{"id":17439,"date":"2013-12-20T20:51:28","date_gmt":"2013-12-20T18:51:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17439"},"modified":"2013-12-20T20:51:28","modified_gmt":"2013-12-20T18:51:28","slug":"lovinescologie-2-antonio-patras-despre-critic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lovinescologie-2-antonio-patras-despre-critic\/","title":{"rendered":"Lovinescologie (2) Antonio Patras despre critic"},"content":{"rendered":"

Antonio Patras, E. Lovinescu si modelele romanesti si europene ale criticii literare interbelice,<\/em> Editura Muzeului National al Literaturii Rom\u00e2ne, colectia \u201eAula Magna\u201d, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Antonio Patras, unul dintre cei mai importanti critici din noile generatii, este un constructor si realizator de mari proiecte critice. Unul dintre ele este \u00een curs de finalizare \u2013 acela care \u00eesi propune s\u00e3 studieze starea criticii rom\u00e2nesti printr-un esantion de trei mari personalit\u00e3ti reprezentative: Ibr\u00e3ileanu (\u00eentr-un volum publicat cu c\u00e2tiva ani \u00een urm\u00e3), Lovinescu (volum publicat acum) si C\u00e3linescu (urmeaz\u00e3). Ce e semnificativ e faptul c\u00e3, \u00een fiecare caz, analiza se axeaz\u00e3 pe geneza personalit\u00e3tii creatoare a criticilor, relev\u00e2nd convergentele dintre biografie si oper\u00e3, interferentele dintre teorie si interpretare, dintre critic\u00e3 si creatia de fictiune, dintre individualitate, context si traditie. S\u00e3 remarc\u00e3m faptul c\u00e3 toti cei trei critici sunt si scriitori de fictiune, situatia personalit\u00e3tii lor complic\u00e2ndu-se interesant si solicit\u00e2nd o abordare capabil\u00e3 s\u00e3 tin\u00e3 seama de aceast\u00e3 complicatie profund\u00e3 \u00een constiinta criticului creator. Dac\u00e3 Antonio Patras a putut rezolva cazul lui G. Ibr\u00e3ileanu \u00eentr-un singur volum, pentru E. Lovinescu a rezervat dou\u00e3 episoade, cuprinse \u00een dou\u00e3 p\u00e3rti: un volum pentru critic si partea a doua, \u00een alte dou\u00e3 volume, pentru prozator. De fapt, miza cercet\u00e3rii nu este critica rom\u00e2neasc\u00e3, \u00een varianta ei national\u00e3 si, eventual, prin raport\u00e3rile ei la contextul european, ci personalitatea generic\u00e3 a criticului, modul \u00een care ideile, judec\u00e3tile si fictiunile se nasc din aceeasi constiint\u00e3 creatoare. Rezultatul ar fi \u201eo teorie a personalit\u00e3tii\u201d, cum se subintituleaz\u00e3 cartea despre Ibr\u00e3ileanu.
\nUn clasicist printre moderni<\/strong>
\nE. Lovinescu e si el, ca si ceilalti, \u00een mod firesc si previzibil, un caz unic, iar unicitatea cazului s\u00e3u \u00een literatura rom\u00e2n\u00e3 va fi dovedit\u00e3, dup\u00e3 cum m\u00e3rturiseste exegetul, prin confruntarea \u201ebiografiei cu opera si cu contextul ideologic, \u00een speranta redescoperirii unui Lovinescu apropiat c\u00e2t mai mult de modelul originar, un Lovinescu autentic, verosimil, cu destinul rotunjit \u00een monad\u00e3\u201d (p. 8). Numeroasele texte confesive ale criticului de la \u201eSbur\u00e3torul\u201d faciliteaz\u00e3 o asemenea cercetare, put\u00e2nd pune \u00een impas g\u00e3sirea unei solutii \u00eentre \u201epredispozitiile \u00eenn\u00e3scute, naturale si proiectiile bovarice ale eului\u201d. Cu alte cuvinte: este Lovinescu un critic (\u00een)n\u00e3scut sau f\u00e3cut? Este sau devine? R\u00e3m\u00e2ne personalitatea sa \u00een datele ei originare, nemodificate ca voint\u00e3 si temperament, sau personalitatea sa este rezultatul unei deliber\u00e3ri si al unor optiuni rationale ale celui