{"id":17433,"date":"2013-12-20T20:45:51","date_gmt":"2013-12-20T18:45:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17433"},"modified":"2013-12-20T20:45:51","modified_gmt":"2013-12-20T18:45:51","slug":"virgil-diaconu-si-femeia-secreta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/virgil-diaconu-si-femeia-secreta\/","title":{"rendered":"Virgil Diaconu si \u201efemeia secreta\u201d"},"content":{"rendered":"

\nVirgil Diaconu, Printesa cu fluture<\/em>, Editura Limes, Floresti-Cluj, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eLa nici o palm\u00e3 de mine respir\u00e3 minunea\u201d<\/strong><\/p>\n

Cu \u201esufletul uitat deschis\u201d, construindu-si r\u00e3bduriu, \u00een timp, ca orice creator puternic, inconfundabil, o mitologie personal\u00e3, Virgil Diaconu, un fantezist \u201erege al morilor\u201d, citit \u00een \u201eclinchetul vr\u00e3biilor\u201d, pare a \u00eentelege poezia ca refugiu, plonj\u00e2nd salvator \u00een irealitate. \u00cen aceeasi m\u00e3sur\u00e3, \u00eens\u00e3, convoc\u00e2nd norul\/ \u201elegiunile de vr\u00e3bii\u201d pentru a d\u00e3r\u00e2ma \u201ezidurile \u00eentunericului\u201d, el denunt\u00e3 \u201ehaznaua politic\u00e3\u201c si, la c\u00e2rma revistei \u201eCafeneaua literar\u00e3\u201d, provoac\u00e3\/ \u00eentretine polemici de ecou. F\u00e3r\u00e3 a fi literat (cum afl\u00e3m), v\u00e3deste fanatism literar si se vrea \u201eo flac\u00e3r\u00e3 \u00eendr\u00e3gostit\u00e3\u201d. Obsesiile sale tematice, tr\u00e3ite intens, vibratil, \u00eenvat\u00e3 \u201ealfabetul mir\u00e3rii\u201d, retr\u00e3iesc \u201ene\u00eenvinsa copil\u00e3riei\u201d, c\u00e2nta lumea, \u201eacest Laudatio Domini\u201d si multimea vietuitoarelor, \u201echipurile, pe p\u00e3m\u00e2nt, ale vesniciei\u201d.
\nProvocator, spuneam, prin anchetele revistei, chem\u00e2nd la judecat\u00e3 C.C. al Postmodernismului, repudiind mimetismul de grup (vai, productiv!) si \u201edeseurile vocal-textualiste\u201d, peste care \u2013 observ\u00e3 poetul \u2013 \u201eplou\u00e3 cu elogii\u201d, Virgil Diaconu are, previzibil, viat\u00e3 grea, tinut la distant\u00e3 de diriguitorii obstei scriitoricesti. La care vom ad\u00e3uga elanul teoretizant, trudind la \u201eCanonul poeziei\u201d, cu bufeuri polemice, sanction\u00e2nd principiul bloomian al straniet\u00e3tii ori \u201eanxietatea influentei\u201d, ca interpretare gresit\u00e3 a literaturii predecesoare, blam\u00e2nd \u201edemocratia de cabaret\u201d, \u00eemp\u00e3nat\u00e3 cu \u201efuste tricolore\u201d (v. \u201eOccident\u201d), \u00een poeme discursive, de un \u201ecivism violent\u201d, cum observase Gh. Mocuta.
