Ma \u00eentorceam \u00een Rom\u00e2nia dupa o lunga absenta. Dintr-o tara care aflase ca poporul meu este flam\u00e2nd si \u00eenfrigurat de la televizor. Zilele \u00eens\u00e2ngerate din decembrie 1989 le atrasesera olandezilor atentia asupra Rom\u00e2niei. Cu estul european ei nu prea avusesera legaturi de-a lungul istoriei. Olandezii stiau ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Caraibe, \u00een Africa de Sud, \u00een Indonezia. Pe unde avusesera ei colonii. Bucurestiul nu \u00eel prea localizau bine pe harta. Stiau ca Rom\u00e2nia este o tara comunista. Omul de r\u00e2nd dezavua comunismul. Despre care nu aflase nimic altceva dec\u00e2t ca e un regim care confisca bucuriile materiale. O forma statala \u00een care contul tau \u00een banca nu mai este \u00een siguranta. Nimic mai grav, deci. Fereasca Sf\u00e2ntul!
\nProtestanti, potrivit preceptelor religiei lor, \u00eesi spalau pacatele prin donatii. Si putine sunt popoarele care sa sara at\u00e2t de rapid, \u00een caz de necesitate. Oriunde. Oric\u00e2nd.
\nDeci… olandezul de r\u00e2nd a vazut la televizor ca \u00eentr-o tara europeana din Est se bate lumea pe strada. Ca populatia acelei tari a trait, \u00een plina epoca a bunastarii, ierni cu locuinte ne\u00eencalzite. Ca acolo copiii nu aveau lapte. Si nu aveau medicamente.
\nS-a aflat ca ma pregatesc sa ma \u00eentorc sa-mi vad parintii, dupa multi ani, \u00een Rom\u00e2nia. Asa ca lumea din jurul meu s-a mobilizat imediat.
\nLa scoala la care \u00eenvata fiica mea s-au adunat bani. S-a str\u00e2ns o suma considerabila. Fiica mea a primit banii, pentru copiii din Rom\u00e2nia.
\nNe-am \u00eentors \u00een tara. Am \u00eentrebat unde sunt nevoi acute de ajutor. Am fost \u00eendrumata spre o scoala dintr-o zona sarmana a Moldovei. Unde, \u00eentr-o scoala, se defectase sistemul de \u00eencalzire de c\u00e2tiva ani si nu erau bani pentru reparatii.
\nM-a primit conducerea scolii. Oameni cu subele pe ei, cu caciulile pe cap. Le-am dat banii, ajutorul copiilor din Olanda, pentru calorifere. Suma li s-a parut colosala (acum, c\u00e2nd noi, emigrantii cumpatati si modesti, aflam de prin ziare ce sume vehiculeaza oamenii de afaceri rom\u00e2ni, milioane si miliarde \u2013 si mai ales cine sunt acesti oameni de afaceri \u2013\u00a0 ne uitam unii la altii cu ochii rotunzi).
\nDaca mai tin eu bine minte, cred ca era vorba de vreo cinci mii de dolari. Oamenilor de la scoala le-au sarit cusmele din cap c\u00e2nd au auzit ca cineva pur si simplu le face lor cadou at\u00e2ta banet. Au vrut \u00een felul lor sa-si arate recunostiinta fata de \u201edoamna din Olanda\u201c. Din mai nimicul pe care-l aveau, profesoarele s-au repezit pe-acasa si s-au \u00eentors cu un bors si cu niste placinte. Cineva a pus pe masa \u00een cancelarie o sticla de vin. Timp \u00een care, \u00een \u201esala de festivitati\u201c, copiii au pregatit un spectacol. M-au asezat \u00een primul r\u00e2nd de scaune. Totul se facea pentru mine. Au aparut fetitele \u00een costume nationale si au c\u00e2ntat \u201ePe l\u00e2nga plopii fara sot\u201d. Au aparut un grup de baieti si-au jucat o hora cu chiuituri.
\nCeea ce am sa tin minte \u00eensa tot restul vietii a fost un \u201ec\u00e2ntec de dragul mamei\u201d. \u00cel interpreta o fetita de vreo sase ani. Maruntica tare. Slabuta. Cu dantura-n schimbare, deci stirba de cei doi dinti din fata. \u00cembracata cu ie. Pe un frig de crapau pietrele. Si cu niste catrinte mititele, c\u00e2t palma. S-a urcat pe scena. \u00cenvatatoarea a dirijat-o din culise, sa se fixeze la un pas de mine. Cu ochii la mine. Si ea mi-a c\u00e2ntat un c\u00e2ntec \u00een care fetita \u00eei saruta m\u00e2inile mamei ei. \u201eM\u00e2inile muncite\u201d.
