{"id":17420,"date":"2013-12-20T20:29:24","date_gmt":"2013-12-20T18:29:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17420"},"modified":"2013-12-20T20:29:24","modified_gmt":"2013-12-20T18:29:24","slug":"problema-clasei-politice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/problema-clasei-politice\/","title":{"rendered":"Problema clasei politice"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>N-as putea spune c\u00e3 m\u00e3 satisface clasa politic\u00e3 de care beneficiem. Necontenit fac comparatii cu trecutul Rom\u00e2niei moderne, necontenit am \u00een minte pe ziditorii statului celui nou de atunci, \u00eentelepciunea lor, jertfele lor si mai ales integritatea lor.<\/strong><\/em><br \/>\nAcest popor al nostru, care ast\u00e3zi parc\u00e3 s-a uitat pe sine, a str\u00e3b\u00e3tut secole de-a r\u00e2ndul un drum extraordinar. Mai \u00eent\u00e2i, reusind s\u00e3 existe si s\u00e3 se mentin\u00e3 \u00een \u201ecalea r\u00e3ut\u00e3tilor\u201c de unul singur. P\u00e3r\u00e3sirea cea dint\u00e2i am cunoscut-o \u00een ultimele decenii ale secolului al treilea, c\u00e2nd Dacia Felix si-a \u00eencetat existenta si Roma si-a retras legiunile si c\u00e2rmuirea. De atunci am navigat singuri pe valurile trecutului, departe de cei cu care ne \u00eenrudeam cel putin printr-o civilizatie extraordinar\u00e3, care, \u00een multe privinte, ca si limba, ne leag\u00e3 chiar si p\u00e2n\u00e3 ast\u00e3zi de ei.<\/p>\n<p>Am tr\u00e3it al\u00e3turi de altii, \u00eempreun\u00e3 cu ei ori lupt\u00e2nd cu ei pentru a supravietui. Am reusit s\u00e3 ne mentinem, uneori miraculos si atunci c\u00e2nd am \u00eent\u00e2lnit nou veniti cu care am putut s\u00e3 conlocuim puterea noastr\u00e3 de rezistent\u00e3 si forta de a transmite felul nostru de a fi ne-au ajutat s\u00e3 ne impunem si s\u00e3-i aducem l\u00e2ng\u00e3 noi. Puternica tulpin\u00e3 a daco-getilor, supus\u00e3 civilizatiei Romei, si-a demonstrat o capacitate rar \u00eent\u00e2lnit\u00e3 de a rezista \u00een spatiul vechii Dacii!<br \/>\nMuntii si codrii au oferit ad\u00e3post \u00een vremurile de \u00eencerc\u00e3ri si puterea noastr\u00e3 de a renaste din cenus\u00e3 a fost nem\u00e3rginit\u00e3. Oare nu mai suntem urmasii celor de acum o jum\u00e3tate de mileniu? Deseori \u00eemi vine \u00een minte Moldova lui Stefan cel Mare, c\u00e2nd r\u00e3zboaiele se succedau, cu distrugerile lor \u2013 uneori si cu autodistrugeri necesare pentru a fr\u00e2na \u00eenaintarea dusmanului \u2013 si c\u00e2nd tara se ref\u00e3cea uimitor pentru a face fat\u00e3 mai departe \u00eencerc\u00e3rilor repetate din anii urm\u00e3tori si c\u00e2nd cu bratele \u2013 c\u00e3ci buldozere si tractoare nu existau! \u2013 se reconstruia si se construiau minunate l\u00e3casuri si cet\u00e3ti care \u00eenfrunt\u00e3 si ast\u00e3zi vremurile. Cum fiinta atunci at\u00e2ta putere, at\u00e2ta dorint\u00e3 de a face fat\u00e3 \u00eencerc\u00e3rilor si cum se reusea? Si ast\u00e3zi, c\u00e2nd \u00een relatiile cu ceilalti nu stim s\u00e3 ne ap\u00e3r\u00e3m pozitiile, c\u00e2nd uneori venim \u00een \u00eent\u00e2mpinare, ced\u00e2nd si ce nu ni se cere sau d\u00e2nd cu usurint\u00e3 ceea ce nu se cuvine!<br \/>\nCum am reusit s\u00e3 ajungem la o \u00eentelegere cu marea putere otoman\u00e3, t\u00e3v\u00e3lugul care a trecut peste state si popoare impun\u00e2ndu-le legea sa, \u00een vreme ce noi am reusit un compromis istoric prin care ne-am ap\u00e3rat fiintarea, ne-am p\u00e3strat c\u00e2rmuirea si credinta? M\u00e3 g\u00e2ndesc, mai aproape, la un secol si jum\u00e3tate distant\u00e3, la c\u00e2t\u00e3 demnitate si fermitate a manifestat cu destoinicie Alexandru Ioan Cuza, principe vasal care stia s\u00e3 se comporte ca un c\u00e2rmuitor neat\u00e2rnat? Cum am pierdut \u00eensusirile \u00eenaintasilor ori \u2013 ca s\u00e3 fim cinstiti \u2013, principala lor \u00eensusire: dragostea de p\u00e3m\u00e2ntul natal, iubirea de patrie, care ne \u00eensufletea pe toti si ne-a ajutat nu numai s\u00e3 supravietuim, ci s\u00e3 mergem \u00eenainte, s\u00e3 ne putem realiza n\u00e3zuintele \u00een ciuda unor dificult\u00e3ti infinite?