{"id":17431,"date":"2013-12-20T20:43:28","date_gmt":"2013-12-20T18:43:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17431"},"modified":"2013-12-20T20:43:28","modified_gmt":"2013-12-20T18:43:28","slug":"matusile-silviei-colfescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/matusile-silviei-colfescu\/","title":{"rendered":"Matusile Silviei Colfescu"},"content":{"rendered":"

Silvia Coifescu, Matusi fabuloase si alte istorioare bucurestene,<\/em> Editura Vremea, Bucuresti, 2014, 144 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Editura \u201eVremea\u201c si-a creat un frumos prestigiu \u2013 mult, mare, lung, lat, nu conteaza \u2013 datorita activitatii neobosite a unei femei. A unei Doamne, ca tovarasia s-a terminat cam de multisor. Munca, \u00eend\u00e2rjirea si entuziasmul unei femei. Sa-i zicem chiar \u201ecucoane\u201c, fara sa avansam nimic peiorativ \u00een formularea vag vetusta. \u201eDomnita\u201c sau \u201eduduie\u201c sunt la fel de inadecvate astazi. Formularile sunt, oricum le-am \u00eentoarce pe toate partile, evident, anacronice. Iarna nu-i ca vara, e limpede. Prietenul meu, regretatul poet (foarte bun chiar) si editor (remarcabil) Florin Mugur zicea \u201eBedros, zi orice, dar nu da nume!\u201c. Ba zic, a murit \u00een aceste zile Mircea Crisan, deh, se mai si moare \u2013 despre ce era vorba, \u00een lumea asta cu fel de fel de protozoare, flagelate si monocotiledonate (e limpede despre cine e vorba, nu?). Acea doamna si o carte a Domniei Sale despre care vreau sa avansez c\u00e2teva cuvinte amicale este o \u201ecucoana\u201c.
\nCu si fara ghilimele.
\nLuati-mi-o \u00een nume de rau \u2013 sa nu o luati, pentru ca prietenul Radu Cosasu o sa z\u00e2mbeasca m\u00e2nzeste \u2013, \u00eencerc sa spun doar ce cred. Doamna\/\u201ccucoana\u201c care pastoreste editura \u201eVremea\u201c \u2013 unii au apucat sa citeasca si ziarul de antart, care nu prea era cuser din punct de vedere politic, \u00eentre noi fie vorba, chiar daca au semnat acolo nume clopotitoare ale lumii intelectuale interbelice \u2013 scoate multe, multe carti ce se vor a fi lungi preumblari prin trecutul nu foarte trecut rom\u00e2nesc. Real sau imaginar, fictional sau asumat de o realitate care a fost cum a fost. Nici buna, nici rea, pur si simplu a fost. Cum este si cea de astazi. Este. Ca ne place sau nu, o refuzam sau ne \u00eenfuriem, nimanui nu-i pasa, o zicem pe rom\u00e2neste, cu toate ca expresia similara pe englezeste \u2013 nobody cares \u2013 suna parca mai sugestiv. Sigur ca nu aspectele lumii daco-getico-cumane (mai nou, de c\u00e2nd cu str\u00e2mbele pe care le tot avanseaza Conu Neagu Djuvara printre istorici) sunt luate la refec \u00een cartile publicate de editura \u201eVremea\u201c, ci doar ultima suta de ani din spatiul vorbitor de mai multe limbi si traitor \u00eentr-una singura este readus \u00een atentia mai ales a celor care au rude \u00een strainatate. Zicea raposatul Mircea Crisan: \u201eAm fost 2000 de ani poporul ales, sa mai fie alesi si altii!\u201c. De multe ori nu e pe alese, ci cum se nimereste. Pentru fiecare. Am tot pomenit de Mircea Crisan pentru ca a murit mai saptam\u00e2nile trecute. Mult ne-a mai facut sa r\u00e2dem. Si n-am mai murit. Dar timpul nu este pierdut. Editoarea de la \u201eVremea\u201c s-a nimerit sa se numeasca Silvia. Silvia Colfescu. Nu stim nimic despre biografia ei \u2013 la noi, la rom\u00e2ni, nu-i asa, draga Varujane… \u2013 cine e si ce a \u00eenv\u00e2rtit este mai important dec\u00e2t ce spune sau scrie, eventual \u2013 si nici nu ne intereseaza. Ne-au tot interesat cartile aparute la \u201eVremea\u201c sub diverse semnaturi. Unele semnate chiar Silvia Colfescu. Doamna, cucoana, de care am tot pomenit mai la deal se numeste, cum ziceam, Silvia Colfescu. Las munca de rutina a documentarii pe seama criticilor si istoricilor literari si ma opresc doar asupra unei carti care poposeste la mine pe birou. Cartea e subtirica si se numeste \u201eMatusi fabuloase si alte istorioare bucurestene\u201c, evident a aparut la Vremea \u2013 cu toate ca putea foarte bine sa apara la \u201eHumanitas\u201c sau \u201ePolirom\u201c, edituri cu staif printre cititorii cu staif si mult mai vizibile\u00a0 prin Rom\u00e2nia \u2013 acum am \u00een cap doar investitiile chinezesti care vor veni, dec\u00e2t \u201eVremea\u201c Silviei Colfescu. Las\u00e2nd glumitele la o parte, sa vedem despre ce este vorba. Sunt aglutinate o duzina de texte de diferite