Anul 2014 va fi anul centenarului Marelui Razboi, cum a fost numit\u00e3 conflagratia mondiala din 1914-1918. Ce vom comemora? Suferintele, sacrificiile, jertfele? Desigur, toate acestea. Doar c\u00e3 va trebui s\u00e3 se admit\u00e3 c\u00e3 suferintele, sacrificiile, jertfele nu veneau dintr-o fatalitate imanent\u00e3 sau una istoric\u00e3, ci dintr-una politic\u00e3 si economic\u00e3. Asasinarea \u00een Bosnia, la Saraevo, la 28 iunie 1914, a mostenitorului tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz-Ferdinand, a fost pretext, nu cauz\u00e3. Dup\u00e3 r\u00e3zboiul franco-german din 1870-71, revansismul a fost exacerbat, au fost constituite noi aliante politice \u00een conditiile \u00een care, devenit\u00e3 mare putere industrial\u00e3, Germania se manifesta mult prea amenint\u00e3tor ca rival\u00e3 a Frantei si a Angliei, acesteia din urm\u00e3 \u00eencerc\u00e2nd s\u00e3-i exploateze declinul \u00een care intrase. Ciocnirea marilor puteri ale momentului nu mai putea fi evitat\u00e3. Prin r\u00e3zboi, Imperiul Austro-ungar, un conglomerat artificial de minorit\u00e3ti, a sperat la \u00eenc\u00e3 o sans\u00e3 de supravietuire. Cel tarist a \u00eencercat s\u00e3 foloseasc\u00e3 \u00eemprejur\u00e3rile pentru g\u00e3sirea unor solutii de conservare si \u2013 vremurile o impuneau \u2013 s\u00e3 st\u00e3vileasc\u00e3 misc\u00e3rile revolutionare. Dup\u00e3 abilul Bismark, obsesia Germaniei sub Wilhelm al II-lea era s\u00e3 devin\u00e3 cea mai mare putere militar\u00e3 terestr\u00e3 si naval\u00e3.
\nJ.W. Gerard, ambasadorul american la Berlin, scria la 3 august 1915: Cancelarul nu mai este \u00een toate mintile, f\u00e3r\u00e3 doar si poate. Sustine c\u00e3 invazia Belgiei este inevitabil\u00e3, c\u00e3 Germania n-avea cum s\u00e3 evite violarea dreptului international\u201d (Charles Zorgbibe \u00een \u201eWilson, Un cruciat la Casa Alb\u00e3\u201d). Franta credea c\u00e3, printr-un nou r\u00e3zboi, poate repara m\u00e3car umilinta de a-l fi pierdut pe cel cu Prusia din 1870-71. Marea Britanie vedea \u00een ascensiunea puterii militare germane o amenintare direct\u00e3. Acesta este un tablou sumar al rivalit\u00e3tilor care sf\u00e2siau Europa la \u00eenceput de secol XX.
\nDe la certitudinea r\u00e3zboiului la incertitudinea p\u00e3cii
\n\u00cen acest cerc pot fi g\u00e3site cauzele si argumentele pentru declansarea r\u00e3zboiului. S\u00e3-i vedem, \u00eens\u00e3, efectele. Cea mai important\u00e3 consecint\u00e3 a acestui prim r\u00e3zboi mondial este disparitia marilor imperii: cel tarist, al Romanovilor, \u00een octombrie-noiembrie 1917, cel austro-ungar, al Habsburgilor, \u00een 1918, cel otoman, \u00een 1922. Cel britanic, ca si cel francez de altfel, mor mai lent. La fel de important\u00e3 este si victoria popoarelor din Europa care si-au constituit state nationale. \u00cenvinse, Germania si Italia vor tr\u00e3i greu sentimentul umilintei si vor folosi scurta perioad\u00e3 de pace, de numai dou\u00e3 decenii, pentru a-si preg\u00e3ti revansa. Dar cea mai relevant\u00e3 dintre consecinte se va produce pe plan mondial: \u00een timp ce Europa intr\u00e3 \u00een declin, Statele Unite ies din izolationism si devin putere incontestabil\u00e3 a lumii. Cu incomensurabile efecte pe plan european se va dovedi c\u00e2t de cur\u00e2nd si victoria revolutiei bolsevice din Rusia tarist\u00e3. Dezmembrat, Imperiul tarist se va regenera prin forta unui nou tip de regim politic: comunismul. \u00cen urm\u00e3 r\u00e3m\u00e2neau mortii: 1.900.000 de germani, 1.700.000 de rusi, 1.400.000 de francezi, 1.000.000 de cet\u00e3teni ai Imperiului Austro-ungar, 760.000 de britanici, sute de mii de rom\u00e2ni, polonezi, cehi, slovaci, s\u00e2rbi etc. Si 20 de milioane de r\u00e3niti.
