\u201eAtunci, iat\u00e3 ce v\u00e3 zic eu, si \u00eempreun\u00e3 cu mine trebuie s\u00e3 zic\u00e3 toti aceia care nu vor s\u00e3 caz\u00e3 la extremitate, adic\u00e3 vreau s\u00e3 zic, da, ca s\u00e3 fie moderati\u2026 adic\u00e3 nu exageratiuni!… \u00centr-o chestiune politic\u00e3\u2026 si care, de la care at\u00e2rn\u00e3 viitorul, prezentul si trecutul t\u00e3rii\u2026 s\u00e3 fie\u00a0 ori prea-prea ori foarte-foarte \u2026 \u00eenc\u00e2t vine ocazia s\u00e3 \u00eentreb\u00e3m aici pentru ce?… da\u2026 pentru ce?… Dac\u00e3 Europa\u2026 s\u00e3 fie cu ochii atintiti asupra noastr\u00e3, dac\u00e3 m\u00e3 pot pronunta astfel, care lovesc sotietatea, adic\u00e3 din cauza zguduirilor\u2026 si\u2026 idei subversive\u2026 si m\u00e3-ntelegi, mai \u00een sf\u00e2rsit, pentru care \u00een orce ocaziuni solemne a dat probe de tact\u2026 s\u2026t\u00a0 pentru ca s\u00e3 d\u00e3m exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine \u00eens\u00e3!\u201c Ati recunoscut, desigur, un fragment din unul dintre cele dou\u00e3 mari discursuri politice ale natiei rom\u00e2ne, asa cum ele sunt descrise \u00een capodopera dramatic\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3: discursul lui Farfuridi din actul III al \u201eScrisorii\u201c. Cel\u00e3lalt discurs este, evident, cel al lui Catavencu. Nu discut aici nici despre incultura celor doi avocati parlamentabili, nici despre incoerenta lor oratoric\u00e3, ci despre mesajul fundamental pe care doi dintre cei mai reprezentativi exponenti ai politicianismului rom\u00e2nesc (al treilea fiind, evident, Dandanache) \u00eel transmit. Farfuridi este conservator si prudent, nationalist moderat si populist limitat. Catavencu se pretinde liberal si se arat\u00e3 a fi nationalist si populist agresiv. Nu am de g\u00e2nd s\u00e3 glosez aici despre personajele lui Caragiale, despre care s-au scris rafturi \u00eentregi de c\u00e3rti. Ceea ce vreau s\u00e3 spun este c\u00e3, \u00een ceea ce priveste managementul cultural, Rom\u00e2nia a ajuns s\u00e3 dea exemplu \u201echiar surorilor noastre de ginte latine \u00eens\u00e3!\u201c Asadar, nu a preluat exemplul european \u00een spiritul s\u00e3u, ci \u00een litera sa, ajung\u00e2nd s\u00e3 fie mai catolic\u00e3 dec\u00e2t Occidentul catolic. Suntem, probabil, tara cu cea mai \u201eavansat\u00e3\u201c legislatie \u00een ceea ce priveste numirea managerilor institutiilor de cultur\u00e3. Am ajuns s\u00e3 fim noi exemplu pentru surorile noastre de gint\u00e3 latin\u00e3, care au r\u00e3mas la niste standarde potrivit c\u00e3rora decidentii au, chiar formal, niste r\u00e3spunderi mult mai mari si mai directe, dec\u00e2t cei de pe la noi.
\nAs vrea s\u00e3 ne \u00eentelegem foarte bine: nu vreau s\u00e3 ne \u00eentoarcem la vremurile ministeriatelor din epoca de p\u00e2n\u00e3 la Mona Musc\u00e3, atunci c\u00e2nd simpla voint\u00e3 a sefului schimba soarta unei institutii, dup\u00e3 bunul s\u00e3u plac. Exista si acolo o logic\u00e3: ministrul \u00eesi asuma un program de guvernare si avea nevoie de o echip\u00e3 de manageri care s\u00e3 \u00eel pun\u00e3 \u00een aplicare. Noua logic\u00e3 este alta: ordonatorul de credite stabileste niste obiective si cel care se dovedeste a avea viziunea cea mai bun\u00e3 pentru atingerea lor c\u00e2stig\u00e3 concursul. Cu alte cuvinte, varianta a doua este mult mai corect\u00e3 si \u00eenl\u00e3tur\u00e3 decizia discretionar\u00e3 din ecuatie. \u00cen realitate, am explicat s\u00e3pt\u00e3m\u00e2na trecut\u00e3 de ce lucrurile nu se \u00eent\u00e2mpl\u00e3, \u00eentotdeauna, asa. Un ordonator de credite \u201eresponsabil\u201c (am pus, de dragul dumneavoastr\u00e3, cuv\u00e2ntul \u00eentre ghilimele) nu las\u00e3 un concurs la voia \u00eent\u00e2mpl\u00e3rii. De fapt, \u00eenainte de lansarea concursului, ordonatorul de credite caut\u00e3 o persoan\u00e3 potrivit\u00e3 cel putin din punctul lui de vedere, o testeaz\u00e3, \u00eei d\u00e3 pe m\u00e2n\u00e3 datele esentiale despre institutie si o pune s\u00e3 concureze. De regul\u00e3, persoana respectiv\u00e3 nu are cum s\u00e3 piard\u00e3 concursul, dec\u00e2t dac\u00e3 ordonatorul de credite chiar nu stie cum s\u00e3 numeasc\u00e3 si o comisie de examinare potrivit\u00e3.