\nVirgil Diaconu, esential, \u00eentr-o alternant\u00e3 bine ritmat\u00e3, cultiv\u00e3 spectacolul sentimental. Poate fi tandru si dur, retractil sau ofensiv, risipind rafale de sarcasm. Universul s\u00e3u liric, original, abund\u00e3 \u00een concretete si ne invit\u00e3 \u00een inefabilul abstractiunilor; sedus de daimon, locuieste \u201e\u00eentr-o b\u00e3taie de inim\u00e3\u201d, dar poate fi \u201echiar ziua \u00een fl\u00e3c\u00e3ri\u201d; nonconformist, topeste hieratismul solemn, oximoronic, \u00een protest vehement; scrie normal, nedorind a leza ortografia (m\u00e3rturisea) si a alunga cititorii, si asa putini. Developeaz\u00e3 l\u00e3untricul, sinele, mustind de angoase si viziuni, evad\u00e2nd din \u201eorasul de fier\u201d, transcriind fream\u00e3tul si presiunea tr\u00e3irilor, vectorizate de Eros. Un poet solar, aparent, de o senzualitate rafinat\u00e3, \u00eenteleg\u00e2nd Femeia ca zeitate absolut\u00e3, himeric\u00e3, intangibil\u00e3; o promisiune am\u00e2nat\u00e3 si o \u00eenfr\u00e2ngere dorit\u00e3, \u00een necurmat\u00e3 c\u00e3utare, suspend\u00e2nd cenzura divin\u00e3: \u201eMai bine Ti-ai vedea de treburile Tale, Doamne!\/ Si m-ai l\u00e3sa s\u00e3-i pun cirese la urechi\/ si s\u00e3-mi fac cuib \u00een um\u00e3rul ei.\/ Mai bine ai ridica pentru o clip\u00e3 cenzura. Mai bine!\u201d.
\n\u00cemp\u00e3timit, invadat de g\u00e2nduri albastre, asaltat de viet\u00e3ti ingenue, plomb\u00e2nd la tot pasul simboluri vegetale si epitete (personificatoare) recurente, afl\u00e2nd sensul \u201eanilor repezi\u201d doar prin Iubire, poetul vizeaz\u00e3 idealul androginic: \u201eEu locuiesc \u00eentr-un crin si tu esti crinul acela\u201d. Sau r\u00e2vnitul trup de printes\u00e3, \u201e\u00een care ne vom \u00eent\u00e2lni c\u00e2t de cur\u00e2nd\u201d. Iar revoltele sale, masc\u00e2ndu-i timiditatea, radiografiaz\u00e3 \u201edemocratie purulent\u00e3\u201d, denunt\u00e3 \u201emistretii puterii\u201d, leprocratia, chem\u00e2nd \u00een sprijin \u201egura de aer a str\u00e3zii\u201d, n\u00e3sc\u00e2nd o \u201esolidaritate electric\u00e3\u201d. Peste care pluteste, regretabil, indiferenta divin\u00e3 (v. \u201eUnde e?ti, Doamne?\u201d). Deloc \u00een pas cu vremurile, Virgil Diaconu, s\u00e3 reamintim, tr\u00e3gea \u00een 1981, \u00eentr-un exemplar, la editura \u201eEvrika\u201d (masina de scris, evident), o carte samizdat (\u201eSchimnic\u201d) destinat\u00e3 prietenilor (siguri); ca si revista samizdat RA, \u00een cinci numere. Dar \u201ev\u00e2nz\u00e3torii si hotii \u00eemp\u00e3r\u00e3tesc lumea\u201d, constat\u00e3, peste ani, poetul.
\nVolumul din urm\u00e3, dedicat \u201eprintesei cu fluture\u201d, e alc\u00e3tuit, de fapt, din trei c\u00e3rti, ca etape initiatice, constata Mioara Bahna, descifr\u00e2nd \u201esemnele heraldice\u201d \u00eentr-o poezie grijuliu elaborat\u00e3. Ea, printesa-flac\u00e3r\u00e3, \u00eenchis\u00e3 \u201eca o cetate\u201d, scriindu-se \u201esoapt\u00e3 cu soapt\u00e3\u201d, mut\u00e2ndu-se \u00een inima Poetului, alung\u00e3 \u00eentunericul sau \u201eiarba neagr\u00e3 a singur\u00e3t\u00e3tii\u201d. \u201eTrupul-manuscris\u201d, cu o identitate multipl\u00e3, \u00een prefacere, poate fi Andrada ori Luiza (ca \u00een \u201eSecol\u201d, poetul aspir\u00e2nd la un tratat de luizologie). Sau un fluture, de pild\u00e3: \u201eEa este un fluture\/ Aripile ei bat la mine \u00een piept.\/ Lacrima ei trece prin mine\/ ca un glonte.\/ Ea este femeia albastr\u00e3.\/ Este victoria mea cu o singur\u00e3 arip\u00e3.\u201d (v. \u201eFemeia albastr\u00e3\u201d). Capricioas\u00e3, \u201eispitit\u00e3 cu privirea\u201d, asaltat\u00e3 de h\u00e3itasi, ad\u00e3postit\u00e3 \u00een inima poetului, ea r\u00e3m\u00e2ne o \u201eFemeie secret\u00e3\u201d, o \u201eLolit\u00e3 a cireselor\u201d: \u201eDragostea a str\u00e3b\u00e3tut cu t\u00e3lpile goale desertul\/ si s-a strecurat p\u00e2n\u00e3 \u00een camera mea\u201d (v. \u201eDragostea merge la muzeu\u201d). Poetul recunoaste: \u201er\u00e2sul ei deschide \u00een mine ferestre!\u201d (v. \u201eCalea Regal\u00e3\u201d). Dar \u201eascuns\u00e3 \u00eentr-un c\u00e2ntec\u201d, ea r\u00e3m\u00e2ne avutia lui t\u00e3inuit\u00e3: \u201eS-o stie toat\u00e3 lumea, s\u00e3 n-o ating\u00e3 nimeni\u201d. Femeia-poezie, asadar, cu \u00eembr\u00e3tis\u00e3ri carnivore, uneori, si, mai ales, o absent\u00e3 durernic\u00e3, deseori: \u201eDe c\u00e2nd ai uitat drumul spre cas\u00e3,\/ m\u00e2inile mele sunt catedrala absentei\u201d (v. \u201eRochia colorat\u00e3\u201d).
