N-am avut norocul sa-l \u00eenvat pe Caragiale la cursurile profesorului Stefan Cazimir de la Filologia bucuresteana. Am \u201e\u00eenvatat\u201c, \u00een schimb, de la altcineva, ca, realist-critic, autorul \u201eNoptii furtunoase\u201c fusese un nemilos procuror literar al or\u00e2nduirii burghezo-mosieresti din vremea lui, precursor, ca si Eminescu \u00een \u201e\u00cemparat si proletar\u201c, al or\u00e2nduirii si societatii ce ne-au scos din fundul satelor \u00een care ne-am nascut si ne-au trimis la studii superioare la Universitatea din Bucuresti. Criticul or\u00e2nduirii burghezo-mosieresti, mai \u00eenvatam noi atunci de la altcineva, fusese \u00een plus si aparatorul taranilor rasculati din primavara p\u00e2na-n toamna la 1907. Si cam at\u00e2t: noroc cu un profesor de liceu, Constantin Marinescu, de la Mihai Viteazul care, \u00een anii ’50, ni-l predase pe un alt I. L. Caragiale, dupa cartile lui G. Calinescu si Serban Cioculescu! L-am \u00eent\u00e2lnit t\u00e2rziu, dupa ’90, pe profesorul Stefan Cazimir, c\u00e2nd a consimtit, spre onoarea noastra, sa ne \u00eencredinteze o rubrica la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c: ani de zile asteptam cu emotie rubrica sa, un veritabil curs de jurnalism cultural cum nu se mai face. Trebuie sa spun ca \u00een afara de prestigiul ilustrului profesor a carui rubrica onora revista, ideea de a-i solicita colaborarea fusese nutrita si de gestul sau rasunator de a-l aduce pe Caragiale \u00een… Parlamentul Rom\u00e2niei, spre a-i proba si astfel nemuritoarea-i actualitate. \u00centre multe alte beneficii si \u00eenvataminte, excelenta sa rubrica de la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c mi-a oferit ocazia, relativ neasteptata, de a ma re\u00eent\u00e2lni, sub alta forma, cu cenzura dinainte de 1989. Publicasem \u00een revista un interviu cu Zoe Dumitrescu-Busulenga, unde ilustra noastra profesoara care ne facea pe vremuri, c\u00e2torva dintre noi, cursuri particulare \u00een casa ei din Semicercului, \u00eel pomenea pe un \u00eenalt demnitar dintr-un minister-cheie, Ministerul \u00cenvatam\u00e2ntului al RSR, fara sa-i faca onoarea nemeritata de a-i dezvalui numele. \u201eDetectiv\u201c \u00eennascut, profesorul stefan Cazimir ne-a trimis \u00een saptam\u00e2na urmatoare rubrica sa \u00een care, ca un specialist al calambururilor dezvaluitoare din scrisul pe \u201ededesubt\u201c, facea acel nume usor deconspirabil. Anume, profesorul se \u00eentreba, cu candoare prefacuta, \u201eCin’sa fie? Cin’sa fie?\u201c misteriosul personaj din aluzia bunei noastre profesoare. Si continua asa: \u201eBon-Bond!, Cin’sa fie?!\u201c, adaug\u00e2nd exclamatiei o singura litera, aceea tradatoare: mare ctitor de universitate particulara cu filiale rasp\u00e2ndite \u00een toata tara, omul devenise repede dupa ’90 un magnat universitar la curtea caruia slujeau, daca nu mai slujesc, numerosi oameni de bine, fosti sau recent deveniti si ei universitari… A doua zi dupa aparitia \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c a articolului de la rubrica profesorului Stefan Cazimir, bunul meu sef (patron!) deferent, regretatul Dumitru Tinu, vizibil \u00eencurcat dar ferm, mi-a atras atentia: \u201eCe-ai facut, domnule!… Ne-ai aruncat \u00een gura lupului!