{"id":17374,"date":"2013-12-12T09:44:10","date_gmt":"2013-12-12T07:44:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17374"},"modified":"2013-12-12T09:44:10","modified_gmt":"2013-12-12T07:44:10","slug":"muzici-si-faze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzici-si-faze\/","title":{"rendered":"Muzici si faze"},"content":{"rendered":"

Gabriel H. Decuble, the \u00eend,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 104 p.<\/strong><\/p>\n

Stefan Baghiu, Spre Sud, la Laceni,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 64 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Doi poeti cu retorici distincte, din generatii biologice si literare diferite, pornesc de la acelasi artificiu de lucru. Muzica. Faza e ca ambii asculta realitatea, baz\u00e2ndu-se pe \u00eendemnul lui Paul Verlaine: \u201eDe la musique avant toute chose,\/ Et pour cela pr\u00e9f\u00e8re l’Impair\u201c (\u201eArt po\u00e9tique\u201c). Totdeauna am disociat precedenta teorema de muzicalitate. Nu melodia era tinta. Romanticii \u00eesi obisnuisera cititorii cu aceasta marota, ajung\u00e2nd, \u00een etapa Biedermeier, sa scrie texte de tip lied. Atinsesera latura peiorativa a curentului: romantiosul. Sfatul lui Verlaine privea alte chestiuni. Pe de o parte, caracterul specific al muzicii \u00een raport cu restul artelor. Dintre toate, ei \u00eei lipseste nota referentiala, corespunz\u00e2nd ca atare exemplar tendintei de autonomizare. Muzica detinea puritatea ideii, pe care poezia o dob\u00e2ndea numai prin negarea \u201eafrontului\u201c adus de Platon \u00een \u201eRepublica\u201c. Pe de alta, Verlaine preconiza aproprierea versului de dis(t)onanta propusa, cu timiditate totusi, de compozitorii evului sau.
\nGabriel H. Decuble si Stefan Baghiu compun. \u201ethe \u00eend\u201c si \u201eSpre Sud, la Laceni\u201c capteaza indefinitul lumii. Unul se axeaza pe stilizare, pe ritmarea fondului. Sensul se produce odata cu ordonarea silabelor. Incantatia marcheaza invocarea substantei. Celalalt vine din zona electronica. Dupa cum aflam de pe clapeta \u00eent\u00e2i, Stefan Baghiu \u201elucreaza la un proiect muzical experimental\u201c. Or, observatiile lui Alex Goldis de pe coperta a patra sintetizeaza trasaturile sound-ului alternativ ales de precocele autor. Primul opereaza cu frecvente si implozii. Al doilea piseaza lama cutitului pe platane, deton\u00e2nd timpanele. Astfel, zgomotul ram\u00e2ne imperceptibil, fiind recuperat din surescitarea vazului. Dar sa-i citim metodic, fac\u00e2nd abstractie de auditoriul afon.