\n\u00cemi pare r\u00e3u dac\u00e3 ceea ce spun aici pare s\u00e3 fie extrem de cinic. Exist\u00e3, evident, si exceptii. Cunosc cazuri \u00een care ordonatorul de credite chiar nu a avut nici un fel de preferint\u00e3, nu a dat nici un fel de indicatie comisiei de jurizare, nu a convins pe nimeni s\u00e3 se \u00eenscrie sau s\u00e3 nu se \u00eenscrie la concurs si a acceptat decizia comisiei f\u00e3r\u00e3 probleme. Am avut sansa de a face parte din asemenea comisii, dar asta nu \u00eenseamn\u00e3 c\u00e3 nu stiu ce se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 \u00een alte cazuri.
\nN-as vrea s\u00e3 se cread\u00e3 \u00eens\u00e3 c\u00e3 sunt at\u00e2t de \u201ecorect\u201c, \u00eenc\u00e2t s\u00e3 \u00eei blamez revolutionar pe toti cei care \u00eencearc\u00e3 s\u00e3 manipuleze concursurile, pentru c\u00e3, uneori, trebuie s\u00e3 o spun, cu regret, asemenea manipul\u00e3ri pot s\u00e3 fie salvatoare. Am c\u00e3zut, si eu, victim\u00e3 unei atitudini \u201ecorecte\u201c. Am s\u00e3 istorisesc cazul, f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 spun despre cine este vorba, mai ales c\u00e3 cel care a beneficiat de pe urma \u00eensel\u00e3ciunii nu mai este \u00een viat\u00e3. Foarte pe scurt, pentru postul de director la un muzeu din subordinea Ministerului, s-a prezentat un proiect de management exceptional. Candidatul a trecut f\u00e3r\u00e3 probleme de proba scris\u00e3. A avut, ce-i drept, unele probleme la oral, p\u00e3r\u00e2nd c\u00e3 nu \u00eesi mai aduce aminte chiar tot ce scrisese \u00een proiect, dar comisia a pus aceasta pe seama emotiei. Oricum, nota foarte mare de la \u201escris\u201c i-a asigurat postul de conducere dorit\u2026 Dou\u00e3 zile mai t\u00e2rziu am aflat c\u00e3 \u00eentregul proiect de management fusese scris de altcineva, o persoan\u00e3 care este \u201eexpert\u201c \u00een scrierea de proiecte si care a si fost remunerat pentru asta, de c\u00e3tre beneficiarul lucr\u00e3rii. Cu alte cuvinte, comisia a fost grosolan p\u00e3c\u00e3lit\u00e3. Rezultatul s-a v\u00e3zut \u00een managementul dezastruos al c\u00e2stig\u00e3torului concursului de management, imediat dup\u00e3 ce acesta si-a produs urm\u00e3rile. Asadar, nu \u00eentotdeauna putem avea garantia c\u00e3 dac\u00e3 o persoan\u00e3 trimite un proiect la concurs, aceea este si autoarea proiectului. Asa cum exist\u00e3 \u201escriitori\u201c de lucr\u00e3ri de licent\u00e3, de masterat si de doctorat, exist\u00e3 si autori de proiecte de management. Important este s\u00e3 treci de proba scris\u00e3 si, apoi, s\u00e3 \u00eenveti pe dinafar\u00e3 textul proiectului. Nu e chiar asa de greu, dac\u00e3 te str\u00e3duiesti putin! Din p\u00e3cate, \u00eens\u00e3, efectele \u00eensel\u00e3ciunii se vor vedea cur\u00e2nd si, pentru asta, vor suferi beneficiarii actului de cultur\u00e3.
