{"id":17387,"date":"2013-12-12T09:52:45","date_gmt":"2013-12-12T07:52:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17387"},"modified":"2013-12-12T09:52:45","modified_gmt":"2013-12-12T07:52:45","slug":"radu-florescu-si-capidava-un-destin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/radu-florescu-si-capidava-un-destin\/","title":{"rendered":"Radu Florescu si Capidava, un destin"},"content":{"rendered":"<p>Este o traditie de mult \u00eenstap\u00e2nita ca Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei sa-i omagieze pe toti aceia care, \u00eentr-un fel sau altul, i-au slujit (lui sau muzei Clio, careia el \u00eensusi \u00eei aduce omagii prin toate momentele pe care le gazduieste), care au marcat cu munca si cu priceperea lor, cu educatia si cu disponibilitatea, timpul care le-a fost dat, las\u00e2nd \u00een urma lor o opera, o viata, o amintire. \u00cen seria acestor evenimente se \u00eenscrie si expozitia dedicata unei personalitati uriase prin statura intelectuala pe care a avut-o muzeul, expozitie intitulata simplu: \u201eRadu Florescu \u2013 omul si opera\u201c, organizata de istoricul, cercetatorul si universitarul Ioan Opris si de Centrul National de Cercetare si Documentare \u00een Domeniul Muzeologiei care poarta numele ilustrului arheolog.<br \/>\n<strong>Un vizionar<\/strong><br \/>\nCu o cultura de veritabil enciclopedist, cu o educatie si o deschidere exceptionale deprinse \u00een familia sa de boieri olteni, Radu Florescu a avut o singura pasiune mistuitoare: Capidava. Studiile le-a \u00eenceput \u00een Cerneti-Mehedinti, la Scoala Normala, o scoala a strabunicului sau, urmate de cele elementare si liceale la Bucuresti, unde a absolvit, \u00een 1954, Facultatea de Istorie. A ocupat de-a lungul timpului numeroase functii, a organizat si coordonat lucrari de repertoriere si topografiere a siturilor arheologice si a monumentelor istorice, s-a preocupat de inventarierea bunurilor culturale mobile si imobile, a elaborat numeroase proiecte legislative, prin relatiile personale vaste si prin uriasa sa cultura a facilitat legatura muzeelor din Rom\u00e2nia cu strainatatea, a fost presedinte al Comitetului National pentru ICOM si director al Muzeului National de Istorie a Rom\u00e2niei, dar, \u00eenainte de toate, a fost profesor. Si arheolog. Aceasta dubla calitate i-a permis sa formeze, sa modeleze, sa pregateasca viitorii muzeografi, asemenea si totusi altfel dec\u00e2t aceia ai secolului care disparea odata cu el&#8230;<br \/>\nTrecusera peste el c\u00e2teva biblioteci si \u201epovara\u201c aceasta a stiut sa o risipeasca, dupa cum este cunoscut, cu o generozitate ce caracterizeaza doar marile spirite. De la catedra sau la Capidava, acolo unde generatii de studenti s-au format, preocuparea sa de capat\u00e2i a fost sa transmita informatia istorica spre aceia care inevitabil \u00eentr-o zi \u00eei vor lua locul, asigur\u00e2ndu-le \u201ezestrea\u201c de care ei, viitorii cercetatori, viitorii muzeografi, nu s-ar putea dispensa.<br \/>\nDe altfel, a si vazut muzeul ca pe o institutie \u00een continua schimbare, un loc unde viata este mereu prezenta prin at\u00e2tea artefacte care vin cu mesajele lor din trecut catre noi, un loc \u00een care omul ocupa locul central, pentru ca, \u00een fond, el este fauritorul acelor valori \u2013 obiecte de studiu pentru cei avizati si de initiere pentru neofiti. Considera ca \u201emuzeul nu poate sa ram\u00e2na institutia academica ce ofera publicului vizitarea agreabila a unor valori. Este probabil ca va deveni un loc de \u00eenvatam\u00e2nt, loc si cadru pentru \u00eemplinirea unor preocupari secundare (hobby-urile), loc si cadru pentru orientarea publicului \u00een aspectele culturale ale vietii cotidiene\u201c. Avea o viziune revolutionara asupra a ceea ce trebuie sa fie un muzeu \u2013 un loc unde se pune \u00een valoare patrimoniul imaterial, un loc de unde tehnica nu trebuie sa lipseasca, dupa cum amintea Virgil Nitulescu, directorul Muzeului Taranului Rom\u00e2n, \u00eentr-una dintre cele patru conferinte prin care organizatorii si-au propus sa readuca \u00een memorie personalitatea complexa a lui Radu Florescu.<br \/>\nA stiut ca, fara legaturile directe dintre specialisti, nu se poate face nici o schimbare, a crezut cu tarie \u00een reinsertia muzeologiei rom\u00e2nesti \u00een muzeologia internationala, a reprezentat domeniul \u00een toate \u00eent\u00e2lnirile de peste hotare cu usurinta pe care i-o dadeau cultura si relatiile personale pe care le-a cultivat toata viata, iar viziunea pe care a transmis-o comunitatii mondiale \u201eera deja o viziune ce depasea cadrele secolului XX. A marcat fundamental muzeologia rom\u00e2neasca pentru c\u00e2teva decenii dupa 1950\u201c \u2013 a mai adaugat Virgil Stefan Nitulescu.