\nCablarea la realitate<\/strong>
\nC\u00e2teva dintre \u00eensusirile poeziei lui Gabriel H. Decuble sunt explicabile din punct de vedere academic. Specialist \u00een medievistica, scriitorul insista asupra opozitiei dintre aulic si popular, pe care se \u00eentemeia si conceptul de literatura p\u00e2na la impunerea limbilor nationale \u00een administratie si \u00een serviciul religios. Titlul cartii \u2013 \u201ethe \u00eend\u201c \u2013 cuprinde majoritatea instrumentelor de lucru. Alaturarea articolului englezesc si a particulei rom\u00e2nesti marcheaza diglosia. Aceasta a reprezentat, cam p\u00e2na \u00een secolul al XIX-lea, un fenomen de acomodare at\u00e2t cu gustul persoanelor cu nivel ridicat de pregatire, dispuse la detectarea subtilitatilor, c\u00e2t si cu predispozitia plebee spre delectare. Discursul se zbate \u00eentre sacru si profan. Cititorul nu este obligat sa recepteze complexitatea procedeului. Extrage secventa convenabila. I se garanteaza, prin indicatii grafice (parantezele patrate), dreptul de a se supune sau de a se razvrati, de a accepta imediatul sau de a-i cauta resursele transcendente. Nu valenta cuv\u00e2ntului se impune, ci autoritatea lui \u00een sine. Solemnitatea si banalitatea, rugaciunea si blestemul se regasesc \u00een dozaje indistincte: \u201edoamne sobtinem imaginea completa a confuziei\/ lasate \u00een urma de trecerea troleului 66 prin statia\/ obor ieri la ora de v\u00e2rf pentru traficul bucurestean\/ c\u00e2nd zeci de povesti de viata \u00eenghesuite \u00een conserva\/ aceasta de tabla plastic si cauciuc au interferat\/ spontan vaz\u00e2nd si mai ales auzind cum un preot\/ care astepta \u00een statie pe directia colentina urm\u00e2nd\/ probabil sa mearga p\u00e2na la capatul liniei unde avea\/ sa-si cedeze barba ca material stiintific\/ laboratoarelor din fundeni nu a mai reusit sa urce\/ fiind prea curtenitor \u00eenc\u00e2t sa nu lase prioritate\/ gospodinelor trupese ce se agitau \u00een fata sa asa ca a\/ ramas pe jos popa-prostu’ slobozind de oftica\/ un rapait de \u00eenjuraturi la adresa transportului\/ \u00een comun subliniind faptul ca din numarul liniei de\/ troleu s-ar fi sters ultima cifra care se-\/nt\u00e2mpla sa fie tot 6 la care unii au r\u00e2s altii au z\u00e2mbit\/ unul mai pipernicit s-a scobit \u00een nas iar cei mai\/ multi au ramas nedumeriti noroc cu uploadacii\/ care film\u00e2nd incidentul cu telefonul mobil l-au\/ si pus pe internet de unde a devenit stire de interes national…t fereste-ma de slujitorii tai si de poporul\/ tau neales dar cu drept de a alege\u201c \u2013 \u201escorobor\u00e2nd faptele…t, p. 29.
\nLexicul dispune de forta coercitiva. Nu conteaza daca privitorul sesizeaza trucurile stilistice: anacolutul si galimatiasul \u00e0 la Caragiale, simul\u00e2nd tiparul tabloidelor, (in)adecvarea vorbitorului la context si (ne)potrivirea \u00eentre instanta reprezentata si vocabularul \u00eentrebuintat. Adusa \u00een contemporaneitatea noastra saturata de experimente, strategia lui Gabriel H. Decuble delimiteaza joaca lingvistica de jocul riguros etajat. Obiectivul principal consta \u00een a extinde sfera poeziei \u00eempotriva restrictiilor formale. Rezulta un dictionar de gerunzii \u2013 de la A la Z \u2013 pornind de la \u201eabolind gravitatia\u201c si termin\u00e2nd cu \u201ezbur\u00e2nd cu pasari maiastre\u201c. Epilogul \u00eei apartine lui \u201ethe \u00eend\u201c, citit zi \u00eend (cu a doua vocala prelungita), asa cum se obisnuia, \u00een perioada comunista, la vizionarea filmelor americane si britanice. Licentele poetice se numara printre reguli. Limba se transforma \u00een limbaj c\u00e2nd mesterul \u00eesi da seama ca metalul cautat nu se