{"id":17409,"date":"2013-12-12T10:17:32","date_gmt":"2013-12-12T08:17:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17409"},"modified":"2013-12-12T10:17:32","modified_gmt":"2013-12-12T08:17:32","slug":"inventarea-tenisului-68","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-68\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (68)"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen 1984, Big Mac se apropia cu pasi de urias de apogeul carierei sale. El nu o stia pe-atunci caci, nu-i asa, orice om cu capul pe umeri si dotat cu oarece talent, daramite un geniu, spera la mai mult si la mai bine. Idealul autodepasirii si telul de a bate recorduri \u00eei defineste pe acei insi supradotati, personaje care, \u00eendeobste, constituie germenul progresului \u00een orice societate, indiferent de epoca. Asa au stat lucrurile si cu marele tenismen american. John a avut nevoie cam de un an pentru a integra mental disparitia teribilului rival care a fost pentru el Bj\u00f6rn Borg. Dar dupa acest proces de lamurire launtrica, \u00een urma caruia a realizat ca legitima succesiune la \u201etronul&#8221; de lider ATP este a sa, iar nu a altuia, a explodat pur si simplu, d\u00e2ndu-si adevarata masura a talentului si clarviziunii \u00een joc.<br \/>\n\u00cen 1984 McEnroe a trait paradoxal. Pe de o parte, a avut unul dintre cele mai depline sezoane jucate vreodata de un campion, cu cifre greu de repetat, inclusiv sau poate mai ales astazi, desi Federer, prin 2005-2007, Djokovici \u00een 2011 si Nadal \u00een 2013 s-au apropiat de performantele sale. Sa nu uitam ca \u00een acel an, Bad Boy a c\u00e2stigat turneele de la Wimbledon si US Open, Mastersul si WCT-ul, a disputat finala de la Roland Garros. Din cele cincisprezece competitii la care a luat parte, el si-a trecut \u00een palmares treisprezece, cu exceptia Roland Garros-ului si a turneului de la Cincinnati. Acolo a pierdut finala \u00een fata lui Lendl si Amritraj. Pe parcursul \u00eentregului sezon Mac a c\u00e2stigat 84 de partide, pentru a ceda doar de trei ori. Ultima \u00eenfr\u00e2ngere, \u00een afara celor doua mentionate, s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een finala Cupei Davis, \u00een fata suedezului Sundstroem, dar era un meci fara miza. Procentajul este fabulos, 96,47%, si ram\u00e2ne \u00eenca neegalat. P\u00e2na la finala de la Paris, din iunie, iancheul contabilizase 42 de victorii la r\u00e2nd &#8211; ne-mai-va-zut!<br \/>\nAm spus \u00eensa ca sezonul 1984 a fost unul paradoxal pentru sportivul american. De ce? Ei bine, \u00een acel an Big Mac a avut sansa de a spulbera un mit: americanii nu c\u00e2stiga pe zgura pariziana. Mai mult, stilul sau de a practica tenisul, \u00eentemeiat pe viteza de joc produsa de schema tactica serviciu-voleu, nu era adaptat acelor rigori pe care \u00een mod normal terre battue le presupune. \u00cen mod normal&#8230; \u00eensa Johnny era genial, nu normal, fiind cu mult pe deasupra normei si a habitudinilor obisnuite!<br \/>\n\u00cen 1984 campionul din Queen&#8217;s a avut un parcurs de senzatie la Roland Garros. \u00cen primul tur el a trecut \u00een trei seturi scurte de argentinianul Horacio de la Pe\u00f1a, apoi de compatriotul sau, Ben Testerman, cu un scor similar celui din prima runda. \u00cen turul al treilea, John, principal favorit, da piept cu alt iancheu, mult mai redutabilul Mell Purcel. Statistica este seaca si revelatorie: 6-4 6-4 6-1 \u00een favoarea lui McEnroe. \u00cen optimile de finala gluma se \u00eengroasa, caci John se dueleaza cu un specialist al suprafetei rosii, ibericul Jos\u00e9 Higueras, cap de serie 12, care izbuteste sa-i smulga un set: 6-4 7-6 3-6 6-3. Sferturile \u00eei prilejuiesc lui Bad Boy o \u00eent\u00e2lnire cu un alt conational, foarte t\u00e2narul si talentatul Jimmy Arias, cap de serie 5, mare speranta americana. Nici o problema \u00eensa, jocul de atac al roscovanului merge ceas: 6-3 6-4 6-4. Vesnicul sau adversar, combatantul din vechea garda, Jimmy Connors \u00eencearca sa-i puna bete \u00een roata \u00een semifinala. John se \u00eencrunta si matura pe jos cu Jimbo, scor 7-5 6-1 6-2. Al treilea cap de serie nu a putut sa faca nimic \u00een fata tavalugului pe nume McEnroe.<br \/>\n\u00cen finala \u00eel astepta \u00eensa al doilea cap de serie, cehoslovacul Ivan Lendl, mereu \u00een cautarea primului sau trofeu de Grand Slam. Ghinionist sau poate doar necopt mental, praghezul pierduse primele sale patru finale \u00een competitiile majore, una chiar aici, la Paris, \u00een 1981, \u00een fata lui Borg. \u00centre cei doi finalisti din 1984 exista o veche si aprinsa rivalitate. Nu se \u00eenghiteau deloc. McEnroe chiar declarase c\u00e2ndva ca are mai mult talent \u00een degetul mic al m\u00e2inii st\u00e2ngi dec\u00e2t Lendl \u00een tot trupul sau matahalos&#8230;<br \/>\n\u00cen aceste conditii se anunta o finala cu nabadai, iar americanul era favorit, cu toate ca nu evolua pe suprafata lui favorita. Vreme de treisprezece zile \u00eensa tenisul lui Johnny fusese unul perfect, iar liderul mondial parea ca atinsese efectiv desav\u00e2rsirea. Cine sa-l opreasca?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen 1984, Big Mac se apropia cu pasi de urias de apogeul carierei sale. El nu o stia pe-atunci caci, nu-i asa, orice om cu capul pe umeri si dotat cu oarece talent, daramite un geniu, spera la mai mult si la mai bine. Idealul autodepasirii si telul de a bate recorduri \u00eei defineste pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-68\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea tenisului (68)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9961,6258,6257,9962,720],"class_list":["post-17409","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-big-mac","tag-bjorn-borg","tag-istoria-tenisului","tag-mcenroe","tag-roland-garros"],"views":1040,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17409"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17409\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}