{"id":17441,"date":"2013-12-20T20:53:30","date_gmt":"2013-12-20T18:53:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17441"},"modified":"2013-12-20T20:53:30","modified_gmt":"2013-12-20T18:53:30","slug":"yukio-mishima-declin-amurg-renastere-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/yukio-mishima-declin-amurg-renastere-ii\/","title":{"rendered":"Yukio Mishima. Declin, amurg, renastere (II)"},"content":{"rendered":"

Yukio Mishima, Ingerul decazut,<\/em> traducere si note de Andreea Sion, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.<\/p>\n

 <\/p>\n

Titlul cartii \u201eTennin Gosui\u201c (care este explicat amanuntit de Marguerite Yourcenar \u00een deja amintitul eseu, \u201eMishima sau Viziunea Vidului\u201c, dar si de alti cercetatori), face trimitere la o legenda buddhista: \u00een conformitate cu aceasta, cei din stirpea Tennin, esente divine personificate, au existenta limitata la o mie de ani, dupa care se ofilesc, decad, se sf\u00e2rsesc, putrezesc.<\/em> <\/strong>
\n(Fals) tratat despre decadere<\/strong>
\nSemnificatia este c\u00e2t se poate de clara, iar sensul \u201eMarii Fertilitatii\u201c e perfect evidentiat: \u00een anii care au urmat \u00eencheierii celui de-al Doilea Razboi Mondial, Japonia decade, se ofileste, pare a putrezi sub muntii de resturi menajere care ocupa plajele altadata impecabile si sub invazia cutiilor de Coca-Cola aruncate pretutindeni. Honda, \u00eendrept\u00e2ndu-se catre v\u00e2rsta de optzeci de ani, \u00eesi \u00eenseala singuratatea calatorind alaturi de amica sa din tinerete, Keiko, dar duc\u00e2nd pretutindeni cu sine placuta funerara a sotiei sale decedate, chiar daca, \u00een timpul vietii, aceasta paruse a nu conta mai deloc pentru el… \u00centr-un din aceste calatorii \u00eent\u00e2lneste un t\u00e2nar straniu si singuratic, pe nume Toru, \u00een care crede a regasi noua re\u00eencarnare a lui Kiyoaki. Astfel ca, profit\u00e2nd de faptul ca t\u00e2narul e orfan si pare a avea o buna reputatie, dar g\u00e2ndindu-se ca e, aici, si lucrarea destinului care nu-l lasa nem\u00e2ng\u00e2iat la batr\u00e2nete, decide sa-l adopte, scandaliz\u00e2nd \u00eentreaga societate sus-pusa din care face parte. Numai ca \u201e\u00cengerul decazut\u201c e un roman al surprizelor si rasturnarilor de situatie care pe drept cuv\u00e2nt pot fi numite perverse. Caci, desi prima \u00eent\u00e2lnire a celor doi pare a nu \u00eensemna mai mult dec\u00e2t un schimb de priviri (Honda \u00eel contempla pe Toru, iar Toru, pe Honda), sf\u00e2rsitul am\u00e2ndurora e pecetluit acum. Aparent, lucrurile merg bine o vreme, Toru accepta totul fara sa reactioneze, romancierul nu se grabeste deloc, urm\u00e2nd, la un anumit nivel (al strategiilor si al observatiei) modelul Noului Roman. Numai ca existenta acestor personaje devine, treptat, un periculos pas-de-deux, \u00een cadrul caruia fiecare \u00eencearca sa-l domine pe celalalt. Cu timpul, nu doar sa-l domine: Toru nu e deloc faptura angelica pe care presupusese Honda ca o (re)cunoaste, ci dimpotriva, un monstru \u2013 pe care inteligenta neobisnuita \u00eel face cu at\u00e2t mai periculos \u2013 si chiar mai monstruos dec\u00e2t daduse impresia.