gaseste \u00een stare naturala. Apar asa \u201emedicaliz\u00e2nd tristetea\u201c, \u201equiproqu\u00e2nd vederea cu ochiul\u201c, \u201ev\u00e2natorind \u00een altare\u201c, \u201ewalpurgiz\u00e2nd \u00een p\u00e2ntecul mamei\u201c si \u201eyesmeniz\u00e2ndu-ne\u201c. Gabriel H. Decuble are dexteritate c\u00e2nd combina diversele clisee, de la jargon la calambur, izbutind, \u00eentr-unul dintre poemele de o inteligenta agresiva, sa-l treaca pe Arghezi prin masurile inegale din scoala newyorkeza de rap: \u201ede ce te-ascunzi si tragi cu urechea\/ prin perete de ce-mi \u00eenregistrezi\/ convorbirile si-mi spionezi iubirile\/ \u00eentreaba-ma deschis ce secrete fabric\/ \u00een creier ce meserie am si-ti voi raspunde\/ pe \u00een de lethe ca sunt obscurator\/ (n-o gasesti \u00een niciun nomenclator)\/ ascund sfintenia \u00een jeg si puroi \u00eeti dau\/ pe la nas cu ustoroi si-ti frec ochii cu ceapa\/ c\u00e2t sa-ti \u00eencapa pe retina si pe mucoasa\/ imaginea rasturnata a sortului mamei\/ si aromele bucatariei de-acasa ai fost\/ tu \u00eensuti un plod nu se poate sa fii la suflet\/ at\u00e2t de schilod \u00eenc\u00e2t sa fi uitat \u00eentru totul\/ tihna duminicilor de-altadat’\/\/ dar p\u00e2na sa te miri \u00eenciudat \u00eeti voi spune\/ ca exista si oameni care rodesc \u00een sine\/ care n-au nevoie de onoruri si de mine de aur\/ ci se multumesc si cu picatura de ploaie\/ care se-ndoaie pe dupa c\u00e2rceii de vita de vie\u201c \u2013 \u201erodind \u00een sine\u201c, p. 70.
\nSingura incomoditate a volumului tine de consumarea lui eficienta la nivel macrotextual. Citatele ilustrative functioneaza rareori pe spatii scurte. Dozele mari fac din \u201ethe \u00eend\u201c o aparitie remarcabila.
\nOameni obisnuiti<\/strong>
\nTot despre dibacie este vorba, \u00een ultima instanta, si \u00een cartea debutantului Stefan Baghiu. Dupa generatia de sacrificiu a nouazecistilor \u2013 marginalizati at\u00e2t \u00een cenaclurile antedecembriste, c\u00e2t si \u00een tranzitia spre democratie \u2013 si generatia douamiista, anarhista si fracturata (mai putin fracturista), mult prea t\u00e2narul poet sintetizeaza, \u00een sunete de laborator, maturizarea fortata a copiilor nascuti dupa 1989.\u00a0 Mi-e greu sa decid, recitind \u201egringo\u201c (Radu Nitescu) si \u201elovitura de cap\u201c (Alex Vasies), daca procesul se confunda cu fermentarea \u00een vin bun sau cu otetirea. Cert ram\u00e2ne faptul ca intrarea excesiva \u00een viata atrofiaza simturile. Spre deosebire de poezia lui Dan Sociu, unde boala, \u00een sensul organic al termenului, secreta versurile, Stefan Baghiu contempla maladivul cu sastisire. \u201eSpre Sud, la Laceni\u201c modifica perceptia asupra libertinajului. De la hippies se trece la hipsteri. Vitalismul celor dint\u00e2i, \u00eenscris \u00een deviza \u201esex, drugs and rock’n roll\u201c, devine plictiseala, definita de lozincile \u201efuck, etnobotanice si zdranganeala\u201c: \u201eRAVE prin lanurile de ovaz\/ si galagia care ne \u00eenvaluia protectoare.\/ Dupa ce a urlat, un baiat\/ a cazut peste mine si s-a lovit \u00een pietris.\/ Dar nimic nu era tragic, nici nu impresiona,\/ ci doar am trecut pe l\u00e2nga el c\u00e2t voma \u00een lanul de ovaz,\/ \u00een fibrilatii, \u00eencordat, privind catre ceva inexistent\/ ce-l facea sa se teama.\/ Au trecut pe l\u00e2nga el\/ si-au intrat \u00een cortul imens cu scena \u2013 si asta\/ n-a fost indiferenta \u2013 ci simpla obisnuinta,\/ o comuniune speciala si o \u00eentelegere a vietii,\/ o convietuire tacuta ca-ntr-o secta\/ \u00een care un baiat \u00eembolnavit\/ \u00een parohiile Moldovei a fost lasat sa\/ experimenteze\u201c \u2013 \u201cNoptile\u201c, p. 52.
