Pe Virgil Tanase l-am cunoscut la Iasi pe la mijlocul anilor ’90. Apoi l-am re\u00eent\u00e2lnit tot la Iasi \u00een 2001. Revenise de la Paris \u00een orasul tineretii si studiilor parintilor sai pentru a pune \u00een scena \u201eO scrisoare pierduta\u201c la Teatrul National cu care, ca spectator, era oarecum familiarizat \u00eenca din copilarie si pe a carui legendara scena \u00eesi trecuse examenul de diploma, la absolvirea Institutului, \u00een anii ’70, cu \u201eBurghezul gentilom\u201c. Momente, acestea, evocate de el, nu fara o discreta unda de nostalgie, \u00een \u201eLeapsa pe murite\u201c. Teatrul rom\u00e2nesc \u2013 inclusiv cel din Iasii lui Asachi, Alecsandri si al at\u00e2tor mari actori si regizori care l-au slujit prin vremuri si vremuiri \u2013 nu mai era cel de altadata, adica din deceniile postbelice, c\u00e2nd regizori de autentica anvergura europeana realizasera acea amintita deja \u201ejonctiune fericita \u00eentre traditia scolii ruse si cautarile oamenilor de teatru din Occident\u201c. Cele doua \u00eent\u00e2lniri mi-au prilejuit interviurile cu Virgil Tanase aparute \u00een 1996 si 2001, \u00een \u201eAdevarul\u201c si \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, pe care le-am publicat apoi la Polirom, \u00eentr-un volum intitulat \u201eParalele inegale\u201c. Spectacolul cu \u201eScrisoarea pierduta\u201c, despre care am scris atunci \u00een ALIA, a avut oarecare succes, ceea ce nu-i putin lucru daca tinem seama de nivelul publicului iesean, educat si pretentios, dar si de nivelul modest al trupei Nationalului din capitala Moldovei, trupa compusa din multi profesori doctori de actorie la Universitatea de Arte (cine nu e profesor universitar \u00een Rom\u00e2nia de vreo 24 de ani \u00eencoace, \u00een afara celor care chiar ar merita sa fie?!), dar din foarte putini\u2026 actori. Este acesta, se pare, un paradox al perioadelor postrevolutionare, de tulbure tranzitie. Dintre ideile mai frapante ale regizorului materializate \u00een acea reprezentatie, \u00eemi amintesc una de care \u00eemi vorbise el \u00eensusi \u00een dialogul avut \u00eenaintea premierei: \u201eDe mai multe ori, \u00een actul IV se \u00eentreaba: \u00abUnde e Catavencu?\u00bb. Tipatescu spune: \u00abA intrat \u00een pam\u00e2nt\u00bb. Zoe \u00eel \u00eentreaba pe Pristanda: \u00abUnde-i Catavencu?\u00bb, Pristanda raspunde: \u00abNu stiu, coana Joitica, parca a intrat \u00een pam\u00e2nt\u2026\u00bb. De ce Catavencu, care e \u00eentr-adevar \u00eenspaim\u00e2ntat, a pierdut scrisoarea, n-ar intra exact \u00een pam\u00e2nt, de ce n-ar iesi apoi din pam\u00e2nt?! Ceea ce \u00eensa nu vreau sa vad, de pilda, \u00een Pristanda (se practica asta mult \u00een Occident) un ofiter nazist, \u00een Trahanache \u2013 un secretar de partid sau \u00een Zoe \u2013 o patroana de bordel\u2026 Ma feresc de astfel de actualizari si comentarii regizorale pe marginea textului. Viziunea mea este modesta. Si daca cineva mi-ar face complimentul de a spune ca e cinstita, eu as fi foarte multumit\u201c. I-am facut \u00een comentariul meu din ALIA acest meritat compliment.