care se construieste pe sine \u00eentr-un mod lucid si cu o strategie \u00eendelung elaborat\u00e3? Dar cum putem sti care este personalitatea lovinescian\u00e3 \u00een datele ei originare? Ce a fost si cum a actionat \u201eomul deliberativ\u201d Lovinescu stim, cu foarte multe detalii, din memorii si din alte texte \u00een care criticul \u00eesi explic\u00e3 evolutia. S-a definit ca un bovaric, un moldovean doritor s\u00e3-si dep\u00e3seasc\u00e3 datele temperamentului pasiv, oriental, si, prin urmare, dup\u00e3 cum stim, \u201e\u00eesi impune un program drastic de lucru si inventeaz\u00e3 \u2013 bovaric, bine\u00eenteles! \u2013 o ideologie de natur\u00e3 total opus\u00e3, liberal\u00e3, sustin\u00e2nd valorile modernit\u00e3tii, credinta \u00een progres, datoria implic\u00e3rii \u00een viata public\u00e3\u201d (p. 14). R\u00e3spunsul st\u00e3, desigur, \u00een \u00eentreaga carte a lui Antonio Patras despre criticul Lovinescu. O prim\u00e3 aproximare de r\u00e3spuns e un portret psihologic clasic, f\u00e3r\u00e3 a introduce deocamdat\u00e3 conceptele definitorii: \u201eSt\u00e3p\u00e2n pe sine, sobru, trec\u00e2nd peste lucrurile nepl\u00e3cute cu discretie si elegant\u00e3 seniorial\u00e3, amabil dar f\u00e3r\u00e3 efuziuni, rece \u00een aparent\u00e3, echilibrat, afisa la tot pasul toleranta, atitudinea de bun simt a omului \u00eencrez\u00e3tor \u00een puterile ratiunii, cinstit si cuminte, totusi capabil de ironie, ba chiar cu asupra de m\u00e3sur\u00e3 \u00een polemic\u00e3, unde se manifest\u00e3 plenar calit\u00e3tile spiritului s\u00e3u analitic iubitor de turniruri sofistice \u2013 un spirit asadar lucid si exact, de esent\u00e3 galic\u00e3, auster, impecabil \u00een argumentare desi f\u00e3r\u00e3 cine stie ce \u00eendr\u00e3zneli \u00een vorb\u00e3 sau g\u00e2nd\u201d (p. 9). Asa stim c\u00e3 a fost Lovinescu, pentru c\u00e3 asa s-a str\u00e3duit el \u00eensusi s\u00e3 ne transmit\u00e3 imaginea lui despre sine, asa a vrut el s\u00e3 fie v\u00e3zut. Aceasta e masca, imaginea conventional\u00e3 \u2013 dup\u00e3 cum ne va dezv\u00e3lui Antonio Patras pe parcursul primului capitol al c\u00e3rtii sale, cliseul c\u00e3ruia \u00eei va dezv\u00e3lui fisurile si vulnerabilit\u00e3tile. Individualitatea din ad\u00e2ncime si masca, adic\u00e3 persoana si persona nu coincid. Lovinescu este \u00een profunzime cum n-ar fi vrut s\u00e3 arate c\u00e3 este. Omul deliberativ acoper\u00e3 \u00eensel\u00e3tor omul natural, printr-o \u00eentreag\u00e3 avalans\u00e3 de texte memorialistice si printr-o frumoas\u00e3 teorie a personalit\u00e3tii construite. Jung prin W\u00f6rringer ar\u00e3ta foarte bine c\u00e3 \u201eimpulsul c\u00e3tre \u00eenstr\u00e3inarea de sine\u201d st\u00e3 nu numai la originea unor forme fundamentale de tr\u00e3ire estetic\u00e3, dar si la originea unei personalit\u00e3ti creatoare, dup\u00e3 cum putem deduce (p. 15). Dedublarea tine de fictionalizarea eului biografic, credibilizat prin confesiuni si teorii psihologice. Exegeza de p\u00e2n\u00e3 acum l-a crezut pe E. Lovinescu, cel din \u201eMemorii\u201d, si l-a povestit ca atare, dup\u00e3 cum s-a povestit el \u00eensusi \u00eentr-o proiectie autobiografic\u00e3 idealist\u00e3 si idealizatoare. Eu \u00eensumi i-am acordat aceast\u00e3 \u00eencredere si mi-am propus \u00eentr-un text s\u00e3-l cunosc pe critic \u00een m\u00e3sura \u00een are se cunoaste el \u00eensusi pe sine si s\u00e3-l \u00eensotesc \u00een acest proces de autocunoastere. Antonio Patras, prozaic si realist, seam\u00e3n\u00e3 \u00eendoieli si merge, prudent si respectuos, \u00een sensul unei demistific\u00e3ri.