\nAm avut onoarea s\u00e3 \u00eei cunosc pe trei dintre cei mai recenti directori ai Luvrului. Primul dintre ei a fost Michel Laclotte, cel care a condus muzeul parizian \u00eentre 1987 si 1994 si care si-a asumat ducerea la bun sf\u00e2rsit a Marilor lucr\u00e3ri initiate sub presedintia lui Fran\u00e7ois Mitterrand. \u00cen timpul directoratului s\u00e3u, muzeul si-a obtinut extraordinara autonomie administrativ\u00e3 si financiar\u00e3 de care se bucur\u00e3 acum. Al doilea, Pierre Rosenberg, care a detinut conducerea muzeului p\u00e2n\u00e3 \u00een 2001, este si membru al Academiei Franceze. A consolidat pozitia muzeului, dup\u00e3 ce directoratul lui Hubert Landais (director \u00eentre 1977 \u2013 1987) si cel al lui Laclotte au adus Luvrul \u00een pozitia de a fi una dintre cele mai importante institutii ale Frantei, beneficiind de lege special\u00e3, care o excepteaz\u00e3 de la toate celelalte prevederi aplicabile altor institutii de cultur\u00e3. Al treilea, Henri Loyrette \u2013 singurul director al asez\u00e3m\u00e2ntului parizian care a vizitat Rom\u00e2nia de dou\u00e3 ori, \u00een timpul mandatului s\u00e3u, de p\u00e2n\u00e3 \u00een 2013 \u2013 a deschis muzeul c\u00e3tre toate z\u00e3rile lumii, aduc\u00e2ndu-l, cu adev\u00e3rat, la rangul de institutie de important\u00e3 mondial\u00e3. \u00cencep\u00e2nd cu aprilie 2013, noul presedinte \u2013 director general (acesta este titlul exact al functiei, de la Michel Laclotte \u00eencoace) este Jean-Luc Martinez. Arheolog, specializat \u00een sculptura greac\u00e3 antic\u00e3, Martinez a \u201ecrescut\u201c \u00een Luvru, unde lucreaz\u00e3 din 1997 \u00eencoace.
\nDesigur, chiar si pentru francezi, Luvrul este unic. Este singurul muzeu al c\u00e3rui sef (singurul \u201epresedinte \u2013 director general\u201c) este numit direct de c\u00e3tre Presedinte Frantei. Ceea ce vreau s\u00e3 spun \u00eens\u00e3 este c\u00e3 \u00eentre sistemul \u2013 mai mult sau mai putin discretionar \u2013 francez, pe care, iat\u00e3, \u00eel evit\u00e3m, d\u00e2nd exemplu surorilor noastre de gint\u00e3 latin\u00e3, si sistemul \u2013 aparent doar, orb si obiectiv \u2013 din Rom\u00e2nia, trebuie s\u00e3 existe, undeva, o cale de mijloc, care s\u00e3 permit\u00e3 niste numiri rationale, corecte si, \u00een acelasi timp, lipsite de f\u00e3t\u00e3rnicie. Rom\u00e2nia ar putea, \u00eenc\u00e3 o dat\u00e3, s\u00e3 dea dovad\u00e3 de spirit rational latin, combinat cu pragmatismul balcanic. Ar fi suficient s\u00e3 ne privim \u00een oglind\u00e3 si s\u00e3 \u00eentelegem cine si unde suntem, pentru a decide \u00eencotro trebuie s\u00e3 mergem si ce avem de f\u00e3cut. Si vom da, din nou, exemplu \u201esurorilor noastre de ginte latin\u00e3 \u00eens\u00e3!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eAtunci, iat\u00e3 ce v\u00e3 zic eu, si \u00eempreun\u00e3 cu mine trebuie s\u00e3 zic\u00e3 toti aceia care nu vor s\u00e3 caz\u00e3 la extremitate, adic\u00e3 vreau s\u00e3 zic, da, ca s\u00e3 fie moderati\u2026 adic\u00e3 nu exageratiuni!… \u00centr-o chestiune politic\u00e3\u2026 si care, de la care at\u00e2rn\u00e3 viitorul, prezentul si trecutul t\u00e3rii\u2026 s\u00e3 fie\u00a0 ori prea-prea ori foarte-foarte \u2026… Cite\u0219te mai mult »Lectii de la sora noastra de ginta latina (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10013,10012],"class_list":["post-17463","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-exemplul-european","tag-managementul-cultural"],"views":1595,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17463","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17463"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17463\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17463"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17463"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17463"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}