\nRevenind la \u201eromanul adevarat\u201c, cu formula autorului, \u201eLeapsa pe murite\u201c, as retine mai \u00eent\u00e2i referirile lui Virgil Tanase cu privire la grupul oniric, din care a facut parte. Dupa stiinta sa, onirismul este \u201esingurul curent literar \u00een adevaratul \u00eenteles al cuv\u00e2ntului constituit \u00een tarile comuniste\u201c. Singurul, vreau sa cred, nu presupune neaparat si o judecata de valoare, ci mai mult o constatare statistica. Mi se pare \u00eensa excesiva afirmatia potrivit careia literatura onirica ar fi \u201epoate, p\u00e2na \u00een momentul de fata, cel mai coerent manifest artistic provocat de prabusirea g\u00e2ndirii pozitiviste, de esecul metafizic al stiintei, de naruirea experientei sociale nascute din materialismul istoric\u201c. Onirismul \u2013 mai scrie, \u00eentre altele, Virgil Tanase \u2013 \u201eavea o identitate comuna prin refuzul realismului plat\u201c. Notiunea de \u201erealism plat\u201c mi se pare, mai mult dec\u00e2t discutabila. Dupa cum discutabil este si faptul ca regimul comunist ar fi fost mai sever cu scriitorii oniristi, dec\u00e2t cu cei realisti, ceea ce ar discredita, \u00een opinia lui Virgil Tanase \u2013 \u201eteza comoda a unei literaturi pe care Nicolae Breban o considera \u00abevazionista\u00bb\u201c. Nu o discrediteaza deloc. Literatura oniricilor era, \u00eentr-adevar, perceputa de ideologii vremii ca evazionista, dar mult mai deranjanta pentru ei era literatura realista, pentru a ram\u00e2ne la acest termen general, care e susceptibil de multe nuantari. Evazionismul intra \u00een conflict cu estetica marxist-leninista, pe c\u00e2nd realismul intra \u00een coliziune cu politica. Oniristii, care nu aveau nici pe departe audienta de care se bucurau si se vor bucura mereu realistii,\u00a0 nu puteau face vreo gaura\u2026 \u00een cerul puterii, pe c\u00e2nd cei din urma erau temuti fiindca constituiau un pericol pentru propaganda, linistea si chiar stabilitatea sistemului.
\nOri de c\u00e2te ori am citit jurnale, memorii, confesiuni \u00een dialog etc. ale unor intelectuali, scriitori, artisti, apartin\u00e2nd diasporei sau care au cunoscut bine diaspora (G. Uscatescu, Dumitru Tepeneag, Matei Calinescu, Nicolae Breban, Gellu Ionescu, Valeriu Anania si multi altii), m-a pasionat sa aflu c\u00e2t mai multe lucruri despre exil \u00een general si despre exilul rom\u00e2nesc \u00een special. Dincolo de diversele aspecte, de \u00eent\u00e2mplarile sau de figurile evocate de unii sau altii dintre memorialisti, sunt lesne de observat starea de dezbinare a exilului rom\u00e2nesc, dar mai ales lipsa de responsabilitate patriotica, altfel cum s-o numesc?, a unei apreciabile parti a lui. Recent, consemnam aici\u00a0 marturia lui G. Uscatescu despre aceasta dramatica situatie. Virgil Tanase se refera la exilul rom\u00e2nesc de la Paris mai mult tangential, atunci c\u00e2nd contextul o impune, dar nu mai putin critic. La Paris \u00eei cunoaste pe cei mari, \u00een primul r\u00e2nd pe \u201eamericanul\u201c Mircea Eliade cu care leaga chiar o prietenie, primul contact cu savantul si scriitorul de la Chicago produc\u00e2ndu-se la cenaclul lui Leonid Mamaliga. Impresion\u00e2nd printr-o mare seriozitate, Eliade nu discuta politica \u2013 ca si un alt ilustru savant rom\u00e2no-american, Emil Palade, pe care am avut norocul sa-l cunosc, ca jurnalist, la Iasi, orasul sau natal \u2013, dar, atentie, pune multe \u00eentrebari, este preocupat de mersul lucrurilor \u00een tara, de viata culturala, intelectuala din Rom\u00e2nia, \u00eel intereseaza oamenii \u2013 \u201ecine sunt, ce fac, ce scriu\u201c. \u00cemi pot imagina si emotia sotilor Tanase la botezul unuia dintre fiii lor de catre Cristinel si Mircea Eliade. \u00cen rest, caractere diferite, dar mai ales, ca si \u00een tara, multi viteji care \u201eca sa rascumpere pasivitatea lor din Rom\u00e2nia si uneori avantajele avute prin parintii pe care acuma \u00eei reneaga, sunt mai catolici dec\u00e2t