\nSi fiindc\u00e3 am pomenit de Lolita, vom reaminti c\u00e3 Virgil Diaconu a luat foarte \u00een serios o mai veche observatie (lansat\u00e3 de Paul Aretzu) privind \u201elipsa fermentului senzual\u201d, din moment ce, \u00een tandem cu faimoasa Lolita, publica, \u00een 2006, o plachet\u00e3 intitulat\u00e3 sec \u201eJurnal erotic\u201d. E drept, asa era trend-ul epocii, frisonat\u00e3 de cultura publicitar\u00e3 a corpului. Dar, s\u00e3 nu uit\u00e3m, si p\u00e2n\u00e3 la acest opus poetul pitestean, altminteri spirit asezat, oferise suficiente dovezi c\u00e3 nu vrea s\u00e3 g\u00e2ndeasc\u00e3 \u201ecu prezervativ\u201d. Un r\u00e3zvr\u00e3tit, indiscutabil, polemic cu program, pendul\u00e2nd \u00eentre reflexivitatea psalmist\u00e3 si solemnitatea ironic\u00e3, el poate \u2013 pe suportul colocvialit\u00e3tii \u2013 fraterniza ori, spirit sceptic fiind, pica \u00een resemnare. Asadar, \u00eentre sarcasmul iscat de circul cotidian si bucuria extatic\u00e3 \u00eentretinut\u00e3 de setea de celest, el contempl\u00e3 \u00eeng\u00e2ndurat-juc\u00e3us, cu o evident\u00e3 sigurant\u00e3 a rostirii, \u201ecadavrul zilei\u201d, \u201eg\u00e3l\u00e3gia de flori\u201d a prim\u00e3verii ori dragostea cea \u201ene\u00eenteleas\u00e3\u201d azi, expediat\u00e3 la muzeu. Degaj\u00e3 fort\u00e3, fervori mistice si \u00eencearc\u00e3 o recuperare a inocentei, \u00een numele unui vizionarism care nu are de-a face cu \u201eeducatia optzecist\u00e3\u201d, desi, biologiceste, s-ar plasa taman \u00een prima ei linie. R\u00e3m\u00e2ne un poet ne\u00eencadrabil, chiar dup\u00e3 aproape patru decenii de la debut (\u201eDepartele Epimenides\u201d, Editura Litera, 1976), av\u00e2nd un impresionant palmares editorial. Asadar, un rebel, propun\u00e2nd o poezie personalizat\u00e3, citit ca atare \u00een poemele sociale, ample si vitriolante, risipind accente pamfletare, cu g\u00e2ndurile mereu plecate \u201ela r\u00e3zboi\u201d. Un \u201epamfletar prin excelent\u00e3\u201d, s-a spus. N-o fi chiar asa, dar apetitul s\u00e3u polemic e mereu \u00een ofensiv\u00e3, pe baricade. Ca dovad\u00e3, ultimele sale initiative, de-ar fi s\u00e3 pomenim doar \u201etr\u00e3snita\u201d manifestare pitestean\u00e3, c\u00e2nd poetii t\u00e2rgului \u201esi-au luat lumea \u00een cap\u201d m\u00e3rs\u00e3luind \u201e\u00een vers liber\u201d ori comentariile incisive, pigmentate cu opinii t\u00e3ioase, la adresa USR, a conferintei lui Mircea Flonta (\u201eCe sunt intelectualii?