REPORTERUL: Cum credeti dumneavoastra ca trebuie sa fie moral, la munca, la lucru, cum trebuie sa fie, constiincios, la ce ora trebuie sa vina, adica sa faca… sa \u00eendeplineasca….
\nRESPONDENT: Permanent la serviciu, de dimineata c\u00e2t de mult si seara c\u00e2t de t\u00e2rziu\u2026<\/p>\n
\u201eProba de microfon\u201c, regia Mircea Daneliuc, 1980 (fragment din scenariu)<\/p>\n
Una dintre tematicile discursului cinematografic din filmele de actualitate din perioada socialista (mai exact din perioada 1960-1989) este cea referitoare la raportul dintre individ si munca. Depasind sfera comuna a interpretarilor susceptibile de valorizari stereotipale si simpliste (\u00een sensul ideologizarii excesive si manifeste de regula) asupra discursului cinematografic socialist \u00een general, regasim totodata un spatiu extrem de interesant de articulare inteligenta si discreta a acestui aspect fundamental al vietii sociale. Asupra acestuia din urma vom insista \u00een cele ce urmeaza.
\nO privire atenta asupra filmografiei de actualitate a perioadei pune \u00een evidenta existenta a doua tipuri opozitionale de biografii urbane \u2013 una puternic standardizata, modelata \u00een acord cu predefinirile ideologice privind relatia dintre individ si munca, \u00een particular, si concretizarea unui proiect de viata sociala, \u00een general (\u201eZile Fierbinti\u201c, 1975, \u00een regia lui Sergiu Nicolaescu) si una puternic individualizanta, care se articuleaza \u00een afara oricaror stereotipuri de rol, a oricarui retetar privind armonizarea ideologica a vietii individuale cu cea sociala (\u201eProba de microfon\u201c, 1980, \u00een regia lui Mircea Daneliuc). Discursul cinematografic de actualitate ne ofera o proiectie asupra limitelor structurale ale unui mod de a g\u00e2ndi si organiza raporturile dintre nevoile, optiunile, aspiratiile si imperativele individuale \u00een acord cu un proiect de viata propriu si conditiile obiective ale unei biografii \u201eistorice\u201c cu modurile sale de atribuire specifice.
\n\u00centr-un sens metaforic, ne putem reprezenta aceasta calitate a raporturilor amintite \u00een imaginea unui \u201epat al lui Procust\u201c fara posibilitati reale de redimensionare. Prin capacitatea de a condensa, asadar de a esentializa caracteristicile care descriu cele doua tipuri de biografii urbane, filmele epocii ne ofera o mostra de concretizare a unui demers de imaginatie sociologica prin aceea ca ne clarifica natura raporturilor dintre individ si contextul social si istoric \u00een care acesta se plaseaza: pe de o parte avem de-a face cu o imagine a institutionalizarii unei biografii individuale, pe de alta parte, cu imaginea unei biografii reflexive care nu se constituie ca un \u201edat\u201c, ci mai ales ca o \u201econstructie\u201c, rezult\u00e2nd dintr-un proces al dialogului permanent, al negocierii si compromisului, adica dintr-un proces de diferentiere continua.
\nImaginea omului muncii \u00een filmele de actualitate socialiste se construieste pe o axa polara care reuneste asadar doua tipuri de viziuni cinematografice: pe de o parte, o reprezentare a omului muncii ale carui experiente sociale sunt acaparate si dominate de ipostaza vietii muncii, pe de alta parte, o reprezentare a omului muncii \u00eenfatisat \u00een ipostaze diverse ale vietii sociale care exprima practicarea a diferite forme de sociabilitate. Identificam doua categorii de oameni ai muncii, \u00een functie de absenta sau de prezenta \u00een film a unor elemente care descriu aspecte ale vietii lor sociale. Cu alte cuvinte, ce fac oamenii muncii? Ce nu fac? \u00cen ce ipostaze sunt \u00eenfatisati \u00een filme? \u00cen jurul caror experiente se configureaza parcursurile si traiectoriile existentei lor? Cum arata viata lor cotidiana? Care sunt formele de sociabilitate care descriu experientele acestora \u00een contexte sociale diferite?
