{"id":17428,"date":"2013-12-20T20:41:38","date_gmt":"2013-12-20T18:41:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17428"},"modified":"2013-12-20T20:42:11","modified_gmt":"2013-12-20T18:42:11","slug":"martor-ocular","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/martor-ocular\/","title":{"rendered":"Martor ocular"},"content":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Jurnal de exil: 1995-2004, vol. 1. Turnul de veghe,<\/em> prefata de Mircea Anghelescu, Bucuresti, Editura Vremea, 2013, 480 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Un pact de lectura stabilit cu memorialistica rom\u00e2neasca despre comunism, de la N. Steinhardt si Ion Ioanid p\u00e2na la Ion Ianosi si Paul Cornea, este luciditatea. A surprinde (in)umanitatea de atunci, a masura p\u00e2na si vaselina care ungea mecanismul represiv, a detecta motivele (in)adaptarii, a renunta la viziunile reductioniste reprezinta forme consistente de relief pe harta trecutului. Totusi, observatiile chirurgicale, \u00eendreptatite, au scazut vigilenta cititorilor asupra prezentului.<\/strong> <\/em>
\nLumea \u00een care am intrat, dupa 1989, ne-a \u00eenghitit. Nu ne-a digerat \u00eenca. Acum asteptam. Asteptam sa depasim criza. Sa trecem de tranzitie. Sa se democratizeze societatea. C\u00e2nd, de fapt, normele s-au schimbat. Normale tind sa fie avaria statului si crisparea cetateanului. Prin urmare, scenariile populiste se plimba \u00een voie. Dusmanii tarii revin \u00een centrul discursului public. De aceea, masurile de protectie si paza se impun. Un rom\u00e2n crescut si instruit \u00een comunism nu prea pricepe asa ceva. G\u00e2ndirea maniheista, specifica oricarui regim autoritar, l-a deprins cu ideea ca lucrurile promise de adversarii din exterior ai dictaturii ar fi si adevarate, si neaparat pozitive. \u00cenlaturarea totalitarismului de st\u00e2nga a impus marota integrarii euroatlantice. Spiritul critic s-a interogat rareori \u00een legatura cu occidentalizarea Rom\u00e2niei. De la dihotomia socialism-capitalism, conotata, \u00een blocul de influenta sovietica, \u00een parametrii \u201ebun\u201c vs. \u201erau\u201c, ajungem, de vreo doua decenii, la perspectiva unilaterala despre politica. E clar ca nu rom\u00e2nii au dat tonul acestei orientari. De asemenea, mi se pare evident ca noi, \u00een majoritatea cov\u00e2rsitoare, nu avem perceptia procesului \u00een care ne aflam.
\nIntrusul<\/strong>
\nDar un intelectual stabilit \u00een Statele Unite ale Americii poate \u00eentelege ce se \u00eent\u00e2mpla. Constantin Eretescu dispune de mobilitatea necesara sa-si schimbe privirea \u00eentre dreapta si st\u00e2nga mapamondului. \u00cen stratul cel mai polemic al \u201eJurnalului de exil: 1995-2004\u201c, reputatul cercetator analizeaza fara menajamente conditia emigrantului si metodele de controlare a populatiei. Plecat \u00een 1980 spre tara de adoptie, diaristul \u00eesi da seama de statutul sau incert sub aspect cetatenesc. Chestiunea se \u00eentrezarea \u00een \u201ePensiunea Dina\u201c (1984, 1995). Dorind sa scape de constr\u00e2ngerile comunismului, Constantin Eretescu se trezeste marginalizat de lumea asa-zis democratica, fiind \u201eadapostit\u201c, \u00een asteptarea vizei, \u00eentr-un lagar de azilanti.
