Cu putin timp \u00eenaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial, un scriitor englez, Hector Hugh Munro-Saki, lansa o fraza care ne poate da si astazi de g\u00e2ndit: \u201eBalcanii produc mai multa istorie dec\u00e2t pot ei sa duca\u201c. Deunazi, la Salonic, urmarind noi cea de a 54-a editie a Festivalului international si nestiind \u00eencotro sa o mai apucam pentru a prinde si c\u00e2te ceva din alte sectiuni, \u00een afara celei oficiale, obligatorii pentru alegerea premiului nostru, al criticii, colegul meu de juriu Fipresci, cunoscutul critic si profesor Bojidar Manov (Bulgaria), a inventat o parafraza cum nu se poate mai nimerita: \u201e\u00cen materie de arta, Balcanii produc mai multe idei dec\u00e2t pot sa duca festivalurile regionale\u201c. Iar c\u00e2nd vine vorba de cinema, Salonicul conduce detasat. Chiar si o editie ca aceasta, desfasurata \u00een conditiile adversitatii economice si sociale, a reusit sa-si pastreze structurile, strategiile si, ceea ce este mai important, ambitia de a descoperi, apara si sustine cinematograful independent, nou venit, din \u00eentreaga lume (primul si al doilea film al unui autor), pentru a-i da o mai buna vizibilitate. Altfel spus, festivalul apara tendintele si practicile noului cinematograf. Asa cum amintea directorul manifestarii, Dimitri Eipides (aflat la ultimul sau mandat): \u201eAici se pot auzi vocile proaspete ale miscarilor cinematice din \u00eentreaga lume. Si sunt at\u00e2t de diferite. Fiecare creator se angajeaza \u00eentr-o calatorie personala, vorbeste cu curaj, reflecta lumea potrivit propriei sale viziuni\u201c. Fara doar si poate, publicul \u00eencuviinteaza, daca avem \u00een vedere ca, \u00een ciuda zilelor incredibil de \u00eensorite, care l-ar fi putut tine departe de sali, statea la coada la bilete, cu marea la doi pasi si cu \u00eembietoarea salba de cafenele de pe faleza. \u00centotdeauna Salonicul mi s-a parut un festival generos nu numai prin diversitatea selectiei sale oficiale, 21 de productii \u00een acest an, venind din 12 tari at\u00e2t de diferite precum Venezuela, Cuba, Chile, Mexic, Franta, Suedia, Egipt, Franta, cele mai multe marturii autentice ale lumii noastre, cu contradictiile, nedreptatile ei, lipsa de orizont. Generos si pentru ca furnizeaza altor festivaluri asemanatoare, dedicate tot debuturilor si celui de al doilea film, propriile sale revelatii ce urmeaza a face bucuria cinefililor de pe alte meridiane. De-a lungul anilor, aici i-am descoperit pe Lucas Moodison (Suedia), pe Pawel Pawlikowski (Polonia), Alexei Gherman-jr, ale caror nume aveau, apoi, sa faca \u00eenconjurul lumii. Chiar daca, uneori, nu toate titlurile sunt premiere absolute, chiar daca au fost preluate din sectiunile paralele ale marilor festivaluri, unde de multe ori se pierd, aici li se daruieste o a doua sansa, cea hotar\u00e2toare. Cu alte cuvinte, festivalul este un pod \u00eentre Europa si restul continentelor. Vedeta actualei editii s-a \u00eent\u00e2mplat sa fie America latina. \u00cenca din 1977, \u00een cartea sa \u201eNew Latin American Cinema\u201c, Michael T. Martin analiza \u201enesf\u00e2rsita miscare cinematica\u201c (the unfinished cinematic movement) din aceasta parte a lumii, de la neo-barocul anilor ’70-’80 la aparitia catre anii ’90 a unui cinematograf realist, a carui productie si ale carui strategii de reprezentare sunt, deopotriva, locale si globale. De atunci, mai fiecare festival din lume aduce noi dovezi. La Salonic s-a \u00eenregistrat chiar un record. Trei filme (din 14) ale