\u201c. N-am \u00eenteles, un moment, de ce meritam mustrarea lui amicala, dar, cu concursul stralucitului jurnalist sub \u00eendrumarea caruia colaboram si scoteam revista, am \u00eenteles \u201egafa\u201c pe care o comisesem: apareau pe vremea aceea \u00een paginile \u201eAdevarului\u201c pogoane, daca nu hectare de \u201epublicitati\u201c manoase despre institutiile si actiunile recentului ctitor ivit \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul rom\u00e2nesc. Lovind \u00een ele, cu m\u00e2na profesorului Cazimir, subminam starea financiara a ziarului. Astfel am luat cunostinta cu noua cenzura \u2013 cenzura financiara si economica, mult mai amenintatoare si mai drastica dec\u00e2t aceea politica. O cenzura care de pe o zi pe alta te \u00eempinge la… faliment si \u00eenchiderea definitiva a gurii. \u201esop\u00e2rla\u201c din rubrica profesorului\u2013\u201cdetectiv\u201c devenise rapid \u00een ochii patronilor balaurul sau lupul care putea face ca \u201eAdevarul\u201c, cu oamenii lui cu tot, sa fie \u00eenghitit ca si cum n-ar fi: asta e cenzura economica si astea pot fi necrutatoarele ei efecte de tip capitalist. Despre altele nu mai vorbesc, ca sa nu devin \u201enostalgic\u201c. Devin totusi nostalgic citind \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c un admirabil \u201etext\u201c al profesorului Stefan Cazimir: \u201eEveniment editorial: Villon. Opera omnia\u201c, dedicat poetului si traducatorului Romulus Vulpescu. Evenimentul actual despre care scrie Stefan Cazimir are radacini ad\u00e2nci si \u00eendepartate: \u201eRom\u00e2nia, 1951… tara se afla de sapte ani sub ocupatie ruseasca. Literatura publicabila s-a abandonat fara murmur sub flamura realismului socialist. Poetii c\u00e2nta pe \u00eentrecute electrificarea, planul de stat si prietenia nezdruncinata cu marele prieten de la Rasarit. Si \u00een miezul acestui timp mohor\u00e2t, amar si fara orizont, ochii unui t\u00e2nar de 18 ani, iubitor al muzelor si student \u00een anul I al Facultatii de Filologie din Bucuresti se apleaca asupra versurilor unui poet medieval francez, \u00eencerc\u00e2nd sa le transpuna \u00een grai rom\u00e2nesc: \u00abJe plains le temps de la jeunesse\u00bb \u2013 \u00ab\u00cemi pl\u00e2ng deci anii tineretii\u00bb. Poetul francez era Fran\u00e7ois Villon. Studentul rom\u00e2n \u2013 Romulus Vulpescu\u201c. Colegi de facultate, dar \u00een grupe diferite, tinerii de atunci se \u00eent\u00e2lnesc \u00een seminarul de lingvistica al lui Cicerone Poghirc, sub semnul unei dezbateri despre limbaje tehnice, argouri, jargoane, unde t\u00e2narul poet de 18 ani invoca \u201eargoul jobelin\u201c folosit de Villon \u00een baladele sale. De atunci Romulus Vulpescu a ramas sa convietuiasca pasnic cu Villon, studiindu-l si traduc\u00e2ndu-l \u00een mai multe etape pe medievalul poet francez ascuns \u00een \u201eargoul jobelin\u201c si \u00een multe alte limbaje tehnice asemanatoare, sustrase limbii literare comune: \u201ePasii poetului francez s-au pierdut \u00een \u00eentuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci probabil va fi trecut si pragul vesniciei. Romulus Vulpescu a ostenit \u00eensa \u00een talmacirea lui Villon peste o jumatate de veac. I-a daruit, vasazica, poetului mai multi ani dec\u00e2t Dumnezeu!