\nNimeni n-a \u00eenteles atunci exact de ce am izbucnit \u00eentr-un pl\u00e2ns cu suspine. Probabil ca putini sunt cei care sa poata \u00eentelege p\u00e2na \u00een ziua de astazi. Situatia era \u00eensa de un fals desav\u00e2rsit. Saracii Rom\u00e2niei ne c\u00e2ntau noua, rom\u00e2nilor saraci din Occident. Copiii rom\u00e2ni \u00eei c\u00e2ntau unei \u201edoamne olandeze binevoitoare\u201d, care le adusese bani sa se \u00eencalzeasca \u00een scoala. O fetita \u00eemi c\u00e2nta mie despre \u201em\u00e2inile muncite\u201d ale mamei ei. Dar ar fi putut ea oare banui vreodata c\u00e2t de muncite erau si m\u00e2inile \u201edoamnei aceleia din Olanda\u201d? I-ar fi putut oare trece vreodata atunci cuiva prin cap \u00een ce conditii grele \u00eemi cresteam eu copilul, eu, cea venita cu cinci mii de dolari din donatii?
\nMomentul a avut asupra mea un impact teribil. Stiu ca i-am spus fiicei mele ca, daca, vreodata, voi pierde sensul vietii,\u00a0 am sa ma \u00eentorc undeva, \u00eentr-un sat din Moldova. Am sa \u00eencerc sa intru \u00eenvatatoare. Stiam acum at\u00e2tea lucruri despre lumea asta mare si frumoasa, aveam at\u00e2tea de transmis, puteam sa ma ocup de copii, puteam sa le spun \u201epovestile\u201d, sa le arat ce e bine si ce e rau, cine e \u201elupul\u201d, cine sunt \u201ez\u00e2nele bune\u201d.
\nFiica mea avea pe atunci vreo 16 ani. Om pozitivist din fire. Cu picioarele pe pam\u00e2nt.
\n\u201eSa-ti iasa din cap asemenea g\u00e2nduri prostesti, m-a avertizat. Fiindca asemenea idei te vor pierde. Nimeni n-o sa se bucure ca te duci acolo. Ba, din contra. O sa iasa vorbe c-a venit \u00een sat o nebuna. Si ca vrea sa le strice copiii\u201d.<\/p>\n
Au trecut 23 de ani de atunci. Si este prima data ca scriu despre o \u00eent\u00e2mplare care mie p\u00e2na \u00een ziua de astazi \u00eemi provoaca un nod \u00een g\u00e2t. Ma g\u00e2ndesc la fiica mea, pozitivista, care strabate cu copiii ei lumea, emigratie dupa emigratie. Ma g\u00e2ndesc la fetita cea fara dinti \u00een fata, dintr-un sat din Moldova, unde, sper, cu banii str\u00e2nsi de noi din donatii, s-a reparat sistemul de \u00eencalzire.
\nA crescut si fetita aceea, trebuie sa fie si ea de vreo 30 de ani. Are probabil copii. Care \u00eei vor fi c\u00e2nt\u00e2nd si ei un \u201ec\u00e2ntec de dragul mamei\u201d.
\nUnde oare, prin ce tara a Europei, \u00eesi poarta eroina mea \u201em\u00e2inile ei muncite\u201d? Pe unde o fi emigrat stirba de-atunci, cu catrintele ei de-o palma, ca sa-si poata creste copiii?
\nDin Rom\u00e2nia, spun statisticile, cei mai multi emigranti pleaca din Moldova. Unele zone ale acestei provincii se afla,\u00a0 p\u00e2na \u00een ziua de astazi, la polul saraciei.<\/p>\n
Si, uite-asa, au trecut 23 de ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ma \u00eentorceam \u00een Rom\u00e2nia dupa o lunga absenta. Dintr-o tara care aflase ca poporul meu este flam\u00e2nd si \u00eenfrigurat de la televizor. Zilele \u00eens\u00e2ngerate din decembrie 1989 le atrasesera olandezilor atentia asupra Rom\u00e2niei. Cu estul european ei nu prea avusesera legaturi de-a lungul istoriei. Olandezii stiau ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Caraibe, \u00een Africa de Sud,… Cite\u0219te mai mult »A fost odata\u2026 acum 23 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[418],"class_list":["post-17424","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-decembrie-1989"],"views":1264,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17424","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17424"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17424\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}