\nO demitizare delicat\u00e3<\/strong>
\nEram obisnuiti cu un Lovinescu explic\u00e2ndu-si \u00een memorii devenirea interioar\u00e3 si transformarea continu\u00e3 a personalit\u00e3tii printr-un efort de automodelare si lupt\u00e3 permanent\u00e3 cu sine. \u201eInsistenta autolegitim\u00e3rii devine suspect\u00e3\u201d (p. 21) \u2013 consemneaz\u00e3 exegetul. Sau, alt\u00e3 contradictie: \u201eCu toate c\u00e3 acorda un rol \u00eensemnat inconstientului si intuitiei \u00een cunoastere, Lovinescu nutrea iluzia rationalit\u00e3tii vietii interioare, g\u00e2ndit\u00e3 ca un mecanism numai bun de prins \u00een concept\u201d (tot p. 21). Dezv\u00e3luirile si deconspir\u00e3rile merg in crescendo, \u00een paradox dup\u00e3 paradox: \u201eConfesiunile criticului reflect\u00e3 un dezinteres total fat\u00e3 de propria viat\u00e3 interioar\u00e3\u201d (p. 22). Masca apolonian\u00e3 si olimpianismul nu sunt doar \u201epoze\u201d, ci chiar \u201eimposturi chinuitoare\u201d (p. 23), \u201econstructii artificiale\u201d (p. 35). Moldovenismul reprimat devine productiv \u00een sens artistic, ca valorizare a esecului (p. 26). Lovinescu face si el o serie de compromisuri cu conjuncturile, \u00een ciuda moralit\u00e3tii sale inflexibile (aici ar fi fost necesar\u00e3 mai mult\u00e3 insistent\u00e3 demonstrativ\u00e3, inconsecvente si argumente exist\u00e3 destule). Renunt\u00e3rile sale, frecvent dramatizate, ca dovezi ale sacrificiului de sine, nu au fost, de fapt, renunt\u00e3ri la nimic serios (p. 33). Criticul asa n\u00e3scut: auster, abstras din lume si devotat literaturii: \u201eDescoperit\u00e3 devreme (din adolescent\u00e3), vocatia se \u00eemplineste ulterior f\u00e3r\u00e3 convulsii majore, pe o traiectorie rectilinie de invidiat\u201d (p. 34). Sub pana expert\u00e3 a lui Antonio Patras, citim o poveste biografic\u00e3 lovinescian\u00e3 cu totul diferit\u00e3 dec\u00e2t aceea pe care s-a str\u00e3duit s\u00e3 o consacre autorul \u00eensusi. O evolutie f\u00e3r\u00e3 mutatii, o devenire f\u00e3r\u00e3… devenire, pentru c\u00e3 Lovinescu era el \u00eensusi din adolescent\u00e3, acelasi din tinerete si p\u00e2n\u00e3 la b\u00e3tr\u00e2nete (p\u00e2n\u00e3 la \u201ev\u00e2rsta patriarhilor\u201d, \u00eei scap\u00e3 lui Antonio Patras o exagerare la p. 34, c\u00e2nd stim c\u00e3 Lovinescu a murit la 62 de ani si nu… la mai mult!). \u201eAutoproiectia bovaric\u00e3 se arat\u00e3 a fi o simpl\u00e3 am\u00e3gire ce nu mai scindeaz\u00e3 personalitatea: oglinda sinelui r\u00e3m\u00e2ne intact\u00e3, pentru c\u00e3 \u201e\u00eenstr\u00e3inarea\u201d nu s-a dovedit a fi dec\u00e2t o eroare de moment, si aceea provocat\u00e3 deliberat\u201d (p. 35). Cu alte cuvinte, Lovinescu a r\u00e3mas cum a fost, un moldovean placid, un clasicist r\u00e3t\u00e3cit printre moderni: pe simbolisti \u00eei aprecia ca decadenti, surprinz\u00e3tor pentru un critic cu program modernist. Corolarul demonstratiei lui Antonio Patras distruge \u00eentreaga constructie psihologic\u00e3 a evolutiei personalit\u00e3tii lovinesciene \u00een etape si rupturi de nivel: \u201eEleatismul propriei personalit\u00e3ti exclude ideea model\u00e3rii de sine \u00een linia procesului \u201erevolutionar\u201d, axat pe imitatia integral\u00e3, prin care criticul explicase formarea civilizatiei rom\u00e2ne moderne\u201d (p. 36). Iat\u00e3-ne ajunsi la antipodul heracliticului Lovinescu, acela care ne-a explicat propria devenire psihologic\u00e3 pe calapodul sub\u00eenteles al transform\u00e3rilor \u00een spiritul lui \u201etotul curge\u201d, \u00eenlocuit cu o imuabilitate surprinz\u00e3toare. E o p\u00e3rere: miza pe reversul medaliei. Cu aceste premise, demontarea resorturilor psihologice din doctrina lovinescian\u00e3 si transformarea lor \u00een vulnerabilit\u00e3ti se vor dovedi \u00eentreprinderi mai usoare pentru un exeget experimentat ca Antonio Patras.