\nUniversul de viata al oamenilor muncii se reduce, pe de o parte, la activitatile productive \u00een cazul filmelor-manifest ideologice care propun imagini sablon, ideale pentru tipul social al individului aflat \u00een c\u00e2mpul muncii; pe de alta parte, se extinde la o gama diversa de activitati si preocupari extra-productive care au ca rezultat, \u00een planul reprezentarilor cinematografice a acestui tip de univers, o deconstructie a mitului \u201eomului nou\u201c.
\n\u00cen functie de apropierea dintre registrul discursiv filmic asupra muncii si viziunea ideologica a muncii \u00een socialism, este foarte util sa \u00eempartim filmele de actualitate \u00een doua categorii principale: filme de actualitate manifest ideologice, \u00een sensul \u00een care propaga de o maniera directa (la nivel de naratiune filmica, constructie a personajelor, componenta vizuala) ideile si principiile specifice eticii muncii \u00een viziunea comunista, si filme de actualitate cu accente reflexive si\/sau critice, \u00een sensul \u00een care ofera cel putin o perspectiva reflexiva si manifest critica asupra problematicii muncii \u00een aceeasi epoca. Diferenta dintre cele doua categorii este data de tipul de raport pe care filmele \u00eel propun \u00eentre individ si munca. Pe de o parte, avem de-a face cu un raport de identitate, \u00een sensul \u00een care munca este factorul esential ce determina identitatea sociala a individului (individ = munca sau individ = activitate sproductivat), pe de alta parte identificam un raport conflictual, \u00een sensul \u00een care individul contesta si respinge un anumit tip de ordine instituita dupa care functioneaza sistemul muncii \u00een societate (\u00een termeni de oportunitati de munca, relatii si practici de munca etc.).
\nO dimensiune particulara \u00een tratarea temei muncii \u00een filmele de actualitate care propun o perspectiva critica este data de instrumentalizarea acesteia \u00een cadrul conflictelor inter-generationale (cel mai adesea surprinse \u00een ipostaza conflictelor dintre parinti si copii, mai precis tata-fiu). Cu alte cuvinte, conflictele dintre generatii se structureaza \u00een functie de atitudinea fata de munca. \u00cen reprezentarea acestei problematici identificam o axa polara pe care sunt plasate \u00een principal doua dimensiuni ale raportarii la munca. Atitudinile fata de munca, asa cum sunt reflectate \u00een constructiile filmice ale actualitatii sociale, se structureaza pe baza a doua mecanisme sau principii fundamentale: este vorba despre consens cu imperativul socialist al muncii ca valoare absoluta (generatia \u201eveche\u201c) versus conflict \u00een raport cu anumite aspecte ale unor mecanisme si practici sociale de integrare a individului \u00een viata muncii (generatia t\u00e2nara).
\n\u00cen conditiile \u00een care \u00een Rom\u00e2nia socialista a anilor 1960, 1970, numarul \u00een general redus al locurilor la facultate genera un numar mare de respinsi, optiunea pentru munca reprezenta o consecinta fireasca. Acesta este de altfel un tip de profil frecvent \u00eent\u00e2lnit la nivelul categoriei de personaje principale \u00een filmele de actualitate care trateaza direct tema muncii: \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c (1967), \u201eDragostea \u00eencepe vineri\u201c (1973), \u201eFilip cel Bun\u201c (1975), \u201eSinguratatea florilor\u201c (1976) sunt doar c\u00e2teva exemple ilustrative \u00een acest sens. \u00cen functie de axa inter-generationala, se disting: pe de o parte, o atitudine necritica, acceptarea neproblematica a muncii vazuta ca singura ratiune a existentei sociale a individului la nivelul generatiei \u201evechi\u201c (parintii) sau a categoriei de muncitori cu experienta \u00een c\u00e2mpul muncii; pe de alta parte, o atitudine reflexiva\/critica la nivelul categoriei tinerilor, fara ca aceasta sa \u00eensemne o respingere a ideii de munca, ci g\u00e2ndirea si proiectarea vietii muncii nu \u00een functie de atribuirea unei valori finale muncii \u00een sine, ci \u00een functie de un proiect de viata individual.
