{"id":17372,"date":"2013-12-12T09:41:48","date_gmt":"2013-12-12T07:41:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17372"},"modified":"2013-12-12T09:41:48","modified_gmt":"2013-12-12T07:41:48","slug":"poetica-restanta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poetica-restanta\/","title":{"rendered":"Poetica restanta"},"content":{"rendered":"

Emanuel Guralivu, un boxer cu pumnii fragili,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eun boxer cu pumnii fragili\u201c este debutul \u00een poezie al lui Emanuel Guralivu. Contextul literar al anului trecut este acum limpede: desi parea un an cucerit (chiar \u00eenainte de debut) de Radu Nitescu si Alex Vasies, ambii girati de prezenta la c\u00e2teva cenacluri importante, publicarea \u00een reviste si de aerul proaspat de care se tot vorbea cu numai un an \u00eenainte cu referire la Andrei D\u00f3sa si Matei Hutopila, aparitiile pe ultima suta de metri a unor volume ca \u201eEpistola din Filipeni\u201c (Anatol Grosu) sau \u201eV\u00e2ntureasa de plastic\u201c (Marius Chivu) a determinat o rasturnare de situatie. Nu numai ca discutia literara a fost nevoita sa-si reevalueze tehnicile de ierarhizare (de a renunta la intuirea schimbarilor paradigmatice si de a \u00eenlocui speculatiile noutatii cu analiza singularitatii proiectelor \u2013 si nici macar, ci a coeziunii lor), dar a devenit tot mai clar faptul ca majoritatea debutantilor foarte tineri sufera de un complex textualist: inhibitiile \u00een fata discursivitatii. Aceasta teama \u2013 rezultanta a politicii literare milenariste \u2013 a determinat ca discursul poetic de dupa 2010 sa fie tot mai eclectic, tot mai tehnicizat, tot mai obscur. Sugestia, decupajul frazelor, precautia si motivele discrete au luat locul marilor tensiuni, acoperind, de fapt, o mare criza tematica si existentiala. Revolta a devenit desueta, ontologia a trecut \u00een domeniile stilisticii, iar poemul \u2013 ca formula compacta \u2013 a devenit extrem de accesibil.
\nHandicapul retinerii<\/strong>
\n\u00cen acest context apare Emanuel Guralivu. Desi nu este unul din exponentii \u201esustinuti\u201c ai literaturii tinere (termen alunecos prin caracterul slab al posibilitatilor sustinerii, ma refer doar la politicile autorilor p\u00e2na mai ieri \u201etineri\u201c care au \u00eenceput deja scouting-ul noii generatii), desi numele sau este inexistent \u00een revistele literare si \u00een discutia despre noul val (ea \u00eensasi \u00eenca o colectie brouillons), el nu iese cu nimic din aceasta logica tehnica. Bizara astfel aceasta comunicare a unui outsider cu poetica post-milenarista. Unul din exemplele cele mai apropiate de exercitiile din debutul lui Guralivu este chiar ultima carte a lui Dmitri Miticov, \u201eDmitri: uite viata\u201c. Trauma paterna, decupajele cinematografice functionale (de exemplu, ceasca de cafea aburind \u2013 la Miticov v\u00e2rtejul din ceasca \u2013 ca moment al declansarii crizei existentiale), cadrele largi si revenirile \u201elimbo\u201c, rememorarea, toate sunt note comune ale celor doi autori, astazi exemple perfecte pentru noile registre discrete, \u201eoccluded\u201c.
