{"id":17455,"date":"2013-12-20T21:18:31","date_gmt":"2013-12-20T19:18:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17455"},"modified":"2013-12-20T21:18:31","modified_gmt":"2013-12-20T19:18:31","slug":"inside-llewyn-davis-mini-odiseea-unui-cantaret-de-folk","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inside-llewyn-davis-mini-odiseea-unui-cantaret-de-folk\/","title":{"rendered":"\u201eInside Llewyn Davis\u201c, mini-odiseea unui cantaret de folk"},"content":{"rendered":"

\u00centreaga carier\u00e3 cinematografic\u00e3 a celor doi frati Ethan si Joel Coen poate fi sintetizat\u00e3 \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt, si anume: dramedia. Adic\u00e3 acea \u00eembinare unic\u00e3, specific\u00e3 celor doi regizori, dintre dram\u00e3 si comedie. Bine\u00eenteles, exist\u00e3 si putinele exceptii \u00een care filmele devin, de fapt, o dram\u00e3 \u00een adev\u00e3ratul sens al cuv\u00e2ntului, dar cap\u00e3t\u00e3, prin intermediul constructiei personajelor si a dialogurilor, tente ironice si parodice. De asemenea, cei doi regizori mai au si meritul de a jongla pe ambele fronturi ale publicului, adic\u00e3 se \u00eendreapt\u00e3 cu usurint\u00e3 c\u00e3tre filmul de autor, si, \u00een acelasi timp, prizeaz\u00e3 si la publicul larg, nu doar la cel iubitor de art house. De aceea, nu e de mirare c\u00e3 cel mai recent lungmetraj al acestora, c\u00e2stig\u00e3tor la Cannes, \u201eInside Llewyn Davis\u201c, a fost perceput de c\u00e3tre unii spectatori ca fiind o comedie cu tente ironice la adresa scenei folk americane. Ei bine, din p\u00e3cate, sau din fericire, acest film se diferentiaz\u00e3 major de celelalte opere ale celor doi frati. \u201eInside Llewyn Davis\u201c este cel mai trist, ustur\u00e3tor si emotionant film al fratilor Coen si datoreaz\u00e3 acest \u201emerit\u201c unor secvente marcante care justific\u00e3 scopul adev\u00e3rat al povestii, si puncteaz\u00e3, pe tot parcursul peliculei, un omagiu adus muzicii folk.<\/strong> <\/em>
\nPovestea fratilor Coen \u00eesi trage seva din perioada de glorie a scenei folk din anii ’60, iar background-ul protagonistului, Llewyn Davis (Oscar Isaac), se inspir\u00e3, detasat, din viata c\u00e2nt\u00e3retului Dave van Ronk. Llewyn Davis ipostaziaz\u00e3 tiparul c\u00e2nt\u00e3retului frustrat, care \u00eencearc\u00e3 s\u00e3-si c\u00e2stige existenta din art\u00e3 si nu reuseste nicicum. Acest fapt nu se datoreaz\u00e3 lipsei de talent, ba din contr\u00e3, muzica lui presupune tr\u00e3ire si profunzime, lucru pe care majoritatea produc\u00e3torilor din acea vreme \u00eel excludeau, pentru c\u00e3 nu le aducea un profit frumusel. Marea neliniste si tristete a scenei muzicale a anilor ’60 era legat\u00e3 de acest r\u00e3zboi financiar dintre produc\u00e3tori si artisti. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cererea pentru ceva mai ofertant si entuziasmat, care s\u00e3 aduc\u00e3 z\u00e2mbetele pe fetele ascult\u00e3torilor, devine o alt\u00e3 problem\u00e3, redat\u00e3 consecvent \u00een traiectoria protagonistului. La un moment dat, chiar exist\u00e3 o scen\u00e3 \u00een care unul dintre personaje afirm\u00e3 c\u00e3 muzica este modalitatea de a reda bucuria sufletului. Ei bine, sufletul \u00eennegrit al lui Llewyn Davis nu face asta nici m\u00e3car din proprie voint\u00e3, pentru c\u00e3 singura lui bucurie pare a fi \u00eens\u00e3si muzica. Drama c\u00e2nt\u00e3retului ne este redat\u00e3 pe parcursul a zece zile, dar, de fapt, tragedia acestui om este, simplu spus, nenorocul s\u00e3u \u00een viat\u00e3. Una dintre explicatiile date \u00een film, f\u00e3r\u00e3 a \u00eendrepta actiunea spre alte zone de interes, este faptul c\u00e3 fostul partener de trup\u00e3 al lui Llewyn, Mike, \u00eesi pusese cap\u00e3t zilelor, arunc\u00e2ndu-se de pe podul Washington. Filmul dezbate foarte putin tragedia acestei sinucideri sau experienta psihologic\u00e3 a protagonistului legat\u00e3 de moartea prietenului s\u00e3u. Tot ce stim\/vedem despre Mike este cover-ul discului pe care cei doi \u00eel \u00eenregistraser\u00e3 si \u00een care acesta apare.