\nRaporturile sunt disputate de regula \u00eentre tata-fiu, \u00een timp ce personajul mamei este acela care \u00eendeplineste o functie de mediere, cel mai adesea manifestata \u00een favoarea pozitiei sustinute de generatia t\u00e2nara\/fiu, acest din urma aspect fiind privit totodata \u00een chip de feminizare a tolerantei \u00een contrast cu intransigenta si rigiditatea definite exclusiv masculin. Fragmentele de mai jos, extrase din scenariile c\u00e2torva filme de actualitate, sunt semnificative \u00een sensul acestei diferentieri:<\/p>\n
\u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c, regia Andrei Blaier, 1967 (fragment din scenariu)
\nDialoguri \u00eentre membrii familiei (tata-fiu)<\/p>\n
Tatal lui Vive: Te-ai boierit, domnule, e greu sa te scoli dimineata. Cum merge pe la tine? Ah? Munca, munca… Serviciu-i departe! Stii c-am auzit ca azi nu merg autobuzele!
\nVive: O iau pe jos.
\nTatal lui Vive: Tu, pe jos? V-ati dezvatat voi tinerii de mersul pe picioarele voastre. Autobuzul sa traiasca!
\ns….t
\nTatal lui Vive: Obosit, obosit! Serviciu-i departe! Am auzit ca nici azi nu merg autobuzele. (…) Ieri te-ai sculat la sase, ai fugit la birou, ai venit acasa si te-ai culcat. Ai plecat \u00een oras, ai venit si te-ai culcat iar. \u00cen urma cu doua zile ai facut acelasi lucru. Azi la fel. Nu te surprinde ca-ti cunosc viata pe dinafara? Nu prea-ti face placere sa m-asculti.
\nVive: Exact.
\nTatal lui Vive: Rau faci! (…) Ce vreti voi tineretul asta, de fapt? Aveti de toate, de toate! Poate c-aveti prea de toate!
\nVive: Lasa, tata, fiecare cu ale lui. \u00cencearca sa \u00eentelegi.
\nTatal lui Vive: Ia mai du-te dracului de-aici… Dracu stie, nu mai vrei sa cresti, nu mai vrei tu sa cresti, ai ramas tot ala de-acum doi ani. Ce-ai s-ajungi \u00een viata, domnule? Hm? Tot neispravitul care esti acuma. (…) Du-te \u00een comuna Straja, se construieste ceva acolo, poate e ceva si pentru tine!<\/p>\n
Discursul cinematografic asupra valorii muncii este unul puternic nuantat. Munca este factorul identitar major, dar nu este suficient, pentru ca nu orice fel de munca se bucura de prestigiu social, nu orice fel de munca are valoare sociala. Statutul ocupational de copiator, de exemplu, al personajului principal din filmul \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c este unul nesatisfacator pentru tatal sau (fost CFR-ist). Munca la birou, munca de copiator nu reprezinta o munca serioasa. Singura care conteaza este munca \u00een procesul de productie, munca pe santier.
\n\u00cen contrapunct cu o asemenea viziune asupra relatiei dintre individ si munca, \u00een care lipseste orice fel de proiectie individuala asupra propriului parcurs social (ipostaziat \u00een dimensiunea sa profesionala\/ocupationala) se situeaza o perspectiva individualizanta \u00een care optiunea pentru munca se structureaza nu doar \u00een functie de natura unei practici profesionale sau ocupationale, de posibilitatile de ocupare pe care societatea le asigura, ci \u00een functie de o anumita orientare valorica a individului. Optiunea pentru (o anumita) profesie\/munca este o consecinta a manifestarii unor valori si aspiratii \u00eempartasite de indivizi, si nu un scop \u00een sine.