\u201d) s.a., editorialistul blam\u00e2nd \u201edemocratia de cabaret\u201d, lipitorile politice sau metehnele ilustrilor contemporani (servilismul \u201escriitorilor de casierie\u201d s.cl.). Gata s\u00e3 se certe cu \u201enorul de vr\u00e3bii\u201d, poetul stie c\u00e3 fericirea se plimb\u00e3 cu \u201eJeepurile bicamerale\u201d. Poate fi un meditativ elegiac, dar si un inclement insurgent, desf\u00e3sur\u00e2nd o satir\u00e3 care, uneori, nu ocoleste grotescul. Scindat, asadar, gata de a-si recunoaste vulnerabilitatea, stiind c\u00e3 exist\u00e3 verticala, acea luminoas\u00e3 noosfer\u00e3, \u00eentorc\u00e2ndu-ne, miraculos, la puritate si, totodat\u00e3, apt de teribile expeditii justitiare, v\u00e3dind, asuprit de singur\u00e3tate, o devorant\u00e3 luciditate: \u201epe str\u00e3zi \u00eenfloreste dementa\u201d. Acea structur\u00e3 \u201eaproape androgin\u00e3\u201d (nota H. Dulvac) se confirm\u00e3, desi \u201ecuplul divin, androginul,\u00a0 s-a desf\u00e3cut\u201d; Lolita, co-semnatara (vorba vine!) plachetei, ar fi chiar \u201ejum\u00e3tatea iluziilor noastre\u201d. Prezent\u00e3 \u00een poem(e), iesind \u201edin corola rochiei\u201d, ea pare \u201eo regin\u00e3 printre lucrurile m\u00e3runte ale zilei\u201d (v. \u201eBun\u00e3 dimineata, femeie\u201d). Totusi, demistificarea (nesurdinizat\u00e3) r\u00e3zbate din cutele textului. Invent\u00e2nd o alt\u00e3 zi, iubita \u201ese ghemuieste \u00een vis ca un fetus\u201d; \u00eenchis\u00e3 \u00een \u201ecelulele visului\u201d, ea este, \u00eens\u00e3, o \u201ecrizantem\u00e3 carnivor\u00e3\u201d.
\n\u201eJurnalul\u201d lui Virgil Diaconu, considerat un \u201eviraj\u201d, cochet\u00e2nd cu \u201etonul\u201d ultimului val, construit cu un atent dozaj al efectelor este, \u00een fond, o \u00eenscenare, un dialog (schimb de replici) \u00eentre doi autori care nu-si amestec\u00e3, din fericire, cernelurile. Iat\u00e3 depozitia Lolitei: \u201eProbabil ar fi pentru tine prea mult s\u00e3 \u00eeti spun\/ cum arde cearsaful sub t\u00e3lpile mele\/ doar la g\u00e2ndul \u00eembr\u00e3tis\u00e3rii din gar\u00e3,\/ c\u00e2nd gecile noastre s-au atins \u00een secret,\/ ca si cum ar fi vorbit despre dragoste,\/ \u00eenainte ca pielea ta s\u00e3 \u00eemi stie carnea.\u201d (v. \u201eDistanta\u201d). Sau, mai \u00eencolo: \u201eDimineata, ca un arm\u00e3sar lovind din copite,\/ \u00eempr\u00e3stie fierbinteala str\u00e2ns\u00e3-ntre coapse.\/ C\u00e2nd v\u00e2n\u00e3taia de pe g\u00e2t se zbate ca un fluture negru,\/ dimineata se strecoar\u00e3 pe gaura cheii.\/ Teama, ca un motan alintat, se cuib\u00e3reste \u00een pat\/ si pielea ta prinde crust\u00e3.\/ Nu-ti mai treci m\u00e2inile prin p\u00e3rul meu\/ f\u00e3r\u00e3 ca el s\u00e3 te taie; de parc\u00e3 ai aluneca\/ pe lama unui cutit perfect ascutit.\u201d (v. \u201eDimineata, ca un arm\u00e3sar alb\u201d).