\nDiscutabil\u00e3 este afirmatia c\u00e3 \u201eLovinescu nu a avut modele\u201d (p. 40-41). Nu-l putem ignora pe Faguet, despre care criticul afirm\u00e3 c\u00e3 e \u201esingurul om de la care am \u00eenv\u00e3tat ceva\u201d (citat ca atare de Antonio Patras). E adev\u00e3rat c\u00e3 Maiorescu si Iorga actioneaz\u00e3 asupra conceptiei si opiniilor lui Lovinescu mai degrab\u00e3 ca niste repere dec\u00e2t ca niste modele. Dar impresionismul, care defineste o destul de lung\u00e3 perioad\u00e3 din activitatea critic\u00e3 a lui Lovinescu, e rodul unei imitatii, rodul adopt\u00e3rii unui model, cel putin al lui Faguet, dac\u00e3 nu si al lui Lema\u00eetre si Anatole France. Lovinescu scrie despre impresionism si despre Faguet de foarte multe ori \u2013 dovezi foarte clare ale modelului adoptat. C\u00e2nd afirm\u00e3 foarte r\u00e3spicat c\u00e3 \u201epersonalitatea lovinescian\u00e3 nu se construieste prin imitatie, ex nihilo\u201d (p. 40), Antonio Patras se las\u00e3 indus \u00een eroare de Lovinescu \u00eensusi (care afirma, \u00een postura de Anonymus Notarius, c\u00e3 \u201eindividualitatea se formeaz\u00e3 singur\u00e3, prin lectur\u00e3 si meditatie, si nu la scoal\u00e3\u201d), ale c\u00e3rui m\u00e3rturisiri nu le crede de at\u00e2tea ori, alte d\u00e3ti, \u00een contrazicerile anterioare. De ce de ast\u00e3 dat\u00e3 nu i s-a p\u00e3rut suspect\u00e3 lui Antonio Patras m\u00e2ndria camuflat\u00e3 a lui Lovinescu c\u00e3 el s-a format singur, f\u00e3r\u00e3 contributia nim\u00e3nui? De ce toate celelalte confesiuni sunt suspecte si numai aceasta e credibil\u00e3? Exist\u00e3 cel putin aceast\u00e3 inconsecvent\u00e3 \u00een suspiciunile lui Antonio Patras fat\u00e3 de confesiunile lui Lovinescu. Exercitiul de a-l contrazice sistematic pe autorul analizat poate deveni productiv, p\u00e2n\u00e3 la un punct, p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd realitatea \u00eens\u00e3si, adev\u00e3rul operei \u00eel contrazic pe exeget.