competitiei internationale si-au adjudecat cele mai importane premii si unul dintre ele, \u201eGolden Cage\u201c (La jaula de oro\/ Colivia de aur) al lui Diego Quemada-Diez din Mexic a plecat cu o adevarata colectie, nu mai putin de patru distinctii: Premiul Golden Alexander Theo Anghelopoulos pentru cel mai bun film, Premiul pentru Regie acordate de juriul oficial, condus de Alexander Payne si din care a facut parte si producatoarea Ada Solomon, carora li s-au adaugat Human Values Award al Parlamentului elen si Premiul publicului, Fisher Award. C\u00e2t pe aci sa aiba si premiul Fipresci, pierderea fiind la mustata, cu o diferenta de un vot. Alegerea criticii internationale a coincis cu premiul special al juriului, Bronze Alexander, pentru originalitate si inovatie, dob\u00e2ndit de cineasta Mariana Rondon din Venezuela pentru \u201eBad Hair\u201c (Pelo malo\/ Par rau). \u00cen sf\u00e2rsit, Jaime Vadell, protagonistul din \u201eThe Devil’s Liquor\u201c (La chupilca del diablo\/ Bautura diavolului), al chilianului Ignacio Rodriguez, a \u00eempartit premiul pentru cel mai bun actor cu colegul sau grec Christos Stergioglu din filmul de mare succes al tarii sale, \u201eThe Eternal Return of Antoni Paraskeva\u201c, impresionant debut al tinerei Elina Psykou. Si acesta a fost preferatul nostru, al criticii, pentru premiul Fipresci acordat \u00een cadrul sectiunii nationale. Oric\u00e2t ar fi ele de diferite, peliculele Americii latine se \u00eent\u00e2lnesc pe un teritoriu comun: saracia, nedreptatea, violenta, dramele familiale. Spre deosebire de multe alte filme despre tineri, vazute acum, precum cele din Franta (\u201eSuzanne\u201c de Katell Quill\u00e9v\u00e9r\u00e9), \u201eMiracolul\u201c (semnat de slovacul Juraj Lehotsky), \u201eSunshine Boys\u201c (regia \u2013 Tae-gon Kim din Coreea de Sud) ale caror povesti apartin temei numite \u00abcoming of age\u00bb, \u00een amintitele filme sud-americane nu poate fi vorba despre trezirea la maturitate. Personajele par sa se fi nascut gata adulte. Nu au nevoie sa descopere pas cu pas secretele existentei. Asprimea vietii este imaginea pe care au deschis ochii. Cei trei adolescenti din \u201eGolden Cage\u201c stiu prea bine ca, orice ar face, \u00een tara lor, \u00een Guatemala, nu-i asteapta nimic bun. Visul lor ram\u00e2ne unul singur: sa ajunga \u00een America de Nord, miticul El Norte, cu orice pret. Iar pretul \u00eenseamna cruzimea oamenilor, prieteni pierduti, altii mortii, singuratatea unei noi veniti. Nicio presiune sentimentala \u00een acest film de o forta extraordinara. Un alt grup uman, de data aceasta o familie, impresioneaza \u00een \u201eBad Hair\u201c: Marta, o mama singura care se zbate sa-si rec\u00e2stige slujba; Junior, fiul ei de noua ani, nemultumit de frumosul sau par c\u00e2rliontat, de aceea \u00eesi doreste cu disperare plete lungi si drepte, ca ale colegilor sai. Bunica, o batr\u00e2na cam ciudata, dar inimoasa, \u00eei \u00eentretine fanteziile, pentru ca \u201eun par bun\u201c ar putea sa-l ajute sa devina un c\u00e2ntaret pop faimos, dar, mai ales, ar fi un semn al apartenentei unei alte comunitati umane. \u00centr-o societate a intolerantei, visul acesta se dovedeste a fi unul imposibil. Un altfel de vis se strecoara si \u00een fragilele relatii din familia batr\u00e2nului Eladio din \u201eThe Devil’s Liquor\u201c, bunicul morocanos si \u00eencapat\u00e2nat care trage nadejde sa c\u00e2stige simpatia nepotului pentru a avea cine sa-i mosteneasca modesta avere, dar si sa munceasca pentru a o merita.