\nTautologic, a fi anonim, a fi un ins obisnuit, \u00eenseamna a fi obisnuit de mic cu interdictiile. Tabuurile \u00eesi pierd valoarea preventiva, fiindca sunt \u00eencalcate \u00eenainte de a fi cunoscute macar din auzite. Pierz\u00e2ndu-si dimensiunea ilicita, din pricina generalizarii, placerea se rutineaza. Dispare si constientizarea actului. Astfel, cronologia se \u00eentrerupe. Realitatea se preschimba \u00eentr-un continuum de spatii nepredicative. Recluziunea nu se mai distinge de evaziune: \u201e\u00cen astfel de zile ma retrag\/ obosit dupa at\u00e2tea \u00eent\u00e2mplari straine\/ si dupa ce am avut grija\/ sa fie totul la locul potrivit.\/ \u00cen astfel de zile ma retrag,\/ fortat de nevoile mele chimice,\/ de criza spirituala pe care o prefacem cu totii,\/ g\u00e2ndindu-ne de fapt la viitor.\/ \u00cen astfel de zile ma retrag,\/ si par at\u00e2t de hotar\u00e2t si de sigur,\/ at\u00e2t de singur si nehotar\u00e2t,\/ at\u00e2t de nemaivazut si interesat\/ \u00eenc\u00e2t sigur\/ va fi un spectacol pe cinste\u201c \u2013 \u201e\u00cen astfel de zile ma retrag\u201c, p. 11.
\nPoezia lui Stefan Baghiu transmite presiunea fr\u00e2ngerii de sale. Istovirea nu are legaturi cu societatea consumata de griji, ci cu disolutia, asa cum o \u00eent\u00e2lnim la Bacovia. Prima data echivaleaza cu ultima. Orice trebuie \u00eencercat p\u00e2na nu e prea t\u00e2rziu. Dragostea se sf\u00e2rseste prin respingerea eternitatii ticurilor gospodaresti: \u201e\u00abce vrei de fapt?\u00bb a \u00eentrebat apoi si,\/ dezbrac\u00e2ndu-se de bluza la fereastra,\/ unde lumina a aratat-o \u00een sf\u00e2rsit at\u00e2t de epuizata,\/ unde fata ei era expusa si banala,\/ acolo am vazut-o,\/ si m-am g\u00e2ndit ca viata asta nefericita\/ mai e si lunga uneori, mult prea lunga pentru noi.\/ Pentru ca noi nu ne-am iubit dec\u00e2t la nevoie,\/ sub ritmuri dub agresive,\/ pentru ca nu ne-am mintit niciodata\/ si ar fi fost nevoie uneori de asta. \u00ceti amintesc,\/ unora le ia o viata sa \u00eenteleaga ca dragostea adevarata\/ e o \u00eentelegere ca atunci atunci c\u00e2nd suntem singuri\/ ne putem g\u00e2ndi unul la celalalt si\/ ne vom linisti\u201c (p. 18).
\n\u201eSpre Sud, la Laceni\u201c c\u00e2stiga prin d\u00e2rzenia pariului, nu neaparat prin miza aruncata pe masa. Deocamdata, Stefan Baghiu are, \u00eentr-adevar, potential. \u00cei revine sarcina de a-l exprima plenar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriel H. Decuble, the \u00eend, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 104 p. Stefan Baghiu, Spre Sud, la Laceni, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 64 p.   Doi poeti cu retorici distincte, din generatii biologice si literare diferite, pornesc de la acelasi artificiu de lucru. Muzica. Faza e ca ambii asculta realitatea, baz\u00e2ndu-se pe \u00eendemnul lui… Cite\u0219te mai mult »Muzici si faze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9912,9916,9915,9914,9913],"class_list":["post-17374","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-h-decuble","tag-la-laceni","tag-spre-sud","tag-stefan-baghiu","tag-the-ind"],"views":1469,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17374","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17374"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17374\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17374"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17374"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17374"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}