\nC\u00e2nd vine la r\u00e2nd analiza conceptelor lovinesciene, discutia ar fi mult mai lung\u00e3. Antonio Patras le consacr\u00e3 dou\u00e3 treimi din carte. Exegetul remarc\u00e3 de fiecare dat\u00e3 viciul psihologist. Impresionismul, revizuirile, mutatia valorilor estetice mizeaz\u00e3 pe suveranitatea eului cuget\u00e3tor si evaluator. Gustul personal, variabilit\u00e3tile individuale, sensibilitatea, \u00eensumate \u00eentr-o constiint\u00e3 estetic\u00e3 definitorie pentru personalitatea implicat\u00e3, decid receptarea si promovarea valorilor sau interpretarea si actualizarea sensurilor. Ponderea psihologiei \u00een cristalizarea si articularea teoriilor lovinesciene, a ideilor specifice si a sistemului critic e decisiv\u00e3: \u201eToate problemele teoretice \u2013 noteaz\u00e3 Antonio Patras \u2013 pe care si le-a pus Lovinescu \u00eesi g\u00e3sesc \u00eentr-un fel sau altul rezolvarea \u00een psihologie\u201d (p. 157). Fie c\u00e3 e vorba de psihologia individual\u00e3, fie c\u00e3 e vorba de etnopsihologie, criteriile estetice obiective se flexibilizeaz\u00e3 si se denatureaz\u00e3 \u00een acest proces inevitabil al subiectiv\u00e3rilor.
\nToate aceste filtre psihologice puse de Lovinescu ideilor sale critice le-as aduna \u00eentr-o conceptie unitar\u00e3, pe care as numi-o personalism estetic. Are dreptate exegetul iesean s\u00e3 sublinieze concluzia c\u00e3 \u201edogmatismul de la care ajunge s\u00e3 se revendice atitudinea criticului nu e unul estetic, ci psihologic, si ilustreaz\u00e3 nevoia de autoritate moral\u00e3, singura garantie de adev\u00e3r, \u00een fond\u201d
\n(p. 107-108). Antonio Patras realizeaz\u00e3 o examinare critic\u00e3 sever\u00e3 a sistemului lovinescian, confruntat cu marile repere europene, de la cele pe care criticul le-a cunoscut (cum ar fi maestrii impresionismului sau Bergson, Croce etc.) p\u00e2n\u00e3 la cele ulterioare (Luigi Pareyson, Harold Bloom, Antoine Compagnon, Virgil Nemoianu si multi altii).
\nE. Lovinescu iese diminuat din aceste confrunt\u00e3ri, relativizat, cum e si firesc s\u00e3 se \u00eent\u00e2mple cu orice sistem critic dup\u00e3 mai bine de o jum\u00e3tate de secol de la \u00eencheierea misiunii sustin\u00e3torului s\u00e3u. Dar dialogul european \u00eei relev\u00e3 demnitatea limitelor si nu-i afecteaz\u00e3 statura moral\u00e3.
\n\u00cen fond, orice examinare critic\u00e3, realist\u00e3 fiind, \u00een functie de exigentele actualit\u00e3tii, nu poate ajunge dec\u00e2t la consecinte relativiste. Antonio Patras \u00eesi \u00eendeplineste misiunea cu onestitate, iar critica lui
\nE. Lovinescu iese, \u00een mod paradoxal, desi diminuat\u00e3, totusi c\u00e2stigat\u00e3 din aceast\u00e3 operatiune inteligent\u00e3 de recontextualizare a ideilor si a principiilor sale. Pare s\u00e3 nu polemizeze cu cineva \u00een mod direct si explicit, desi polemizeaz\u00e3 cu toat\u00e3 lumea, cu toti cei care au scris p\u00e2n\u00e3 acum despre
\nE. Lovinescu. Exeget elegant, cu tinut\u00e3 academic\u00e3, nu clatin\u00e3 p\u00e3timas statuia, nici nu scutur\u00e3 demonstrativ bibliografia. Nimeni nu l-a citit \u00een ultimii cincizeci de ani pe criticul E. Lovinescu at\u00e2t de exigent, at\u00e2t de onest, at\u00e2t de f\u00e3r\u00e3 prejudec\u00e3ti si, totusi, at\u00e2t de respectuos ca Antonio Patras.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Antonio Patras, E. Lovinescu si modelele romanesti si europene ale criticii literare interbelice, Editura Muzeului National al Literaturii Rom\u00e2ne, colectia \u201eAula Magna\u201d, 2013   Antonio Patras, unul dintre cei mai importanti critici din noile generatii, este un constructor si realizator de mari proiecte critice. Unul dintre ele este \u00een curs de finalizare \u2013 acela care… Cite\u0219te mai mult »Lovinescologie (2) Antonio Patras despre critic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9992,9993],"class_list":["post-17439","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antonio-patras","tag-e-lovinescu-si-modelele-romanesti-si-europene-ale-criticii-literare-interbelice"],"views":2570,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17439","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17439"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17439\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17439"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17439"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17439"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}