\n*
\nDin programul filmelor tarii gazda, au atras atentia doua filme: amintitul \u201eThe Eternal Return of Antoni Paraskeva\u201c si \u201eWild Duck\u201c (Rata salbatica), ultimul \u00een regia lui Yannis Zakaridis. Am\u00e2ndoua apartin acelei categorii care nu te lasa sa uiti timpul, mai bine zis timpurile pe care le traim. Vremurile \u00een care goana dupa succes, dupa o glorie superficial poleita cu ajutorul infernalelor mecanisme ale mass-media distorsioneaza vieti, v\u00e2nd minciuni sistematic si programatic fabricate. Daca mai intervine si criza, disperarea atinge cote dezastruoase. Antoni Paraskeva, moderator al unui show c\u00e2ndva cu un rating ametitor, \u00eencepe sa piarda teren. Pentru a reaprinde flacara, \u00eesi \u00eensceneaza propria rapire. Rezultatul este catastrofal, existenta personajului devine un adevarat cosmar \u00een care orice rest al unei trecute fantezii capata culorile umilintei. Filmul induce o stare de spaima, alimentata de \u00eentrebarea \u201eoare chiar asa am ajuns?\u201c Chiar asa am ajuns, ca \u00een \u201eWild Duck\u201c \u00een care antenele serviciilor secrete nu iarta pe nimeni, daca interesul o cere, nici macar pe o femeie \u00een v\u00e2rsta si bolnava de cancer, a carei locuinta era \u00eentesata de \u201etehnica performanta\u201c. Impresionante sunt imaginile acestei batr\u00e2ne doamne care \u00eesi \u00eemparte poate ultimele ceasuri de tihna si frumusete, pescuind pe marginea unui lac, chiar cu amabilul necunoscut care \u00eei stie, de fapt, orice respiratie. \u00cenfricosator, de-a dreptul.
\n*
\nPiesa de rezistenta a sectiunilor paralele ram\u00e2ne \u201eBalcan Survey\u201c, cea mai ampla si mai bine plasata privire cinematografica asupra acestei regiuni. Anul acesta a \u00eemplinit 2 decenii, prilej cu care au fost proiectate c\u00e2teva dintre productiile vazute, aici, de-a lungul timpului. Titluri si nume unul si unul. Statisticile au fost si ele, la loc de cinste: 360 de filme, pe primele locuri situ\u00e2ndu-se Turcia (63 de filme) si Rom\u00e2nia (45), urmate de Bulgaria, Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia. Macedonia. Toti comentatorii au subliniat justetea optiunilor afirmate, \u00een vreme, pentru cinematografiile care avea sa-si impuna noile valuri. Din lotul rezervat tarii noastre au putut fi revazute \u201eBalanta\u201c, \u201eE pericoloso sporgersi\u201c, \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c, \u201eA fost sau n-a fost?\u201c (proiectat \u00een prezenta autorului), \u201eCalifornia Dreamin\u2019 (nesf\u00e2rsit)\u201c. Drumul cel mare al cinematografului balcanic trece pe la Salonic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu putin timp \u00eenaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial, un scriitor englez, Hector Hugh Munro-Saki, lansa o fraza care ne poate da si astazi de g\u00e2ndit: \u201eBalcanii produc mai multa istorie dec\u00e2t pot ei sa duca\u201c. Deunazi, la Salonic, urmarind noi cea de a 54-a editie a Festivalului international si nestiind \u00eencotro sa o mai apucam… Cite\u0219te mai mult »Festivalul international al filmului de la Salonic, 2013. Un pod foarte apropiat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9933],"class_list":["post-17399","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festival-de-film-salonic"],"views":882,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17399","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17399"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17399\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17399"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17399"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17399"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}