\nAvem asadar de-a face cu tipul social care problematizeaza raporturile sale cu societatea, chestioneaza relatia dintre anumite aspecte ale conditiei sale sociale si materiale si anumite caracteristici ale societatii. Este vorba despre plasarea individului \u00een ipostaza de \u201eactor\u201c, si nu doar de \u201espectator\u201c, investit cu capacitatea de constientizare a distantei dintre conditia existentei individuale si datele sociale ale parcursului istoric al societatii din care face parte. \u00centr-o astfel de viziune, relatia dintre individ si societate devine una reciproca, \u00een sensul \u00een care nu doar societatea influenteaza individul, dar si individul poate interveni si poate contribui prin optiunile si actiunile care compun biografia individuala la configurarea conditiei mai generale a societatii.
\n\u00centr-o asemenea perspectiva, nu optiunea pentru un anumit tip de munca este criteriul tare \u00een proiectarea parcursului social al individului, ci o optiune cu mult mai importanta legata de existenta unui proiect de viata propriu. Este sugestiva \u00een acest sens o replica a unui personaj secundar din filmul \u201eFilip cel Bun\u201c: \u201eNu-i destul sa stii ce meserie vrei sa faci, trebuie sa stii ce fel de viata vrei sa traiesti.\u201c Polemica pe care o propun filmele ancorate \u00een zona de critica sociala se desfasoara \u00eentre doua viziuni asupra muncii care reprezinta de fapt doua viziuni asupra vietii.
\n\u00cen peisajul actualitatii cinematografice a epocii, personaje ca Vive (interpretat de Dan Nutu) din \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c, ca Filip (interpretat de Mircea Diaconu) din \u201eFilip cel Bun\u201c, ca Petre (interpretat de Dan Nutu) din \u201e100 de lei\u201c, Gelu (interpretat de Dan Nutu) din \u201eMeandre\u201c sau Andrei (interpretat de Valeriu Sandulescu) din \u201eCasa neterminata\u201c sunt figuri care apartin categoriei tinerilor inadaptati la viata muncii \u00een socialism, figuri reprezentative pentru prototipul razvratitului, personaje care refuza conventiile sociale, care nu-si pun \u00eentrebari \u00een legatura cu sistemul, ci chestioneaza \u00eensasi existenta, care sunt reflexivi \u00een raport cu societatea \u00een care traiesc. Aceasta perspectiva individualizanta asupra personajelor cinematografice s-a situat \u00een opozitie cu modelul de personaje de tip erou al muncii \u00een comunism.
\nToate personajele enumerate mai sus deconstruiau fatis ipostaza a ceea ce se intentiona a fi \u201eomul nou\u201c. \u00cen centrul atentiei nu se afla asadar figura \u201eomului nou\u201c, a comunistului, ci figura unui om la fel de \u201evechi\u201c si prin extensie, a unei societati \u00een care exista si furt, violenta, nonconformism, lipsa de educatie, oameni care nu muncesc, o societate \u00een care exista si inadaptare, incertitudine si reflexivitate asupra raporturilor dintre individ si lumea \u00een care se afla.
\n\u00cen ipostaza anti-eroului, personajul Petre din filmul \u201e100 de lei\u201c \u00eentruchipeaza un individ cu un parcurs biografic \u201eatipic\u201c pentru personajele epocii: un individ care nu este acceptat la facultate, care nu are loc de munca si nici nu \u00eesi doreste sa caute unul, este tipul social deviant, care fura o conserva de sardele dintr-un magazin universal, arunca \u00eentr-un cos de gunoi de pe strada, \u00een vazul trecatorilor, o sticla de lapte dupa ce bea doar putin din aceasta, intra \u00een altercatii fizice cu indivizi necunoscuti, urmareste o t\u00e2nara pe strada, merge cu o masina occidentala Buick, se plimba cu motocicleta. Prin constructia acestui personaj, filmul se pozitioneaza \u00eempotriva tendintelor acomodante ale cinematografiei timpului de a se plia \u00een grade diferite pe cerintele si imperativele a ceea ce s-a numit \u201erealismul socialist\u201c \u00een ceea ce priveste constructia tipurilor de personaje filmice. Filmul este realist, tentatia pentru real este majora, doar ca nu \u00een sensul ideologizant al doctrinei oficiale a \u201erealismului socialist\u201c.