\nReplica e sarcastic\u00e3 deoarece autorul, accept\u00e2nd coabitarea \u00eentru lirism, denunt\u00e3 escapadele Lolitelor, cele care vor schimba fata literaturii. Versurile sunt scrise \u201eprintre pulpe\u201d, ovarele lucreaz\u00e3 \u201epentru marele premiu\u201d, \u201epodiumul testosteronic\u201d asteapt\u00e3 \u201emanuscrisul carnivor\u201d, trecut prin \u201ecearsafurile criticii\u201d. Iar \u201esur\u00e2sul 4×4\u201d si \u201epoezia estrogen\u00e3\u201d ne vor \u00eenghiti \u2013 iat\u00e3 profetia celui care comenteaz\u00e3, \u00een prima sectiune a c\u00e3rtii, arta consacr\u00e3rii. El stie c\u00e3 \u201egloria literar\u00e3 se preg\u00e3teste pe canapele\u201d; \u201efalusurile critice stau la p\u00e2nd\u00e3\/ prin stuf\u00e3risul literar\u201d preg\u00e3tind triumful Lolitelor pe piata textual\u00e3. Iat\u00e3 o mostr\u00e3: \u201eS\u00e3 fim seriosi! \u2013 gloria literar\u00e3 se preg\u00e3teste pe canapele!\/ Primele c\u00e3r\u00e3mizi pentru soclurile gloriei\/ se pun la marginea patului, pe fotoliu sau \u00een coltul mesei,\/ si asta chiar \u00eenainte ca productiile literare ale Lolitelor\/ s\u00e3 ias\u00e3 pe piata textual\u00e3.\u201d (v. \u201eBulevardul gloriei\u201d).
\nCurg\u00e2nd, inevitabil, ca scenariu repetitiv, acest schimb \u201eepistolar\u201d devine un lung monolog (suferitor, fireste), balans\u00e2nd \u00eentre real si virtual, navet\u00e2nd, dup\u00e3 numeroase deceptii, c\u00e3tre femeia din vis: \u201ePatul e gol ca o step\u00e3 prin care doar visul alearg\u00e3 c\u00e3lare\u201d. P\u00e2n\u00e3 la urm\u00e3, volumul \u00een cauz\u00e3 se vrea o lung\u00e3 scrisoare de dragoste (rescris\u00e3 \u00een nenum\u00e3rate variante), pun\u00e2nd \u00een pagin\u00e3 chiar sufletul. \u00cen sectiunea \u201eFructe secrete\u201d poetul evoc\u00e3 si invoc\u00e3 \u201efemeia din care beau ap\u00e3 pe furis\u201d, femeia-ispit\u00e3, \u00eens\u00e3m\u00e2ntat\u00e3, r\u00e3v\u00e3sindu-i zilele si desferec\u00e2ndu-i \u201eleii\u201d. Pricin\u00e3 pentru care, vulnerabil, poetul va recunoaste: \u201e\u00cembr\u00e3tisarea ta \u00eemi face \u00eentotdeauna t\u00e3nd\u00e3ri\/ turnul \u00een care \u00eencerc s\u00e3 m\u00e3 retrag\u201d (v. \u201e\u00cembr\u00e3tisare\u201d). \u201eJurnalul erotic\u201d, echipat cu un bogat grupaj de referinte critice, confirm\u00e3 permeabilitatea autorului, deschis la varii experiente, vocatia (demult probat\u00e3) si, desigur, nutrimentul cultural, plus \u201esimtul metafizic\u201d, sesizat c\u00e2ndva de Alex Stef\u00e3nescu.