\nPrimul R\u00e3zboi Mondial se \u00eenscrie \u00een sirul f\u00e3r\u00e3 de sf\u00e2rsit al conflictelor dezastruoase si inutile din istoria civilizatiei omenirii. \u00cenving\u00e3torii din 1918 nu au fost capabili s\u00e3 organizeze pacea, Societatea Natiunilor creat\u00e3 \u00een perioada imediat urm\u00e3toare va sf\u00e2rsi \u00eentr-un ineficient, altfel spectaculos, exercitiu de diplomatie.
\nLansat\u00e3 la Paris, \u00eenc\u00e3 de la 7 noiembrie, de c\u00e3tre presedintele Fran\u00e7ois Hollande, initiativa centenarului va avea multe merite. S\u00e3-i anticip\u00e3m unul, pe cel de a deschide o dezbatere serioas\u00e3 pe marginea r\u00e3zboiului. Care sunt ratiunile at\u00e2tor noi conflicte militare? Iat\u00e3 o \u00eentrebare posibil\u00e3 ce poate fi pus\u00e3, pe bun\u00e3 dreptate, chiar initiatorilor comemor\u00e3rii Marelui R\u00e3zboi. Din incertitudinea p\u00e3cii s-a intrat \u00een certitudinea r\u00e3zboiului. Ast\u00e3zi, r\u00e3zboaiele din Afganistan, Irak si Libia nu sunt \u00eenchise; \u00een Siria, Mali, Republica Centrafrican\u00e3 s-au deschis alte fronturi; popoarele din Ucraina, Thailanda, Irak, Egipt \u00eent\u00e2mpin\u00e3 Anul Nou cu violente de strad\u00e3 inimaginabile. Nu am iesit din veacul violentei. Cinismul celor care se afl\u00e3 \u00een spatele oric\u00e3rui conflict ne oblig\u00e3 s\u00e3-i suport\u00e3m tragismul chiar si c\u00e2nd nu suntem direct implicati. R\u00e3zboiul a devenit spectacol, tr\u00e3it \u00een timp real prin televiziune, de oricare fiint\u00e3 a acestui p\u00e3m\u00e2nt. Un cinism c\u00e3ruia trebuie s\u00e3-i ad\u00e3ug\u00e3m demagogia din spatele r\u00e3zboiului, a c\u00e3rei subtilitate nu este usor de sesizat. Interventiile militare, c\u00e2nd nu sunt deghizate \u00een haina ap\u00e3r\u00e3rii \u201eintereselor\u201d nationale sau de stat, sunt ambalate \u00een aura ap\u00e3r\u00e3rii valorilor democratiei si a drepturilor omului. Stiu cum \u00eemi va fi luat\u00e3 aceast\u00e3 opinie. Dar \u00eentreb: cu ce sunt mai de pret valorile democratiei si ale drepturile omului \u00een statele bogate \u00een resurse dec\u00e2t aceleasi valori \u00een t\u00e3rile strivite de s\u00e3r\u00e3cie si lipsite de resurse?
\nSi, totusi, se cuvine s\u00e3 comemor\u00e3m dezastrul, suferintele si umilintele aduse de tragedia Marelui R\u00e3zboi. Presedintele Frantei, Fran\u00e7ois Hollande, va fi avut si motive personale (sc\u00e3derea dramatic\u00e3 de popularitate, insuccese pe planul onor\u00e3rii promisiunilor electorale) pentru lansarea precipitat\u00e3 a initiativei centenarului. Dar initiativa lui poate oferi, \u00een primul r\u00e2nd, ocazia unei reflectii serioase asupra nevoii de pace. Hollande a evocat perspectiva unor manifest\u00e3ri de \u201eunitate national\u00e3\u201d \u00een spiritul valorilor Republicii Franceze, pentru \u00eent\u00e3rirea unit\u00e3tii Europei, singura care poate garanta solidaritatea si pacea… Aceast\u00e3 s\u00e3rb\u00e3toare national\u00e3 va fi inedit\u00e3, pentru c\u00e3 va fi international\u00e3, \u201eo mare manifestare pentru pace\u201d.