papa, \u00eenversunati si excesivi\u201c. La ceasul c\u00e2nd Virgil Tanase \u00eencepe sa descopere realitatile exilului rom\u00e2nesc de la Paris, asa cum era si cum este el, nu mitizat, \u201evechiul exil\u201c, cum \u00eel numeste, \u00eei apare \u00eempartit \u00een doua privind atitudinea si \u00eensemnatatea lui \u00een Franta. O parte formata din \u201ec\u00e2teva personalitati recunoscute, dar care, din motive diverse, voiau sa faca uitata ob\u00e2rsia lor rom\u00e2neasca si care nu considerau ca au a se implica \u00een luptele noastre\u201c (\u201eNu ma intereseaza nimic. Nu vreau dec\u00e2t sa beau\u201c \u2013 i-ar fi spus Eugen Ionescu lui Dumitru Tepeneag). \u00cen cealalta parte existau multi intelectuali, unii de calitate, dar total necunoscuti, fiindca erau ocupati cu diverse afaceri, cu activitati lucrative. Scriind doar \u00een publicatiile exilului, practic ei nu existau. Posturile de radio \u201eEuropa Libera\u201c si \u201eLibertatea\u201c erau total necunoscute \u00een Occident. Judecatile lui Virgil Tanase sunt \u00een primul r\u00e2nd morale. Detesta \u201eneroziile, \u00eenversunarile excesive si exigentele irealiste ale celor care, la adapost \u00een Occident, cereau unor oameni ca toti ceilalti un eroism suicidar si gratuit\u201c. Unde mai pui ca acestia nu faceau dec\u00e2t sa traga cu prastia \u00eentr-un munte, critic\u00e2nd adica aspecte minore ale vietii sociale din tara, cum ar fi cresterea pretului la oua si alte asemenea. Aceasta era, sa zicem, partea ridicola, derizorie. Totul devenea \u00eensa de o maxima gravitate atunci c\u00e2nd \u201epatriotii\u201c din exil mergeau p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t pentru a servi \u2013 nu-i asa! \u2013 cauza recurgeau la incitari si mistificari pe teme precum cea a statutului minoritatilor nationale din Rom\u00e2nia carora \u2013 vezi Doamne! \u2013 nu li s-ar respecta drepturile \u2013 \u201eun subiect care merge la public si mai ales la presa\u201c. Ceea ce nu mai era o lupta cu Ceausescu ori cu regimul politic din tara, ci o actiune dintre cele care intra \u00een categoria crimelor \u00eempotriva statului rom\u00e2n. Pentru ca atunci c\u00e2nd unii, ca Virgil Tanase, erau \u00eempotriva unor minciuni grosolane despre situatia minoritatilor, li se raspundea ca \u201eorice mijloc e bun ca sa st\u00e2rnim opinia publica \u00eempotriva lui Nicolae Ceausescu, chiar daca \u00abcolateral\u00bb dam apa la moara celor care, numerosi la Paris, ar vrea ca Transilvania sa fie desprinsa de Rom\u00e2nia\u201c. Aceasta ar fi \u00eensemnat o eficienta \u201emanipulare tactica\u201c necesara. Orbiti, manipulati ei \u00eensisi, vajnicii luptatori la adapostul exilului eludau un adevar pe care \u00eel reaminteste Virgil Tanase: \u201efiinta unei tari si a poporului care o locuieste este infinit mai vasta dec\u00e2t dictatorul sau vremelnic\u201c. Este acesta \u00eenca un motiv ce m-a facut sa afirm \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari ca \u201eLeapsa pe murite\u201c e o carte trista.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe Virgil Tanase l-am cunoscut la Iasi pe la mijlocul anilor ’90. Apoi l-am re\u00eent\u00e2lnit tot la Iasi \u00een 2001. Revenise de la Paris \u00een orasul tineretii si studiilor parintilor sai pentru a pune \u00een scena \u201eO scrisoare pierduta\u201c la Teatrul National cu care, ca spectator, era oarecum familiarizat \u00eenca din copilarie si pe a… Cite\u0219te mai mult »Virgil Tanase, intre onirism si realism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9918,3101,6059],"class_list":["post-17380","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-burghezul-gentilom","tag-teatrul-national","tag-virgil-tanase"],"views":1394,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17380","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17380"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17380\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}