\nVolumul \u201eun boxer cu pumnii fragili\u201c \u00eencepe cu c\u00e2teva scene pluviale: \u201ecalatorim cu geamurile aburite \u00eentr-un 41\/ gata sa explodeze la orice fr\u00e2na. afara\/ \u00een realitatea orasului ploua marunt si\/ apasat ca o cearta veche pe care\/ ti-o amintesti acum\/ c\u00e2nd nedormit\/ ai lasat garda jos.\u201c, \u201eploua de c\u00e2teva ore si ploaia ne-a \u00eenghesuit pe toti\/ \u00een statii si apoi \u00een autobuze. \u00eempins \u00een mirosul\/ hainelor ude ma agat de refuzul tau\u201c. Era clara \u00eenca din titlu miza metaforica a poetului. Era clar ca vom \u00eent\u00e2lni \u00een interiorul volumului aceste suspendari ale meditatiei stilizate si apretate p\u00e2na la tautologie. Nu deranjeaza at\u00e2t de mult \u00eensa aceste momente at\u00e2ta timp, c\u00e2t contextul poemului le plaseaza ca pe niste exagerari necesare ale discursului, dupa cum observam \u00een exemplele de mai sus. Ciudat \u00eensa este faptul ca aceste constructii nu raspund mereu unei nevoi de gradatie obisnuita. Mai mult chiar, ele sunt puncte \u00een care, poemul dus la extreme \u00eenca de la mijloc, genereaza anti-climax-uri fara efect (involuntare \u2013 pentru ca e greu de crezut ca poetul \u00eesi dezafecteaza constient poemele, chiar folosind aceasta logica a discretiei). Astfel, finalurile sunt constructii ciudate, incoerente, deseori fortari ale expresivitatii si ale conditiei naturale (p\u00e2na atunci) a discursului: \u201everdele asta e un vin tare\/ ascunde o calatorie\u201c, \u201en-avem harta pentru noi viata e\/ un pepene rosu m\u00e2ncat\/ pe marginea drumului\/ deseori ploaia merge\/ \u00eenaintea noastra\u201c. De aceea, secventele bine decupate si efectele dozate cu precizia unui poet deja matur nu reusesc sa iasa la suprafata dec\u00e2t ca exceptii: \u201etot ce vine pe urma\/ e mai bl\u00e2nd\/ chiar si batr\u00e2netea\/ cu nesiguranta ei\u201c.
\nDaca la \u00eenceput vorbeam despre o maniera costisitoare a c\u00e2torva poeti tineri de a-si potenta tonul propriu si de handicapul retinerii, iata un alt mare dezavantaj al primelor \u00eencercari: gestionarea volumului per ansamblu. Desi aceasta este o problema care nu-i ocoleste nici pe autorii deja consacrati (si toate literaturile platesc tribut antologarilor nimerite din acest punct de vedere), aerul eterogen a devenit \u00een ultimii ani o problema pentru proiectele de debut. \u00cen afara de scrierile unor Matei Hutopila, Anatol Grosu, Marius Chivu etc., restul volumelor dau numai impresia unei fascinatii teribile fata de formula poetica si nu a controlului (ceva ce ar putea fi confundat pe buna dreptate cu inteligenta creatoare \u2013 \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului). \u00cen cazul lui Guralivu, \u201eun boxer cu pumnii fragili\u201c este o carte scrisa tensionat, \u00eentesata de momente puternice, \u00eensa lectura ei lasa impresia unei fenomenologii aleatorii si a unui text solutionat la prima m\u00e2na. Astfel, poemele de atmosfera si cele confesive ram\u00e2n doar fundalul (pacat!) pentru artificiile pseudo-salvatoare (iarna din interior vs. iarna din exterior, ploaia din interior vs. ploaia din exterior etc.): \u201ema uit \u00een jur ca si cum s-ar face lumina\/ c\u00e2t de cur\u00e2nd. \u00eeti spun: folosesc multe\/ cuvinte pentru ca revelatiile sunt putine.\/ aburul iese din mine \u00eenc\u00e2lcindu-ma \u00een\/ funiile lui. ninsoarea prin care ma misc ca\/ un boxer cu pumnii fragili e venita din\/ copilaria mea\u201c.