\nRostirea oracular\u00e3 si lapidaritatea, remarcate alt\u00e3dat\u00e3, grefate pe un fundal care \u00eembie la scepticism ne fac p\u00e3rtasi acum, \u00eentr-o lume f\u00e3r\u00e3 obiect, \u00eentr-o \u201elume dezvelit\u00e3 de c\u00e3masa lucrurilor: sufletul!\u201d la un tip\u00e3tor limbaj al corpului. Mitul unei etici a consumului, \u00eembibat de conotatii sexuale, plonj\u00e2nd \u00een erotism publicitar, face din trup \u2013 observa Jean Baudrillard (\u201eSocietatea de consum\u201d) \u2013 un \u201eobiect al m\u00e2ntuirii\u201d, \u00eenlocuind sufletul. Si tot sociologul francez nota c\u00e3 statutul corpului este, ne\u00eendoielnic, un fapt cultural. Nu e vorba aici de \u201ecarne\u201d \u00een viziune religioas\u00e3, de logica industrial\u00e3 ori de cultul narcisic, ci, pur si simplu, de un corp erotizat, \u201eeliberat\u201d, devenit obiect \u00een absenta liantului afectiv. Si Virgil Diaconu o spune ap\u00e3sat: \u201eDragostea mea va merge la muzeu.\/ Ea va fi pus\u00e3 sub sticl\u00e3, ca o ceramic\u00e3 veche.\/ \u00centr-un cub de sticl\u00e3, asa, ca s\u00e3 poat\u00e3 fi v\u00e3zut\u00e3 de oricine,\/ din toate unghiurile minun\u00e3tiei sale.\u201d (v. \u201eDragostea merge la muzeu\u201d).
\nMaculatura pornografic\u00e3, \u201eproza fesier\u00e3\u201d, desantul sexo-cultist exprim\u00e3, dincolo de strategia de marketing, soc\u00e2nd \u2013 probabil \u2013 cititorul, un vid interior, o decompresie ontologic\u00e3. Efect tardiv al \u201epostului lingvistic\u201d (ni se explic\u00e3), oricum f\u00e3r\u00e3 miz\u00e3 estetic\u00e3, satur\u00e2nd, dup\u00e3 zgomotul de rigoare, piata, o astfel de literatur\u00e3\/poezie tine de \u201eborsul cotidian\u201d. Iat\u00e3 contextul \u00een care noii veniti (\u201edou\u00e3miistii\u201d) vor s\u00e3-si probeze \u201eforta de ruptur\u00e3\u201d, cum m\u00e3rturisea Claudiu Komartin. Iar prima conditie ar fi s\u00e3 scrie bine. Si apoi nu inconformismul e blamabil. Dar sub steagul lui defileaz\u00e3 cei care au declarat r\u00e3zboi pudibonderiei, arunc\u00e2nd socant, pe piata literar\u00e3, stihuri licentioase si impun\u00e2nd, prin \u201eutilizare b\u00e3toas\u00e3\u201d (cf. Gh. Grigurcu), tonul vulgar. Pansexualismul actual livreaz\u00e3, f\u00e3r\u00e3 economie, sc\u00e2rbosenii, pricopsindu-ne cu excremente verbale. E vorba de o directie care, zic unii, se va stinge prin uzaj masiv. Ceata vulgarofililor creste, \u201epoezia falocratic\u00e3\u201d invoc\u00e3 dezinhibarea si exhibitionismul, exploat\u00e2nd sugestiile erotiz\u00e3rii \u201esoft\u201d si consumerismul \u00een floare. Fiindc\u00e3 falocratia exhib\u00e3 corpul-trofeu iar \u201e\u00eenchegarea\u201d milenaristilor (ca generatie \u201e\u00een aflux\u201d, cum demonstra Daniel Cristea-Enache), \u00eencerc\u00e2nd a zdruncina establishmentul literar \u00een numele organicismului dezabuzat, presupune astfel de investitii (critice) la bursa literar\u00e3. O precizare se impune imediat: constructul generationist, dac\u00e3 mizeaz\u00e3 pe o unic\u00e3 formul\u00e3 de sensibilitate liric\u00e3 (procustianiz\u00e2nd, altfel zis), e sortit esecului. Nu poti r\u00e3m\u00e2ne \u00een literatur\u00e3 mars\u00e2nd pe conduita mimetic\u00e3. Si \u00eenc\u00e3 f\u00e3r\u00e3 tent\u00e3 metafizic\u00e3.