<br \/>\n\u201eBatr\u00e2na Doamna\u201c Capidava<br \/>\nAsezata la rascrucea unor importante drumuri comerciale ale vremii, dar si pentru ca aici \u201eDunarea prezinta o trecere mai lesnicioasa\u201c, Capidava \u00eesi poarta si azi, cu eleganta si cu m\u00e2ndrie, si v\u00e2rsta, si frumusetea. Justificarea amplasarii unei statiuni militare \u00een acest loc a fost data tocmai de acest fapt \u2013 de a apara vadul prin care batr\u00e2nul fluviu era mai usor de trecut, dar aceasta \u00eensemna si o mai buna organizare si gestionare a limes-ului. De la Tabula Peutingeriana p\u00e2na \u00een secolul al XVIII-lea, este mentionata \u00een cele mai \u00eensemnate izvoare, ceea ce dovedeste tocmai importanta ei strategica pentru cei care stap\u00e2neau atunci (sau aspirau sa controleze) \u00eentreaga zona. Istoria ei recenta este str\u00e2ns legata de cea a&#8230; \u201edinastiei\u201c Grigore si Radu Florescu, tata si fiu care au readus-o \u201ela lumina\u201c pentru a ne fi redata noua, \u00een toata maretia ei, splendoare de odinioara pe care timpul n-a sters-o, ci a potentat-o.<br \/>\nSapaturile au \u00eenceput la sugestia lui Vasile P\u00e2rvan. Discipolul sau, Grigore Florescu, a dezvelit zidurile de incinta pe care le-a acoperit apoi cu o sapa de ciment \u00eenca \u00een stare buna azi (din banii primiti ca premiu al Academiei Rom\u00e2ne), astfel ca baiatul de numai c\u00e2tiva ani Radu Florescu a crescut, \u00een cel mai propriu si firesc sens al cuv\u00e2ntului, la Capidava, dupa cum a aratat conferentiarul Ioan C. Opris. Asezata pe un promontoriu, \u00eenconjurata de un vicus si de necropola, cetatea prezinta una dintre cele mai lungi locuiri \u00eentr-o fortificatie pe limes. Cu ziduri impunatoare de peste sapte metri, zvelte si trainice deopotriva, cetatea pare sa nu fi \u00eenregistrat nimic din ceea ce putea sa o macine, prospetimea si farmecul ei par ca sfideaza si timpurile, si istoria. Construita pentru a spori gloria celor ce erau atunci o mare putere, ea \u00eesi poarta \u00eenca propria istorie glorioasa pe umerii \u00eembatr\u00e2niti nu at\u00e2t de vreme, c\u00e2t mai ales de vremuri, sporind, cu propria aura, lumina pe care \u00eempatimitii o cauta \u00eenca \u00een incinta ei. Tocmai de aceea, martora la propria ei trecere, dar si la cea a Dobrogei \u00eentregi, Capidava este locul care invita la cercetare, este locul care dezvaluie, care acapareaza, care subjuga si care afirma \u00een aceeasi masura. Ea nu poate fi o iubire de o vara, ea cere o daruire perpetua.<br \/>\nNu \u00eent\u00e2mplator pentru cei ce au cunoscut-o, Capidava a \u00eensemnat preocuparea de capat\u00e2i, \u00eent\u00e2ia si ultima lor suflare, primul si cel din urma g\u00e2nd al lor. De aceea, Grigore Florescu i-a acoperit zidurile cu sapa de mortar, stia ca potentialul ei urmeaza a fi descoperit si a ferit-o de a fi transformata \u00eentr-o simpla cariera de piatra, de aceea Radu Florescu a construit aici o \u00eentreaga baza de cercetare, \u00eendrum\u00e2nd generatii de doctoranzi sa descopere \u00eentreaga zona: Capidava nu poate fi vazuta \u00een afara contextului socio-economic, politic si cultural dobrogean, iar studiile complexe deja facute ne releva o lume cu viata, cu preocuparile si cu povestile ei, un patrimoniu a carui valoare este data de om, omul pe care Radu Florescu l-a vazut peste tot \u00een cercetarile lui, atrag\u00e2nd atentia ca nu trebuie nicidecum exclus, dupa cum amintea \u00een prelegerea sa si directoarea Muzeului National al Satului \u201eDimitrie Gusti\u201c, doamna Paula Popoiu.<br \/>\nSeria evenimentelor prilejuite de aceasta expozitie s-a \u00eencheiat cu lansarea lucrarii \u201eDe vorba cu Radu Florescu\u201c, la Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei, la sf\u00e2rsitul lunii noiembrie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Este o traditie de mult \u00eenstap\u00e2nita ca Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei sa-i omagieze pe toti aceia care, \u00eentr-un fel sau altul, i-au slujit (lui sau muzei Clio, careia el \u00eensusi \u00eei aduce omagii prin toate momentele pe care le gazduieste), care au marcat cu munca si cu priceperea lor, cu educatia si cu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/radu-florescu-si-capidava-un-destin\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Radu Florescu si Capidava, un destin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[9921,9922],"class_list":["post-17387","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-capidava","tag-radu-florescu"],"views":1509,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17387","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17387"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17387\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17387"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17387"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17387"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}