\u201c. A fost mai \u00eent\u00e2i aparitia, \u00een 1958, la Editura Tineretului (unde altundeva?!) a volumului intitulat \u201eOpurile magistrului Fran\u00e7ois Villon, adica Diata Mare si Lasata, Adaosul, Gergul si Baladele\u201c, altfel spus, cum aflam din Nota asupra editiei, doar o parte a celor peste 3.000 de versuri c\u00e2t numara opera poetului. \u201eSe \u00eensala cine ar crede\u201c \u2013 ne previne \u00eenvatatul profesor \u2013 \u201eca va regasi aceste talmaciri \u00een editia iesita acum la iveala. Caci Vulpescu n-a procedat prin aditiune, ci prin remaniere tenace si laborioasa, fix\u00e2ndu-si mereu obiective mai \u00eenalte si tot mai severe niveluri de exigenta\u201c. Urmarind aventura de o viata a t\u00e2narului de 18 ani dedicat lui Villon ca si \u201e\u00eengropat\u201c de viu \u00een tezaurul fastuos plin de cripte, capcane si dedesubturi al operei poetului din \u201e\u00eentunecatul ev mediu\u201c, profesorul Stefan Cazimir enumera \u00een fuga dificultatile si obstacolele pe care Romulus Vulpescu avea sa le \u00eenvinga \u00een numele juram\u00e2ntului de credinta facut lui Fran\u00e7ois, \u201ecolegului meu de studentie\u201c. Trebuia, \u00eentre altele, sa descopere sau sa inventeze o poarta de acces pentru a deslusi si a traduce \u00een rom\u00e2neste \u201ecriptogramele lui Villon care misuna \u00een opera acestuia\u201c, opera nascuta si ea \u00eentr-un timp mohor\u00e2t, amar si fara orizont. S-a \u00eenversunat si a izbutit sa rapuna aceste obstacole \u2013 conchide Stefan Cazimir, desi devotatul poet parea sa recunoasca, aparent \u00eenvins, faptul ca \u201eversul poetului ram\u00e2ne o enigma, una din cele multe legate de existenta lui si de fortuna literara a scrierilor lui\u201c. Asupra dificultatilor insurmontabile care fac ca \u201eesopismul\u201c ca si \u201ejargonul jobelin\u201c sa-si pastreze si chiar sa-si ad\u00e2nceasca peste timp caracterul enigmatic, misterios si indescifrabil avertizase si medievalul Cl\u00e9ment Marot c\u00e2nd \u00een cuv\u00e2ntul adresat cititorilor la editia din 1533 a operei lui Villon scria: \u201e\u00cen privinta dedesubturilor pe care le face \u00een Testamentele sale, pentru ca sa le cunosti si pentru ca sa le \u00eentelegi cum ar trebui, ar fi trebuit sa fi fost pe vremea lui la Paris si sa fi cunoscut locurile, lucrurile si oamenii despre care vorbeste: amintirea carora cu c\u00e2t se va stinge mai mult, cu at\u00e2t se vor cunoaste mai putin acele dedesubturi ale ziselor lui legate\u201c. Intraductibila, limba poetilor, plina de \u201ededesubturi\u201c \u00een orice veac, nu poate fi \u201etradusa\u201c dec\u00e2t tot de poeti: Romulus Vulpescu este unul dintre acestia, \u00een general putini si rari. \u201eS-a vorbit\u201c \u2013 noteaza Stefan Cazimir \u2013 \u201epoate cu \u00eendreptatire, despre tristetea eruditiei. \u00cen traducerile lui Vulpescu ne \u00eenvaluie constant o euforie a eruditiei, care \u00eenaripeaza orice vers si t\u00e2sneste din orice comentariu. Este bucuria de a afla, de a sti si de a transmite. Bucuria de a face totul \u00een perfecta cunostinta de cauza… si e totodata unul din rarele cazuri c\u00e2nd stiinta cea mai riguroasa se aliaza str\u00e2ns cu vibratia afectiva. \u00abConvietuirea\u00bb de peste 50 de ani dintre poetul francez si traducatorul rom\u00e2n a creat \u00eentre ei o relatie de fraternitate\u201c. Din acest tip de relatie de fraternitate s-a nascut nu numai evenimentul editorial cel mai impresionant al anului 2013, ci si, potrivit talmacitorului, \u201eprima editie integrala din lume a operei villonesti\u201c, datorata poetului rom\u00e2n