\n\u201eTurnul de veghe\u201c, subtitlul volumului aparut anul acesta, indica ipostaza claustratului, a izolatului, a celui stigmatizat de catre colectivitate. Situat aparent \u00eentr-un spatiu privilegiat \u2013 al observatorului ocrotit \u2013 diaristul sta treaz, obisnuit sa nu-si depaseasca postura de paria. Exilat din cauze politice, dorind sa se bucure de libertatea de opinie, Constantin Eretescu sesizeaza ca ostilitatea democratica se manifesta prin tolerarea metecilor. Acomodarea cu mentalitatea cu nord-americana din Noua Anglie, dominata de metropola Boston si de Universitatea Harvard, nu echivaleaza cu integrarea \u00een comunitate. Refuzul este ambiguu. Contactele cu americanul neaos, crescut \u00een rigoarea (neo)protestanta \u00eei arata ca, desi statul l-a acceptat, garant\u00e2ndu-i drepturi integrale, nativii \u00eel exclud. E drept ca nici intrusul nu-si da silinta sa fie asimilat: \u201e\u00ceti spun eu care e deosebirea dintre un american si un neamerican. Americanul nu-ti va pune niciodata gunoiul la marginea trotuarului \u00een ajunul unei zile de sarbatoare. Fiindca \u00een aceste zile nu vine niciodata masina sa le ridice. Asta le-a intrat \u00een cap odata cu laptele pe care l-au supt. Inutil sa spun ca aseara am scos gunoiul si l-am pus \u00een fata casei. Va sta acolo p\u00e2na marti. \u00centr-un r\u00e2nd, am facut o plimbare \u00een lungul strazii sa vad cine mai facuse ca mine. Chinezul din colt si rusii de peste drum. Cred ca trebuie sa constituim pentru americanii adevarati o constanta sursa de iritare. Nimic nu poate fi mai suparator pentru un popor ca desconsiderarea momentelor lui de sacralitate. E un gest ne\u00eensemnat, desigur, si involuntar care poate st\u00e2rni multe animozitati\u201c (p. 20). Inadaptarea \u00eel transforma \u00eentr-un fel de apatrid.
\nGlasul autocoercitiv \u00eei apartine specialistului antropolog, cadru universitar, care se desparte de locuitorul din Rhode Island, platitor de taxe si participant la alegeri, \u00een calitate de votant. Totodata, se aude si vocea bagatelizarii, a persoanei detasate de tabieturi, a minoritatii care stie ca, indiferent de cauze, se vede nevoita sa camufleze \u00een cetate. Oricum, Constantin Eretescu din 1995 p\u00e2na \u00een 2004 intuieste ca nu s-a apropiat de gazda c\u00e2t de c\u00e2t binevoitoare, \u00eensa nu amabila, si ca s-a rupt definitiv de Bucuresti, ostil p\u00e2na \u00een 1989, neinteresa(n)t dupa Revolutie: \u201eAm mers fara tinta printr-un oras care, ma tem, s-a \u00eenstrainat de mine. Ma \u00eentreb daca mai are rost \u00eencapat\u00e2narea de A reveni \u00een acelasi loc, mereu mai \u00eendepartat, an dupa an\u201c (p. 359).
\nPropaganda si securitate<\/strong>
\nUna dintre preocuparile de capat\u00e2i ale intelectualului exilat \u00een regiuni incerte tine de manipularea maselor. Varianta cea mai eficienta de control si de excludere a indivizilor incompatibili este reglementarea vietii publice. Fiecarui eveniment disturbator \u00eei corespunde o solutie unica, unanim consimtita. Interogatia individuala si rumoarea grupuletului nu se \u00eencadreaza \u00een tipicul establishment-ului. Un accident de circulatie, \u00eentre un autobuz si un autoturism, se rezolva, pentru ca asa trebuie. Impersonalitatea si indiferenta celor implicati st\u00e2njeneste, stinghereste, s\u00e2c\u00e2ie. Comparatia cu imaginarul achizitionat acasa impune animarea momentului: \u201eSoferul a ridicat receptorul pe care-l are la bord, a telefonat la politie, dupa care a scos din servieta ziarul si s-a apucat sa-l citeasca. Pasagerii, eram vreo zece, au ramas pe scaunele lor. Nu s-a clintit din loc nici macar unul. Nu a fost un singur schimb de replici. Un comentariu. Ma uitam la toata aceasta scena cu teama. Era pentru prima data c\u00e2nd vedeam Noua Anglie asa cum este ea. M-am g\u00e2ndit atunci cum ar fi fost daca scena s-ar fi petrecut la Bucuresti, unde am asistat \u00een diverse \u00eemprejurari la ciocniri si accidente de tot soiul. Doamne, Dumnezeule mare! Cum s-ar fi \u00eenjurat de frumos am\u00e2ndoi soferii, cum s-ar fi apucat de reverele hainelor, cum s-ar fi \u00eempartit pasagerii \u00een doua tabere, cum s-ar fi coalizat cu totii \u00eempotriva politiei. Ce tipete s-ar fi auzit! Ce \u00eenjuraturi! Am avut atunci un fel de viziune cu vieti paralele.\/\/ Toata afacerea n-a durat mai mult de cinci minute. Politiei nu i-a trebuit dec\u00e2t un minut ca sa \u00eenteleaga ce s-a petrecut, dupa care traficul a fost reluat.\/\/ Pe c\u00e2nd plecam mai departe, nu stiam unde mi-ar fi placut mai mult sa traiesc. Cred ca de atunci Noua Anglie \u00eemi inspira frica\u201c (p. 38-39). Lipsa de reactie insinueaza ipoteza dependentei de autoritatea paternalista, de omnipotentul \u201eBig Brother\u201c, ascuns sub termenul neutru de \u201esistem\u201c.