<br \/>\nRom\u00e2nia ca stat modern si institutional unitar s-a construit pe temeiul acestor simt\u00e3minte, unanim \u00eemp\u00e3rt\u00e3site si care \u00een procesul de zidire al t\u00e3rii celei noi de acum un secol si jum\u00e3tate au fost cultivate de familie si scoal\u00e3, apoi de armat\u00e3, c\u00e2nd serviciul militar a fost generalizat. Formarea cet\u00e3tenilor a fost un obiectiv realizat progresiv si eficient, a unor cet\u00e3teni care g\u00e2ndeau \u00een primul r\u00e2nd la interesele nationale reale, nu le mimau si nu erau preocupati cu prioritate de \u00eembog\u00e3tirea proprie!<br \/>\nProgramul de la 1848, initial acceptat doar de o parte a societ\u00e3tii, a fost translat \u00een 1857 \u00een programul de construire a statului national modern. A avut loc atunci manifestarea unui patriotism care n-a avut limite. F\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3, era vorba mai \u00eent\u00e2i de unire, de unitate statal\u00e3 a dou\u00e3 principate, dar \u00een fapt la zidire au intervenit jertfe! Pentru boierime, p\u00e2n\u00e3 atunci posedanta privilegiat\u00e3, a avut loc sacrificarea propriilor pozitii dominante, acceptarea cointeres\u00e3rii celorlalte categorii si mai ales a p\u00e3turilor mijlocii, dar jertf\u00e3 au f\u00e3cut si reprezentantii t\u00e3r\u00e3nimii \u00eenc\u00e3 aservite, care au acceptat s\u00e3 mai astepte o legitim\u00e3 eliberare si \u00eenzestrare cu p\u00e3m\u00e2nt propriu, proces care \u00een fapt avea s\u00e3 \u00eent\u00e2rzie o jum\u00e3tate de deceniu. Si totul s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o nou\u00e3 atmosfer\u00e3, \u201eHora Unirii\u201c a fost simtit\u00e3, tr\u00e3it\u00e3, a devenit un imn a noi timpuri. Nici nu ne d\u00e3m seama ast\u00e3zi ce a \u00eensemnat c\u00e2nd fosti domnitori au ap\u00e3rut al\u00e3turi de deputatii cl\u00e3casilor si unii si altii s-au exprimat al\u00e3turi pentru realizarea unei Rom\u00e2nii, care urma nu numai s\u00e3 fie dar si s\u00e3 treac\u00e3 si printr-un proces de fundamental\u00e3 \u00eennoire.<br \/>\nSi atunci au ap\u00e3rut si membrii unei clase politice, care num\u00e3ra si reprezentanti ai lumii vechi, dar care \u2013 paradoxal \u2013 erau si ei purt\u00e3tori ai \u00eennoirii, chiar dac\u00e3 uneori pe pozitii mai moderate. Erau si purt\u00e3torii de cuv\u00e2nt ai noilor categorii sociale, ai modernit\u00e3tii, din ce \u00een ce \u00een num\u00e3r sporit datorit\u00e3 dezvolt\u00e3rii obiective t\u00e3rii. S-a format \u00eentr-adev\u00e3r un amalgam burghezo-mosieresc, ajung\u00e2ndu-se treptat nu numai la conlocuire politic\u00e3, dar si la leg\u00e3turi matrimoniale si adev\u00e3rate \u201esuduri familiare\u201c, trec\u00e2ndu-se apoi progresiv, \u00een cursul deceniilor, mai ales \u00een interbelic, la dominatia exercitat\u00e3 pe plan social de p\u00e3turile mijlocii.<br \/>\nAu existat atunci si oameni nu pe deplin cinstiti, dar \u00een mare majoritate, mai ales p\u00e2n\u00e3 la primul r\u00e3zboi mondial, corectitudinea era dominant\u00e3, iar exceptiile au tras consecintele faptelor lor, cel putin prin oprobiul opiniei publice. Totodat\u00e3, a face avere prin politic\u00e3 era un lucru care nu se purta. Politicienii de marc\u00e3 au fost deseori oameni cu stare, dar aceasta era rezultat\u00e3 dintr-o activitate de alt\u00e3 natur\u00e3, nu politic\u00e3 si averile necinstite erau \u201ear\u00e3tate cu degetul\u201c!