\nEste de asteptat c\u00e3 nu numai francezii s\u00e3 s\u00e3rb\u00e3toreasc\u00e3 centenarul Marelui R\u00e3zboi. Rusii vor defila \u00een Piata Rosie, socotindu-l o r\u00e3scruce a imperiului lor; nemtii si italienii \u00eel vor accepta m\u00e2hniti ca eveniment istoric; ungurii vor blestema Tratatul de la Trianon, asa cum o fac de decenii. Cu real\u00e3 \u00eendrept\u00e3tire \u00eel vor comemora popoarele care si-au g\u00e3sit, prin sacrificii, izb\u00e3virea lor national\u00e3: rom\u00e2nii, s\u00e2rbii, cehii, slovacii, chiar si ungurii si austriecii. Deocamdat\u00e3 stim c\u00e3 la 3 august 2014 va fi comemorat\u00e3 declaratia de r\u00e3zboi a Germaniei \u00eenaintat\u00e3 Frantei, \u00een prezenta presedintilor celor dou\u00e3 state. \u00cen septembrie 2014, vor fi manifest\u00e3ri la Verdun, iar la 11 noiembrie va fi inaugurat un Memorial la Notre-Dame-de-Lorette \u00een care vor fi \u00eenscrise \u00een semn de omagiu, \u00een ordine alfabetic\u00e3, indiferent de nationalitate, numele combatantilor din r\u00e3zboi. Bine ar fi, m\u00e3 bucur eu dinainte, s\u00e3-si g\u00e3seasc\u00e3 loc toate cele opt milioane de soldati si ofiteri ucisi de gloante, de foame si de ger. Dac\u00e3 pot s\u00e3 previn o eventual\u00e3 eroare, as vrea s\u00e3 amintesc c\u00e3 pe p\u00e3m\u00e2ntul Frantei au luptat si soldati rom\u00e2ni. Osemintele lor se afl\u00e3 \u00een cimitirele de la Haguenau, Dieuse si Suoltzmatt.
\nDatoria de a nu ne uita eroii
\nAvem si noi datoriile noastre. \u00cen 1917 eroii nosti au salvat tara de la dezastru si \u00een 1918 au consfintit prin lupte \u00eentregirea Rom\u00e2niei Mari. Despre faptele lor de arme vorbesc statuile soldatului necunoscut aflate \u00een r\u00e3sp\u00e2ntiile a mii de sate rom\u00e2nesti. Aici, \u00eens\u00e3, vreau s\u00e3 aduc \u00een discutie soarta ingrat\u00e3 a uneia dintre m\u00e3rturiile luptelor duse de armata rom\u00e2n\u00e3: Monumentul eroilor din arma geniului \u2013 Leul. Acesta si Statuia Aviatorilor sunt cele mai frumoase ansambluri monumentale ale Bucurestilor si, al\u00e3turi de Ansamblul lui Br\u00e2ncusi de la T\u00e2rgu Jiu, constituie unul dintre \u00een\u00e3lt\u00e3toarele omagii aduse mortilor nostri \u00een r\u00e3zboaie. Din p\u00e3cate, strivit de o solutie edilitar\u00e3 dintre cele mai nefericite, Monumentul de la Leu pare acum mai degrab\u00e3 simbol al unei vinov\u00e3tii. Din acel colt \u00eentunecat si meschin, glasul peste timp al celor care au contribuit la f\u00e3urirea Rom\u00e2niei Mari nu se mai aude. Si este doar peste drum de Palatul prezidential de la Cotroceni! Noroc c\u00e3 pe soclul lui \u00eenc\u00e3 mai putem citi: \u201eSpuneti generatiilor viitoare c\u00e3 noi am f\u00e3cut suprema jertf\u00e3 pe c\u00e2mpurile de b\u00e3taie pentru \u00eentregirea neamului\u201d.<\/p>\n
Ceea ce pentru francezi reprezint\u00e3 \u201eGrande Guerre\u201d, rom\u00e2nii numesc simplu, f\u00e3r\u00e3 emfaz\u00e3: R\u00e3zboiul pentru \u00eentregirea neamului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Anul 2014 va fi anul centenarului Marelui Razboi, cum a fost numit\u00e3 conflagratia mondiala din 1914-1918. Ce vom comemora? Suferintele, sacrificiile, jertfele? Desigur, toate acestea. Doar c\u00e3 va trebui s\u00e3 se admit\u00e3 c\u00e3 suferintele, sacrificiile, jertfele nu veneau dintr-o fatalitate imanent\u00e3 sau una istoric\u00e3, ci dintr-una politic\u00e3 si economic\u00e3. Asasinarea \u00een Bosnia, la Saraevo, la… Cite\u0219te mai mult »Centenarul Marelui Razboi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[9975,9973,4,9974],"class_list":["post-17418","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-arhiducele-franz-ferdinand","tag-conflagratia-mondiala-din-1914-1918","tag-editorial","tag-wilhelm-al-ii-lea"],"views":1676,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17418"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17418\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}