\nImperativul reflectarii nu este suficient, pentru ca mai important este alegerea a ceea ce (trebuie sa fie) este reflectat. \u00centr-un asemenea context, nu \u00eent\u00e2mplator filmul lui Mircea Saucan a fost obiect al unei cenzuri draconice \u00een epoca, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, s-a mers p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t negativul filmului a fost ars din ordine politice \u2013 aflam din marturiile regizorului Laurentiu Damian (\u00een cadrul unui interviu pe care l-am realizat cu ceva vreme \u00een urma), pastr\u00e2ndu-se doar doua copii. Un alt film al lui Mircea Saucan, \u201eMeandre\u201c, a cunoscut acelasi parcurs \u00een ceea ce priveste aplicarea cenzurii. Filmele \u201eMeandre\u201c si \u201e100 de lei\u201c \u201epropun existentialism \u00een raporturile dintre individ si societate, dintre personaje si lume\u201c, se \u00eenscriu \u00eentr-un \u201ecinema de sorginte noul val francez\u201c, iar continutul lor este \u201eaproape postmodern\u201c, fiind vorba despre \u201eraporturi care se stabilesc \u00eentre personaje\u201c, \u00eentre maniere diferite de a percepe realitatea.
\nAlaturi de \u201e100 de lei\u201c si \u201eMeandre\u201c, alte filme din cele amintite supuse cenzurii au fost \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c si \u201eCasa neterminata\u201c. Ceea ce au \u00een comun aceste filme este tipul de personaje centrale care nu se \u00eenscriu \u00een categoria \u201eomului nou\u201c. \u00cen aceste filme nu avem de-a face cu eroi pozitivi, asa cum se dorea \u00een epoca, adica eroi pozitivi \u00een sensul propagandei. Aceste personaje se \u00eencadreaza \u00eentr-o alta categorie de \u201epozitivitate\u201c, \u00een sensul \u00een care sunt eroi pozitivi prin aceea ca sunt personaje complete si complexe. \u00cen aceasta categorie includem, de asemenea, personaje din filmele de actualitate ale anilor 1970 si 1980: eroi din filmele \u201eCursa\u201c (regia Mircea Daneliuc, 1975) si \u201eLa capatul liniei\u201c (regia Dinu Tanase, 1983) reprezinta tipuri sociale complexe care nu sunt neaparat si repere. Personajele principale din filmele \u201eLa capatul liniei\u201c si \u201eCursa\u201c sunt personaje nu at\u00e2t de tip eroi-reper, c\u00e2t personaje complexe: personajul Crisan (interpretat de Mircea Albulescu) este un maistru turnator, fost detinut ca urmare a implicarii \u00eentr-un accident de munca, personajul strungarului Cicea (interpretat de Dan Condurache) este un tip ambiguu, la limita delincventei, dar care este \u201eun baiat cu suflet, este un baiat care are disperari, care se agata de un tovaras despre care crede ca poate sa \u00eel duca pe un drum mai bun, mai neted\u201c (Laurentiu Damian), soferul Anghel (interpretat de Mircea Albulescu) din \u201eCursa\u201c este un personaj care are dificultati \u00een a comunica cu celelalte personaje, cu lumea exterioara, dar care demonstreaza forme profunde ale sociabilitatii umane.