\nDesigur, Honda a cazut \u00een primul r\u00e2nd \u00een capcana pe care o construise el \u00eensusi, de-a lungul at\u00e2tor si at\u00e2tor ani \u00een care se condusese dupa credinta sa \u00een reincarnare si, uneori, dupa jurnalul de vise al lui Kiyoaki, care va fi distrus de catre Toru, cel care, spre deosebire de at\u00e2t de \u00eendragostitul de frumusete t\u00e2nar, va recunoaste ca nu viseaza niciodata. Dar tot Honda, din ce \u00een ce mai fragil din punct de vedere fizic si tot mai labil psihic, ajunge sa nu mai fie \u00een stare sa analizeze corect detaliile \u2013 paradoxal, exact acelea care \u00eei dominasera existenta. Sau, cel putin, asa \u00eesi dorise el sa creada de-a lungul unei \u00eentregi vieti care pare, \u00een ultimii ani, a se risipi \u00een cautarea coincidentelor care, \u00een realitate, nu exista. Caci batr\u00e2nul jurist realizeaza \u2013 dar numai c\u00e2nd va fi prea t\u00e2rziu! \u2013 ca data mortii printesei Chan e incerta si ca, \u00een fond, el nu reusise sa o afle niciodata exact; la fel e si data nasterii lui Toru. Astfel ca, baz\u00e2ndu-se pe niste detalii pur exterioare, el \u00eensusi ignora elementele care, pentru sustinerea propriei sale teorii, erau absolut necesare. Miscarile corpurilor ceresti se petreceau, deci, departe de Honda: o ne\u00eensemnata eroare de calcul \u00eel plasase \u00eentr-un univers diferit de cel al lui Isao si Ying Chan. Iar perpetua fuga a lui Honda \u00een \u00eencercarea disperata de a identifica reincarnarea perfecta, care sa i-l readuca aproape pe dragul sau Kiyoaki, nu da nici un rezultat benefic, av\u00e2nd doar darul de a-i ocupa \u00eentreaga viata… Toru, \u00een tot acest tensionat joc (doar partial al rolurilor si \u00een mare masura al miscarilor rapide si al artei de a profita fara mila de absolut toate slabiciunile adversarului) da senzatia ca va c\u00e2stiga, doar pentru a cadea \u00een degradarea fizica dupa \u00eencercarea sa esuata de sinucidere. \u00censa nici Honda nu c\u00e2stiga, asa cum sperase: merg\u00e2nd sa o revada pe Satoko, dupa mai bine de saizeci de ani, la m\u00e2nastirea unde aceasta se retrasese si unde, acum, era stareta, are surpriza ca ea sa sustina ca nu l-a cunoscut niciodata pe Kiyoaki: \u201eNu credeti ca aceasta persoana n-a existat, de fapt?\u201c \u00eel \u00eentreaba ea, uimindu-l, pentru a continua imediat: \u201eDumneavoastra pareti convins, dar poate ca de la bun \u00eenceput n-a existat, nicaieri. (…) Amintirile sunt ca niste ochelari magici. Uneori arata lucruri prea \u00eendepartate pentru a putea fi vazute si le aduc aproape, ca si cum ar fi l\u00e2nga noi.\u201c
\nA exista si a nu exista…<\/strong>
\n\u00cen volumele anterioare, Honda fusese observatorul, constiinta, omul legii, voyeur-ul, pentru a se transforma complet, acum, \u00een \u201e\u00cengerul decazut\u201c. Sau, mai bine zis, pentru a \u00eentruchipa fiecare dintre vechile sale ipostaze romanesti, d\u00e2ndu-le un alt sens. Cel care adora sa o priveasca pe frumoasa printesa Ying Chan prin deschizatura din peretele bibliotecii, va constata, treptat, ca deschizatura respectiva se insinueaza, tot mai frecvent si \u00eentr-un mod din ce \u00een ce mai accentuat, \u00een propria sa constiinta, influent\u00e2nd mult modul \u00een care cititorul recepteaza acest roman si, implicit, revizuieste sensurile pe care le acordase anterior primelor trei volume din \u201eMarea Fertilitatii\u201c. Prin urmare, se atenueaza treptat diferentele dintre perceptia personala si nivelul istoric, reincarnarea \u00eensasi, teorie si idee, obsesie si tema privilegiata, devenind, la r\u00e2ndul sau, o expresie a degradarii, a pierderii, a risipirii. A decaderii \u00eengeresti \u2013 si umane. Frumusetea exterioara a lui Toru, detaliul care \u00eel determinase, \u00een mare masura, pe Honda sa si-l apropie, pentru ca, apoi, sa nu mai stie si sa nu mai reuseasca sa-l \u00eendeparteze, reprezinta, din perspectiva lecturii integrale a \u201eMarii Fertilitatii\u201c, un semn al