dimensiuni, \u00een general scurte spre foarte scurte pe care le-am numi, generic, povestiri. Povestiri, stories, cum ar veni pe limba cea noua a lumii de azi, care sunt centrate pe o tema data. O suma de multe matusi, reale sau imaginare sunt prezentate \u201een suivie\u201c, \u00eentr-o suita de naratiuni bine articulate, cu c\u00e2te un chichirez epic bine ticluit si care nu ca au doar farmec, dar si consistenta. Mereu se \u00eent\u00e2mpla ceva \u00een aceste povesti \u00eentinse pe multe decenii \u2013 rar matusile mor tinere, \u2013 iar fenomenul \u201ematusismului\u201c, ca epos si topos narativ, a fost bine teoretizat deja de acel expert \u00een matusi, care \u00een literatura rom\u00e2na, este Radu Cosasu. Totul a plecat \u00eentr-o noapte bucuresteana, c\u00e2nd junele Cosasu, \u00eenca pus pe fapte literare mari se \u00eent\u00e2lneste cu uitatul azi din pacate Teodor Mazilu. Care, hodoronc-tronc, \u00eei arunca peste caldar\u00e2mul strazii \u2013 pe vremea aceea nu era primar Sorin Oprescu, ci un amestec de Cioara si Pana \u2013 nu e nimic de r\u00e2s, chiar exista oameni cumsecade cu astfel de nume \u2013 lui Cosasu o vorba ramasa de pomina. \u201eDaca vrei sa te salvezi, descrie-ti matusile\u201c. \u201eSi non e verro, e ben trovatto\u201c, cum s-ar zice pe limba lui Maldini si Mussolini, ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat, Cosasu si-a tot descris\/povestit matusile si a scris c\u00e2teva dintre cele mai frumoase carti de proza scurta din literatura rom\u00e2na. Aici se gaseste, cu acest volum, si Silvia Colfescu. Povestirile cu Tante Sanda, Tante Griggia, Tante Zoe sau Tante Valerienne sunt microistorii rom\u00e2nesti. Traiecte existentiale coroborate \u2013 wow, cum suna, ca dracu! \u2013 cu sucelile si rasucelile istoriei. Mari si mici. Nu se moare cu una cu doua, se traieste din plin. Limbajul naratiunilor e plastic, fraza musculoasa, ceva din energetismul impus educatiei severe a doua generatii de femei se regaseste si \u00een formularile riguros utilizate de scriitoare. Raportarile la trecut sunt bine documentate si dau farmec vag desuet, dar cu parfum de epoca, naratiunilor. Paul Emil Miclescu ne vine \u00een minte la iuteala, ca un punct de reper pentru astfel de povestiri. Povesti. Vieti de femei \u2013 pe l\u00e2nga care amusina si fel de fel de barbati, \u00een general din vechiul regim antecomunist, dar apar si figuri patibulare ale anilor 50… \u2013 care suporta istoria si propriul lor destin. Modelul uman si traiectul existential sunt \u00een mare parte similare \u2013 a fost bine \u00eenainte de 23 August, apoi dezastru, dar adaptarea la noua viata a venit din mers \u2013 cu detalii, deseori picante, de la personaj la personaj. Scriitura este atent \u00eentretinuta de matusile mereu puse \u00een pagina. O carte de proza scurta, neracordata la trendul actualitatii literare, dar care poate \u00eenfrunta cu succes orice fel de comparatie. Atrag atentia asupra acestei proze speciale \u2013 foarte bune, sa o spunem neted \u2013 tocmai pentru ca lucr\u00e2nd cu prejudecati si oper\u00e2nd cu stereotipuri am putea ignora aceste volum. Care merita nu doar gratulatiile unui prozator care citeste cartea unui confrate, ci ar vrea sa atraga atentia criticii literare de serviciu asupra acestei proze, ei da, de exceptie.<\/p>\n

Asta e tot. La multi ani!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Silvia Coifescu, Matusi fabuloase si alte istorioare bucurestene, Editura Vremea, Bucuresti, 2014, 144 pag.   Editura \u201eVremea\u201c si-a creat un frumos prestigiu \u2013 mult, mare, lung, lat, nu conteaza \u2013 datorita activitatii neobosite a unei femei. A unei Doamne, ca tovarasia s-a terminat cam de multisor. Munca, \u00eend\u00e2rjirea si entuziasmul unei femei. Sa-i zicem chiar… Cite\u0219te mai mult »Matusile Silviei Colfescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9983,9982],"class_list":["post-17431","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-matusi-fabuloase-si-alte-istorioare-bucurestene","tag-silvia-coifescu"],"views":2318,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17431","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17431"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17431\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17431"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17431"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17431"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}