\nConstantin Eretescu sesizeaza ca, fara un inamic ideologic, tema apararii democratiei preia postulatele staliniste ale luptei pentru pace. Aparatul de \u00eendoctrinare functioneaza \u00een scopul de a le demonstra telespectatorilor ca orice decizie radicala se potriveste opticii referitoare la interventia indispensabila, aplicata \u00een urgentele cotidiene. Propaganda si dezinformarea au de gestionat un colos militarizat, care, lasat \u00een depozit, rugineste. Razboiul \u2013 cel \u00eempotriva Irakului (2003) \u2013 constituie prilej de datorie si de fiesta. Misiunea porneste cu lozinca privind linistirea spiritelor fundamentaliste. Documentarele \u00eel elogiaza pe soldatul american eliberator, filmat c\u00e2nd fraternizeaza cu oropsitii conflagratiei. Deviza acestei societati ar fi \u201esupraveghere si show\u201c, deoarece se spune ca ar exista surplus de p\u00e2ine: \u201eHotar\u00e2t lucru, disparitia URSS a avut efect contrare celor scontate. Democratia nu a patruns \u00een lumea est-europeana sau \u00een fosta URSS, iar cuceririle democratice ale Vestului sunt primejduite de absenta unei puteri opuse. Statele Unite preiau toate caracteristicile statului totalitar: cenzura, partidul unic \u00eentotdeauna principial, d\u00e2rz, victorios \u00een toate actiunile, \u00een frunte cu conducatorul lui, manipularea mass-media, nationalismul desantat, mari ceremoniale patriotice, cu imn, drapele, c\u00e2ntari cuv\u00e2ntari\u201c (p. 337).
\nCu \u201eJurnal de exil: 1995-2002\u201c, Constantin Eretescu elideaza o seama de clisee de perceptie. Scrut\u00e2nd lumea cu 3 perechi incongruente de ochelari (a esticului educat \u00een comunism, a cetateanului american, a sociologului), diaristul ofera diagnosticul corect despre momentul pe care \u00eel traim. Plutocratia nu tine seama de st\u00e2nga sau de dreapta. Banul loveste \u00een orice directie. Confisca si apoi se dispenseaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Jurnal de exil: 1995-2004, vol. 1. Turnul de veghe, prefata de Mircea Anghelescu, Bucuresti, Editura Vremea, 2013, 480 pag.   Un pact de lectura stabilit cu memorialistica rom\u00e2neasca despre comunism, de la N. Steinhardt si Ion Ioanid p\u00e2na la Ion Ianosi si Paul Cornea, este luciditatea. A surprinde (in)umanitatea de atunci, a masura… Cite\u0219te mai mult »Martor ocular<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3882,9980,9981],"class_list":["post-17428","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-eretescu","tag-jurnal-de-exil-1995-2004","tag-vol-1-turnul-de-veghe"],"views":1279,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17428","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17428"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17428\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17428"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17428"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17428"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}