Romulus Vulpescu. La capatul acestei extraordinare aventuri de identificare prin geniul limbii cum putine avem, ne-am putea \u00eentreba ce \u201ededesubturi\u201c cauta curiosul, eruditul si finul poet rom\u00e2n din mohor\u00e2tul, amarul si fara orizont an 1951, \u00een acel veac \u00eendepartat, dar nu mai putin mohor\u00e2t?! Fireste, afinitati structurale, elective pot explica asemenea prietenii si complicitati \u201einactuale\u201c. Nu mai putin se poate vorbi si despre o veritabila cale de fuga din timp, despre un anume evazionism. Refugiat \u00eentr-o expeditie fara capat, ca si exilat \u00een alt veac, t\u00e2narul Romulus Vulpescu nu era c\u00e2tusi de putin singurul \u201eevazionist\u201c al vremii lui: \u00een anul ce marcheaza primii pasi ai travestirii sale villonesti \u00eesi \u00eencepea \u201elupta cu inertia\u201c si un poet ca Nicolae Labis care, \u00eenainte de a pieri rapit de \u201epasarea cu clont de rubin\u201c a mai apucat sa arunce epocii sale o radicala si ostentativa sfidare de desubtul si prin intermediul uneia din mastile inepuizabilului Fr. Villon. \u00cel evoca, \u00eentr-o fraterna \u201eDiata\u201c, \u00een acest poem antologic, reamintindu-mi-l acum, cu ocazia celui mai impresionant eveniment editorial al anului 2013 despre care scrie cu entuziasm si frumoasa aducere aminte profesorul stefan Cazimir: \u201ePitic cu z\u00e2mbet tragic, gasesc oric\u00e2nd \u00een tine,\/ C\u00e2nd osteneala vine, renascator imbold \u2013\/ \u00cen razvratirea penei cu cioc taios si ager\/ si-n crunta razvratire a spadei de la sold\/…\/ Sub steagul stap\u00e2nirii tu stap\u00e2neai o lume,\/ Oceanele baladei le strabateai \u00eenot \u2013\/ Flori albe si flori negre-s pe c\u00e2mpurile tale\/ De Martha desc\u00e2ntate ori lubrica Margot.\/ si-acuma, peste veacuri, m\u00e2nia ta o fluturi\/ Primejdioasa, aspra, cu ascutisuri lungi \u2013\/ Iluminat feeric de fulgere de sabii\/ R\u00e2zi si acum sub faldul zapezilor de atunci\u201c. Exemplara, confraternitatea electiva dintre poetul medieval de la 1530 si acesti tineri poeti din zorii comunismului anilor ’50, una a \u201e\u00eenotului \u00eempotriva curentului\u201c, asigura mai bine ca orice viitorul lung al marii poezii dintotdeauna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
N-am avut norocul sa-l \u00eenvat pe Caragiale la cursurile profesorului Stefan Cazimir de la Filologia bucuresteana. Am \u201e\u00eenvatat\u201c, \u00een schimb, de la altcineva, ca, realist-critic, autorul \u201eNoptii furtunoase\u201c fusese un nemilos procuror literar al or\u00e2nduirii burghezo-mosieresti din vremea lui, precursor, ca si Eminescu \u00een \u201e\u00cemparat si proletar\u201c, al or\u00e2nduirii si societatii ce ne-au scos din… Cite\u0219te mai mult »Traducandu-l pe Villon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9972,9971],"class_list":["post-17415","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alt-i-l-caragiale","tag-stefan-cazimir"],"views":1572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17415","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17415"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17415\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17415"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17415"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17415"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}