<br \/>\n\u00cen Senat erau alesi oameni ceva mai \u00een v\u00e2rst\u00e3, Camera fiind terenul pentru oamenii politici tineri. \u00cen general, reprezentantii natiunii erau oameni cu studii, \u00eentr-o lume \u00een care doctoratul \u00een drept la Paris reprezenta aproape o conditio sine qua non pentru un aspirant la o functie ministerial\u00e3! De altfel, manifest\u00e3rile de incultur\u00e3 \u00een cursul interventiilor parlamentare, rare, erau sanctionate neiert\u00e3tor prin ironiile presei.<br \/>\nF\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3 c\u00e3 fiecare parlamentar reprezenta o optiune politic\u00e3, dar \u00eenainte de toate el se considera alesul natiunii si responsabil fat\u00e3 de aceasta! Desi nu ca \u00een Parlamentul britanic, totusi si acesti senatori si deputati rom\u00e2ni din acea vreme adoptau si atitudini de fair play \u00een lupta politic\u00e3.<br \/>\nT\u00e3v\u00e3lugul dictatorial a pus cap\u00e3t acestei lumi parlamentare, a reprezentantilor ei, ca si a comport\u00e3rii. A avut loc o cobor\u00e2re de nivel si totul se desf\u00e3sura \u00een perioada totalitar comunist\u00e3 la comand\u00e3, ca o pies\u00e3 proast\u00e3 si prost jucat\u00e3. A urmat marea r\u00e3sturnare din decembrie 1989, \u00eentr-adev\u00e3r revolutionar\u00e3. Porti \u00eenchise o jum\u00e3tate de secol s-au redeschis si s-a format treptat o clas\u00e3 politic\u00e3 nou\u00e3. N-a mai avut loc un proces real evolutiv si nici o progresiv\u00e3 selectie de valori si competente. \u00cen vremuri de tranzitie apar oameni noi, dar nu neap\u00e3rat \u2013cum s-ar cuveni! \u2013 oameni buni si corespunz\u00e3tori. Multi \u00eendr\u00e3zneti au profitat de golul de putere, politicul a dominat, interesul national a fost mai mult simulat. F\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3, \u00een noua clas\u00e3 politic\u00e3 exist\u00e3 si oameni potriviti, la locul lor, dar f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 vrem si mai ales f\u00e3c\u00e2nd comparatii cu un trecut, c\u00e2ti dintre acesti oameni noi sunt la locul lor, c\u00e2ti reprezint\u00e3 valoare \u00een comparatie cu semenii, c\u00e2ti au ajuns s\u00e3 fie alesi remarc\u00e2ndu-se printr-o activitate de o deosebit\u00e3 utilitate societ\u00e3tii si c\u00e2ti nu sunt dec\u00e2t rezultatul unor jocuri politice?<br \/>\nProblema nu este minor\u00e3, ci foarte important\u00e3 si ea s-ar impune a fi solutionat\u00e3 \u00eentr-un viitor c\u00e2t mai apropiat prin introducerea unor criterii de selectie obiective, stricte, nepoluate politic, prin respectarea unei sc\u00e3ri a valorilor si a integrit\u00e3tilor si acest lucru ar trebui realizat prin consensul tuturor, cu g\u00e2ndul comun al adev\u00e3ratului interes national, pentru a se trage folosul cuvenit din competentele t\u00e3rii. Cam asa a trebui rezidit\u00e3 Rom\u00e2nia!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>N-as putea spune c\u00e3 m\u00e3 satisface clasa politic\u00e3 de care beneficiem. Necontenit fac comparatii cu trecutul Rom\u00e2niei moderne, necontenit am \u00een minte pe ziditorii statului celui nou de atunci, \u00eentelepciunea lor, jertfele lor si mai ales integritatea lor. Acest popor al nostru, care ast\u00e3zi parc\u00e3 s-a uitat pe sine, a str\u00e3b\u00e3tut secole de-a r\u00e2ndul un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/problema-clasei-politice\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Problema clasei politice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17420","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1138,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17420","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17420"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17420\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17420"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17420"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17420"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}