\nDoar p\u00e3relnic Virgil Diaconu pare a se fi aliniat acestui \u201etrend\u201d. Poetul pitestean e str\u00e3in de spectrul terifiant, de cabotinismul sentimental, gesticulant, dovedeste \u2013 cu moderatie \u2013 dexterit\u00e3ti textualiste, fiind un om instruit; p\u00e2ndit, \u00eens\u00e3, de \u201enegura \u00eensingur\u00e3rilor\u201d, \u00eencercat de chemarea erotic\u00e3, chem\u00e2nd \u00een sprijin chiar Divinitatea. Ea, Femeia, \u201esurp\u00e3 lumea cu c\u00e2ntecul ei\u201d, \u201e\u00eentoarce apa-n izvoare\u201d, z\u00e3d\u00e3rnicindu-i g\u00e2ndurile. Ea poate fi, deopotriv\u00e3, \u201eo anticamer\u00e3 a Raiului\u201d sau \u201eun preludiu al mortii\u201d (v. \u201eAndrogin\u201d). \u00cenc\u00e2t \u201eRuga\u201d poate interveni salvator: \u201eTocmai de aceea Te rog, Doamne, pe Tine,\/ care p\u00e2n\u00e3 mai ieri ai \u00eemp\u00e3rtit p\u00e2inea singur\u00e3t\u00e3tii cu mine,\/ nu m\u00e3 l\u00e3sa tocmai acum prad\u00e3 ispitei!\/ Si scoate chiar acum sarpele din casa si din sufletul meu.\/ Si las\u00e3-mi mie singur\u00e3tatea,\/ care va r\u00e3zbate prin noapte cu mine, de acum \u00eenainte.\/ Care m\u00e3 va lua de m\u00e2n\u00e3 prin cr\u00e2nguri,\/ prin cl\u00e3tinarea de ierburi si prin c\u00e2ntecul mierlei.\/ Singur\u00e3tatea, care \u00eemi va fi cas\u00e3 de acum \u00eenainte,\/ Las\u00e3-mi singur\u00e3tatea, acest fel de a fi \u00eempreun\u00e3\/ \u00een verdele p\u00e3durii, \u00een c\u00e2ntecul mierlei…\u201d.
\nTr\u00e3g\u00e2nd linie, vom zice c\u00e3, mai degrab\u00e3, pomenitul volum, completat cu c\u00e2teva parabole adunate sub genericul \u201eOmului vulnerabil\u201d (\u201eatinsul de aur\u00e3\u201d), poate fi citit ca o replic\u00e3 la valul editorial al \u201ec\u00e3rticelelor f\u00e3r\u00e3 organ\u201d, v\u00e3dind inapetent\u00e3 metafizic\u00e3. Cu regretul c\u00e3 \u201edialogul\u201d auctorial se restr\u00e2nge la prima sectiune a plachetei, o semnal\u00e3m, fie si t\u00e2rzior, cu speranta (palid\u00e3) c\u00e3 si \u201ecritica mic\u00e3\u201d (B. Ghiu) \u00eel va z\u00e3ri pe Virgil Diaconu, un nedrept\u00e3tit. \u00centr-o vreme \u00een care critificatorii produc, pe band\u00e3, cronici tarifate si prefete comandate, poetul pitestean ar merita, cinstit judec\u00e2nd, o alt\u00e3 vizibilitate literar\u00e3. \u201eJurnalul erotic\u201d (\u201e\u00eemp\u00e3rtind\u201d gloria cu Lolita) ar fi un \u00eendemn si o garantie, ispitind (m\u00e3car prin titlu) critica publicitar\u00e3, zgomotoas\u00e3 si confuz\u00e3. Iar \u201ePrintes\u00e3 cu fluture\u201d, o splendid\u00e3 carte de dragoste, vine s\u00e3 confirme c\u00e3 avem \u00een Virgil Diaconu un nume pe care putem conta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Virgil Diaconu, Printesa cu fluture, Editura Limes, Floresti-Cluj, 2012   \u201eLa nici o palm\u00e3 de mine respir\u00e3 minunea\u201d Cu \u201esufletul uitat deschis\u201d, construindu-si r\u00e3bduriu, \u00een timp, ca orice creator puternic, inconfundabil, o mitologie personal\u00e3, Virgil Diaconu, un fantezist \u201erege al morilor\u201d, citit \u00een \u201eclinchetul vr\u00e3biilor\u201d, pare a \u00eentelege poezia ca refugiu, plonj\u00e2nd salvator \u00een irealitate.… Cite\u0219te mai mult »Virgil Diaconu si \u201efemeia secreta\u201d<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9984,932],"class_list":["post-17433","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-printesa-cu-fluture","tag-virgil-diaconu"],"views":2477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17433"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17433\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17433"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}