\nSlagare tarkovskiene<\/strong>
\nApoi, ars poetica salutara la \u00eenceput (\u201e\u00eenghesuit \u00een stupul farurilor\/ nu mai gasesc puterea sau\/ macar ironia care sa ma scoata.\u201c) devine o nota facila odata cu lamentarea, desigur, \u00een fata poeziei. Nu ca autorul damnat care se pl\u00e2nge de conditia sa si de insuficientele sale \u00een fata propriei creatii ar fi un motiv deja saturat (chiar si douamiistii o practica \u00eenca elegant \u2013 ma refer la ultimele volume ale lui Radu Vancu, Stefan Manasia, Dan Sociu, Claudiu Komartin etc.), dar ele sunt \u00een spatiul poetic al lui Emanuel Guralivu niste elemente straine anti-personalismului initial: \u201epoezia e de vina. ea mi-a tinut loc de femeie. de tigara.\/ de alcool. de viata. sunt un paianjen c\u00e2rpit la repezeala\/ \u00een pielea tatei. ca o decoratie \u00eei stau pe piept \u00een st\u00e2nga.\u201c. Iar poeme foarte bune precum \u201ecelalalt mal\u201c (care anunta o serie meta-cinematografica numita sugestiv \u201etarkovski\u201c) sunt stricate de finalul pretentios: \u201e\u00een jur tangoul deseneaza lungi\/ repetitii\/ miscari tot mai\/ ad\u00e2nci\/\/ nimic nu e simplu \u00eentre noi\/ \u00eencet ca filmat de wong kar-wai\/\/ \u00een noaptea asta de septembrie\/ greierii sunt un s\u00e2nge clocotitor\u201c, \u201epe atunci\/ ploaia era singura femeie pentru mine\u201c. C\u00e2t despre ciclul \u201etarkovski\u201c, aici \u00eencercarea referentiala bate calitatea realizarilor: inspirate (\u00eentr-un fel, sugestiv) de c\u00e2teva slagare tarkovskiene, poemele se pot baza exclusiv pe aceste legaturi culturale pentru a supravietui testului literar. E ca si cum autorul, impulsionat de aerul matusalemic al regizoului rus a pierdut \u2013 pentru un ciclu \u2013 controlul si s-a aruncat, blindfold, \u00een aceste reciclari inactive: \u201eduminici roase de molii.\/ le \u00eembraci p\u00e2na-ti intra\/ sub piele. s\u2026t urla soarelui\/ ca e morm\u00e2nt\/ si-nchide apoi\/ fereastra.\u201c, \u201etrenul cu ploile \u00eenauntru strabate\/ noaptea ca un cutit de jertfa\/\/ cur\u00e2nd ne vor taia\/ cordonul ombilical\u201c.
\nCazul lui Emanuel Guralivu este bizar: necunoscut lumii literare, desi perfect integrabil, el confirma o (aproape) regula a debutului. Incongruentele, exagerarile si incoerenta ascund un poet care dispune de o constiinta ontologica at\u00e2t de rara. Mare pacat, pentru ca declaratia sa intra-textuala (\u201evoi ram\u00e2ne un sedus.\u201c) ar functiona mai bine \u00een afara registrelor fortate pe care le testeaza momentan, dintr-o convingere nefasta (sau dintr-o inertie subconstienta) a importantei literaturizarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Emanuel Guralivu, un boxer cu pumnii fragili, Editura Charmides, Bistrita, 2012   \u201eun boxer cu pumnii fragili\u201c este debutul \u00een poezie al lui Emanuel Guralivu. Contextul literar al anului trecut este acum limpede: desi parea un an cucerit (chiar \u00eenainte de debut) de Radu Nitescu si Alex Vasies, ambii girati de prezenta la c\u00e2teva cenacluri… Cite\u0219te mai mult »Poetica restanta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9910,9911],"class_list":["post-17372","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emanuel-guralivu","tag-un-boxer-cu-pumnii-fragili"],"views":1516,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17372","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17372"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17372\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17372"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17372"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17372"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}