\n\u00cen ciuda \u00eencerc\u00e3rilor la care este supus Llewyn, filmul are puterea de a ar\u00e3ta si o mare parte din personalitatea sa profund\u00e3, care nu se reduce la problemele financiare. Nep\u00e3sarea si ignoranta personajului \u00een ceea ce priveste viitorul s\u00e3u sunt punctate \u00een fiecare scen\u00e3, prin dialogurile si relatiile cu celelalte personaje. Bine\u00eenteles, majoritatea acestor secvente au rolul de a reda comportamentul protagonistului fat\u00e3 de oamenii care \u00eencearc\u00e3 s\u00e3-l ajute sau s\u00e3-i ofere o perspectiv\u00e3 pozitiv\u00e3 asupra vietii. Tocmai de aceea, scopul filmului este cel de a reda, strict, \u00eencerc\u00e3rile prin care trece c\u00e2nt\u00e3retul, f\u00e3r\u00e3 a porni spre alte directii, cum ar fi backgroundul istoric si social din acea perioad\u00e3. Ceea ce cap\u00e3t\u00e3 cu adev\u00e3rat greutate e \u00eensiruirea activit\u00e3tilor acestui om greu \u00eencercat de soart\u00e3, care vrea s\u00e3-si c\u00e2stige banii din muzic\u00e3. Iar aceast\u00e3 dorint\u00e3 nest\u00e3vilit\u00e3 deschide bucla compozitional\u00e3 a filmului prin rutina zilnic\u00e3 si prin alegoria de final, care arat\u00e3 at\u00e2t caracterul de \u201emistocar\u201c al protagonistului, c\u00e2t si o indiferent\u00e3 asumat\u00e3 \u00een fata vietii.
\nAmprenta fratilor Coen este vizibil\u00e3 la nivelul atmosferei, a felului \u00een care este reliefat profilul moral al protagonistului, dar si la nivel de plot. Unul dintre meritele povestii este caracterul evaziv al acesteia, prin faptul c\u00e3 fratii Coen aleg s\u00e3 redea dificultatea situatiei materiale a protagonistului printr-o serie de activit\u00e3ti banale. Cum ar fi, de exemplu, scopul lui Llewyn de a-si g\u00e3si, o dat\u00e3 la dou\u00e3 zile, o canapea pe care s\u00e3 doarm\u00e3. Un alt deliciu la nivel de plot este c\u00e3 traseul protagonistului nu e bine definit nici p\u00e2n\u00e3 \u00een finalul filmului. Acest evazionism provine si din faptul c\u00e3 punctele forte ale filmului sunt redate prin intermediul unor secvente de tip road movie, care presupun initiere si schimbare. Cu toate acestea, ele nu-si ating telul asa cum am vrea noi, asta pentru c\u00e3 nici m\u00e3car protagonistul nu se \u00eencumet\u00e3 s\u00e3 actioneze si s\u00e3 schimbe ceva. Rolul lor e de a delimita granita dintre functia\/puterea unui plot, cu toate twisturile si schimb\u00e3rile sale, si dorinta de a epata a regizorilor. De aceea, povestea din \u201eInside Llewyn Davis\u201c r\u00e3m\u00e2ne light si, \u00een acelasi timp, c\u00e2t se poate de profund\u00e3. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, tem\u00e3tori cu privire la scenariu si la plot, fratii Coen au inserat si un motan, Ulysses, care devine un fel de punte de leg\u00e3tur\u00e3 dintre subiectivitatea inactiv\u00e3 a protagonistului si personalitatea lui. Apartin\u00e2nd unor prieteni vechi, Ulysses petrece c\u00e2teva ore cu Llewyn, p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd scap\u00e3 pe fereastr\u00e3 si fuge. \u00cengrijorarea letargic\u00e3 a protagonistului r\u00e3m\u00e2ne omniprezent\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la final, cu mici \u00eentreruperi, asta pentru c\u00e3 r\u00e3t\u00e3cirile motanului si \u00eentoarcerea lui de unul singur acas\u00e3 reflect\u00e3, metaforic, traseul sinuos al c\u00e2nt\u00e3retului. \u00cen ciuda destinului nefinisat, filmul are o structur\u00e3 ciclic\u00e3 si un rol alegoric si moralizator, astfel c\u00e3 finalul s\u00e3u reevalueaz\u00e3 miza acestei povesti.
\nUnul dintre meritele cele mai mari ale acestui film este, poate, caracterul solemn al odei compuse de fratii Coen. Fiind, \u00een fond, o biografie a unui c\u00e2nt\u00e3ret, importanta povestii si a momentelor muzicale din film nu cap\u00e3t\u00e3 valente de pur entertainment sau tente istoricesti, de tip hollywoodian, ci potenteaz\u00e3 at\u00e2t c\u00e2t este necesar din poveste. Solemnitatea poate fi observat\u00e3 si la nivel de decupaj cinematografic, prin clar-obscur, prin desaturarea culorilor, printr-un soi de softness conferit chipurilor personajelor. \u00cen cazul lui Llewyn Davis, ea se remarc\u00e3, nemijlocit, printr-o form\u00e3 de iluminare facial\u00e3 care confirm\u00e3, \u00eenc\u00e3 o dat\u00e3, interioritatea sufletului s\u00e3u \u2013 o interioritate atent transpus\u00e3 si interpretat\u00e3.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centreaga carier\u00e3 cinematografic\u00e3 a celor doi frati Ethan si Joel Coen poate fi sintetizat\u00e3 \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt, si anume: dramedia. Adic\u00e3 acea \u00eembinare unic\u00e3, specific\u00e3 celor doi regizori, dintre dram\u00e3 si comedie. Bine\u00eenteles, exist\u00e3 si putinele exceptii \u00een care filmele devin, de fapt, o dram\u00e3 \u00een adev\u00e3ratul sens al cuv\u00e2ntului, dar cap\u00e3t\u00e3, prin intermediul constructiei… Cite\u0219te mai mult »\u201eInside Llewyn Davis\u201c, mini-odiseea unui cantaret de folk<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10009,150,83],"class_list":["post-17455","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-inside-llewyn-davis","tag-cinema","tag-film"],"views":1800,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17455","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17455"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17455\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17455"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17455"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17455"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}