tragicului existentei umane, c\u00e2ta vreme aspectul \u00eenc\u00e2ntator poate fi \u00een egala masura ratiunea de a fi a vietii omenesti (fapt evident \u00een \u201eZapada de primavara\u201c la nivelul protagonistilor tragicei povesti de iubire, Kiyoaki si Satoko), dar si dovada suprema a erorii omenesti si a futilitatii tuturor eforturilor lui Honda de a pune ordine \u00een haosul universului exterior. Solutia, \u00een acest context, poate parea (sau poate chiar fi reprezentata) de atitudinea lui Satoko si de decizia ei de a privi lumea si propria existenta dintr-un alt unghi, fapt care-l descumpaneste pe Honda, cel ce se simte batr\u00e2n alaturi de ea, peste care timpul \u00eei da senzatia ca a trecut cu bl\u00e2ndete, daca nu chiar cu dragoste: \u201eDar daca de la \u00eenceput Kiyoaki n-a existat, atunci nici Isao n-a existat. Si poate ca nici eu…\u201c va murmura Honda, las\u00e2nd-o pe Satoko sa concluzioneze: \u201eAsta este \u00een inima fiecaruia…\u201c
\n\u201eVreau sa fac un poem din propria-mi existenta\u201c, spunea Yukio Mishima. Honda, personajul ce strabate \u00eentreaga \u201eMare a Fertilitatii\u201c, n-ar fi putut rosti ceva asemanator \u2013 dar poate ca t\u00e2narul Kiyoaki, cu marile sale elanuri, ar fi putut nutri o asemenea nazuinta. \u00censa tocmai aceasta permanenta dubla articulare a tetralogiei lui Mishima \u2013 la nivelul \u00eent\u00e2mplarilor, la cel al semnificatiilor si chiar la cel al personajelor \u2013 are darul de a dezvalui sensuri ale faptelor umane si semne ale destinului omului pe pam\u00e2nt. Titlul \u00eensusi al cartii, cu trimiterea la acel crater arid de pe Luna, nu (mai) este, deci, o simpla si superficiala ironie: chiar lipsa imaginatiei \u00een cazul lui Honda, aspect ce paruse la un moment dat a desemna un soi de impas al viziunii romanesti, e o remarcabila realizare artistica, semnific\u00e2nd nevoia finala a acestui fost observator, fost judecator de a se preda \u00een fata unor adevaruri superioare propriilor sale perceptii. Iar \u00een acest fel, fragilizatul si amenintatul de boala si de v\u00e2rsta Honda se \u00eenvinge pe sine si-si depaseste omenestile slabiciuni, d\u00e2ndu-le o semnificatie estetica. Marea tema a tetralogiei lui Mishima devine, \u00eenteleasa astfel, nu simplul lant al re\u00eencarnarilor \u00een sens buddhist, ci capacitatea spiritului de a salva \u2013 macar at\u00e2t c\u00e2t se mai poate \u2013 trupul decazut. Ultimele pagini din cel din urma volum al \u201eMarii Fertilitatii\u201c distrug \u00eentregul ciclu al iluzoriilor reincarnarii, \u00eensa doar pentru ca, \u00een acest fel, lumea \u00eentreaga sa capete sansa de a fi \/ a se vedea regenerata, \u00eennoita \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului \u2013 de asta data nu prin existenta propriu-zisa, ci prin efortul contemplativ.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Yukio Mishima, Ingerul decazut, traducere si note de Andreea Sion, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.   Titlul cartii \u201eTennin Gosui\u201c (care este explicat amanuntit de Marguerite Yourcenar \u00een deja amintitul eseu, \u201eMishima sau Viziunea Vidului\u201c, dar si de alti cercetatori), face trimitere la o legenda buddhista: \u00een conformitate cu aceasta, cei din stirpea Tennin, esente… Cite\u0219te mai mult »Yukio Mishima. Declin, amurg, renastere (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8638,9994,5042],"class_list":["post-17441","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ingerul-decazut","tag-traducere-andreea-sion","tag-yukio-mishima"],"views":1155,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17441","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17441"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17441\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17441"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17441"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17441"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}