. Faptul ca un om a acceptat sa colaboreze cu organele represive dupa astfel de \u00eencercari este de \u00eenteles. Norma juridica exonereaza victimele de colaborationism. Dar le exonereaza si legea morala? Specific \u00een cazul lui Caraion este caracterul frenetic al notelor sale informative. Exista \u00een ele o pasiune a macularii, o atractie pentru b\u00e2rfa cum vedem rar \u2013 si \u00een niciun alt caz cu o asemenea stilistica. Ce este mai firesc dec\u00e2t sa pui \u00een discutie asemenea fapte? Sa le observi exceptionalitatea si dificultatea integrarii lor \u00een portretul poetului \u00ab\u00eenzidit\u00bb, cum spuneti, \u00een destinul literaturii rom\u00e2ne? Ar fi nevoie de mai multa \u00abexegeza existentiala\u00bb. \u00cen ce priveste judecarea morala a poetului, gasesc \u00een spusele Monicai Lovinescu (insultata de Caraion \u00een jurnalul sau) principala mea referinta. \u00abPe un astfel de scriitor victima a iubirii sale pentru orice cuv\u00e2nt scris de el (…) se pot supara cel mult prietenii \u00een niciun fel menajati de el,\u00a0 nu \u00eensa si observatorul unei stari sociale si politice clinice unde, ca \u00een \u00ab1984\u00bb al lui Orwell, ochiul stap\u00e2nului te urmareste p\u00e2na si \u00een cea mai mica intimitate, viol\u00e2nd-o, si oric\u00e2t ai fi de reabilitat, daca ai fost detinut politic, ram\u00e2i virtual arestat pe tot restul vietii, \u00een stare de ancheta permanenta. \u00centr-o astfel de situatie incredibila, victima se poate purta mai mult sau mai putin bine, tot victima ram\u00e2ne. Singurul mod de a ne pastra c\u00e2t de c\u00e2t sanatatea morala \u00eentr-un astfel de context este de a sti sa nu amestecam vinovatia sbirilor cu slabiciunile posibile ale victimei. Toate raspunderile revin celor dint\u00e2i. Sbirilor…\u201c Fara sa fi fost cu totii arestati ram\u00e2nem, si azi \u2013 vorba regretatei Monica Lovinescu \u2013 \u201e\u00een stare de ancheta permanenta\u201c! Doar anchetatorii sunt altii: starea de arest continua .<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De c\u00e2te ori poate muri un scriitor? De multe ori. Nu-i vorba despre \u201edecesele\u201c ori \u201erenasterile\u201c survenite periodic \u00een urma revizuirilor ce cad \u00een sarcina (misiunea!) criticilor si istoricilor literari sau se produc spontan, odata cu schimbarea generatiilor de cititori. E vorba despre erodarea prestigiului valoric ca efect chinezesc al picaturii de venin strecurate prin… Cite\u0219te mai mult »\u201ePicatura de venin\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10015,1625,8619,387],"class_list":["post-17469","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cazul-adrian-marino","tag-adrian-marino","tag-gabriel-andreescu","tag-timpul"],"views":1465,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17469","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17469"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17469\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17469"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17469"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17469"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}