\nConstructia personajelor \u00een filmele anilor 1970 si 1980 ne dezvaluie fatete multiple ale acestora. Elementele pozitive se \u00eembina cu cele negative, astfel \u00eenc\u00e2t, prin mecanismul contrastului, personajele devin mult mai incitante si mai pregnante ca tipuri sociale, fac\u00e2nd sa creasca elementul de autenticitate \u2013 autenticitate a personajelor, a \u00eent\u00e2mplarilor de viata, a actiunilor care descriu traiectoriile narative ale filmelor. Faptul de a fi erou \u00een sensul de reper ca tip social nu mai este o dominanta obligatorie \u00een peisajul personajelor \u201ede actualitate\u201c. Astfel, unele personaje se constituie \u00een repere, altele \u00eentr-o mai mica masura. \u00cen ceea ce priveste prima categorie, un exemplu semnificativ este dat de personajul doctorului Mitica Irod (interpretat de Mircea Diaconu) din \u201eMere rosii\u201c (regia Alexandru Tatos, 1976). Este un personaj plasat \u00eentr-un urban provincial care se caracterizeaza prin profesionalism, principii morale, care se confrunta cu carentele unui sistem ce tolereaza mecanismele si practicile corupte, ale parvenirii sociale si ale falsului carierism. Personajul nu este unul spectaculos, dimpotriva, apartine acelei categorii de eroi \u201eexemplari\u201c prin firescul, caracterul obisnuit si absenta spectaculosului.
\nCa o observatie generala asupra filmelor de actualitate produse \u00een perioada socialista a anilor 1960-1989, acestea propun o dinamica importanta din punct de vedere al logicii de constructie a personajelor (principale) urbane. Astfel, \u00een anii 1960 cele mai multe dintre personaje sunt definite de o maniera directa \u00een raport cu societatea. Unele dintre ele au accente reflexive, propun nuante existentialiste, dar toate aceste elemente sunt situate alaturi de vizualizarea pregnanta a unui sistem, gener\u00e2nd efectul de vid, de distanta \u00eentre personaj si tipul de realitate propusa, lucru care se modifica semnificativ \u00een contextul filmelor realizate \u00een anii 1970. \u00cen anii 1970 si \u00eenceputul anilor 1980, cele mai multe situatii de viata care caracterizeaza personajele si \u00een care sunt puse sa actioneze sunt preluate din sistem, fara sa existe \u00een mod necesar o imagine pregnanta a sistemului ca atare \u00eentr-un plan dramaturgic chiar si secund. Atractia pentru real la nivelul filmelor de actualitate din aceasta decada se exprima prin replica si dialogul normale, prin autenticitatea \u00een reactia personajului, prin tipul de erou care este firesc, normal, cu probleme.
\n\u00cen concluzie, ceea ce se observa este ca registrele discursive cinematografice \u00een care este trata problematica raportului dintre individ si viata muncii, ca dimensiune fundamentala a vietii sociale a individului \u00een socialism, ofera un palier variat de lecturi si interpretari, de la accentele cele mai ideologizante la nuantele cele mai neasteptate \u00een termeni de reflexivitate si critica sociala a unui timp despre care filmele marturisesc, de unde si calitatea de adevar si, de aici, valoarea de cunoastere pe care ele o \u00eencorporeaza dincolo de orice conditionari temporale si spatiale si\/sau (socio-)istorice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
REPORTERUL: Cum credeti dumneavoastra ca trebuie sa fie moral, la munca, la lucru, cum trebuie sa fie, constiincios, la ce ora trebuie sa vina, adica sa faca… sa \u00eendeplineasca…. RESPONDENT: Permanent la serviciu, de dimineata c\u00e2t de mult si seara c\u00e2t de t\u00e2rziu\u2026 \u201eProba de microfon\u201c, regia Mircea Daneliuc, 1980 (fragment din scenariu) Una dintre… Cite\u0219te mai mult »Discurs asupra omului muncii si figurii citadinului: intre ideologic si reflexiv<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[9934,9937,9942,9941,9940,9938,9935,9939,9936],"class_list":["post-17401","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-proba-de-microfon","tag-biografii-urbane","tag-film-ideologic","tag-filme-manifest-ideologic","tag-imaginea-omului-muncii-in-filmele-de-actualitate","tag-individ-si-munca","tag-regia-mircea-daneliuc","tag-retetar-cinematografic-comunist","tag-tematicile-discursului-cinematografic"],"views":2349,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17401","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17401"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17401\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17401"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17401"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17401"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}