\u00cen 1992, c\u00e2nd cititorii rom\u00e2ni \u00eel descopereau, prin intermediul editurii Humanitas, pe Friedrich Hayek, un preot si teolog catolic, Fran\u00e7ois Rouleau, scria urmatoarele: \u201epe c\u00e2t de mult s-a straduit lumea sovietica sa faca \u00een trecut o caricatura a lumii liberale, pe at\u00e2t astazi lumea ex-sovietica risca sa idolatrizeze lumea liberala\u201c. \u201eAcest mod\u201c, continua autorul, \u201ede a adopta liberalismul ca solutie la toate problemele\u2026 aproape echivaleaza cu a face din el o noua ideologie\u201c. \u201eOr, liberalismul\u201c, sustine autorul, care se refera la acea traditie, mai degraba trista si anxioasa, a liberalismului politic francez (1), \u201eeste \u00een primul r\u00e2nd un pragmatism: superioritatea sa asupra ideologiei consta tocmai \u00een a se recunoaste drept o doctrina mereu revizuibila, mereu de revizuit, mereu de criticat. Aceasta atitudine e la antipozii mentalitatii ideologice\u2026 Problema nu se reduce schimb\u00e2nd formula politica (chiar daca acest lucru este indispensabil); ea consta \u00een schimbarea mentalitatii\u201c, \u00een \u00eentoarcerea de la \u201ementalitatea de demiurg (cea a ideologului)\u2026 la real, la modestia si respectul faptelor si al istoriei. Pervertirea ideologica a liberalismului e pericolul care-i ameninta pe oamenii modelati de ideologie\u201c (2).
\nMi-am adus aminte de acest pasaj citind emotionantul articol \u201eConfesiunile unui mic fost-liberal\u201c, aparut pe 26 noiembrie 2013 pe platforma CriticAtac si semnat de doamna Maria Cernat. Amintindu-si cum si-a petrecut \u201esf\u00e2rsitul lumii\u201c (ca sa parafrazez titlul filmului regizat de Catalin Mitulescu) \u00een decembrie 1989, autoarea declara ca, \u201epentru iluziile copilului care a trait cu at\u00e2ta entuziasm Revolutia\u201c, \u201ecel mai trist\u201c este faptul ca \u201eau venit tocmai acei monstri pe care ideile \u00een care credeam atunci cu ardoare i-au creat\u201c. Autoarea se refera la investitorii americani, asteptati ca niste eroi eliberatori si civilizatori, dar care s-au dovedit \u00een cele din urma a fi niste pradatori.
\nMaria Cernat descrie drama idealistului prins \u00een mrejele ideologiei. Si din acest punct de vedere, tragedia istoriei se repeta. De o experienta de acelasi tip, doar ca, evident, incomparabil mai traumatica, au avut parte si idealistii de la 1789, care au sf\u00e2rsit sub ghilotina lui Robespierre, si idealistii de la 1917, care au sf\u00e2rsit \u00een lagarele de exterminare staliniste. Iar comunismul poarta mare parte din vina pentru ratacirile Mariei Cernat si ale multora din generatia noastra (3). Nu doar \u2013 explicatia clasica \u2013 pentru ca ne-a lasat drept mostenire o clasa conducatoare de extractie comunista, ci si pentru ca ne-a lasat drept mostenire un anume mod de a g\u00e2ndi. Paradoxul e ca entuziasmul infantil fata de capitalism de dupa 1989 nu poate fi separat de felul \u00een care comunismul i-a t\u00e2mpit pe rom\u00e2ni \u00eenainte de 1989. Tocmai faptul ca \u00eenainte de 1989 rom\u00e2nii nu cunosteau Occidentul, ci doar felul \u00een care acesta le era prezentat de propaganda comunista \u2013 altminteri at\u00e2t de anosta daca e sa o comparam cu sclipitoarele reclame si produse care se furisau periodic \u00een tara din lumea de dincolo de cortina si care constituiau cel de-al doilea mod (modul ispititor) de cunoastere a Occidentului \u2013, explica usurinta cu care rom\u00e2nii au cazut prada unui alt tip de propaganda simplista (propaganda neoliberala si cea neoconservatoare), de \u00eendata ce propaganda comunista a fost complet discreditata, din nefericire, la pachet cu o serie de autori pe care mai nimeni nu i-a citit de fapt, nici \u00eenainte, nici dupa 1989 (4). Obisnuiti cu perspectiva reductionist-denigratoare asupra Occidentului pe care le-o servea maniheismul ideologic comunist, asa cum era de asteptat, rom\u00e2nii educati (mai informati dec\u00e2t talpa tarii care a \u00eendurat pasiv ambele inginerii sociale la care a fost supusa, dar, dupa cum s-a vazut, nu suficient de informati) au virat catre idolatrizarea necritica (si deci profund neoccidentala) a unui Occident mitologizat, un Occident fara istorie si fara tensiuni sau contradictii interioare. Rezultatul concret al reprezentarii mitologic-publicitare a Occidentului a fost faptul ca, ani buni dupa 1989, Occidentului real i-au fost \u00eemplinite toate solicitarile, inclusiv cele mai nerusinate, cultiv\u00e2ndu-se \u00een plus sentimentul ca tot solicitantul era cel care \u00eei facea un favor civilizator prestatorului de servicii.
\n\u00cen ultimii ani ai vechiului regim, pe masura ce comunismul devenea tot mai insuportabil si pe masura ce impotenta minciunii comuniste era dublata inevitabil de intensificarea coercitiei, crestea si r\u00e2vna viitoarei mici burghezii autohtone si a viitorului proletariat post-industrial de a dovedi ca sunt mai occidentali dec\u00e2t occidentalii. Iar a fi mai occidental s-a redus, \u00een toti acesti ani, la a fi mai capitalist, mai privat, mai dereglementat, mai antisocial, mai nemilos, mai calvinist \u201edec\u00e2t Papa\u201c. Deoarece ni s-a indus \u00een toti acesti ani ideea falsa ca exista o esenta a civilizatiei occidentale si ca acea esenta ar fi fost reprezentata tocmai de atributul care a polarizat lumea vestica si cea rasariteana \u00een timpul Razboiului Rece, anume capitalismul, uit\u00e2ndu-se ca, desi aplicat (unde altundeva?) tot \u00een Est, comunismul fusese inventat tot \u00een Vest. Traumatizata de experienta comunista, Rom\u00e2nia a \u00eent\u00e2mpinat globalizarea pradalnica cu garda jos. Am putea face analogie cu acele situatii \u00een care parintii vor sa-i fereasca pe copii de anumite rele prin metoda izolarii ermetice, iar rezultatul este ca, de \u00eendata ce scapa de sub control, taman pe alea le fac, asta daca n-am sti ca, \u00een cazul elitei conducatoare de dinainte de 1989, nu vorbim de parinti ultraprotectivi, ci de niste tatuci care cautau sa-si mentina privilegiile prin strategia izolarii de adevar a celor pe care \u00eei conduceau. Sau, altfel spus, prin strategia t\u00e2mpirii prin ideologizare, de pe urma careia \u00een mare parte au profitat, alaturi de hulpavul capital occidental, tot ciocoii mari si mici care, la vremuri noi, au \u00eembracat haine noi.
\n\u00censa cu toate acestea, odata intrati \u00eentr-un sistem liberal (iar aici trebuie sa recunoastem si aspectele pozitive ale apartenentei la lumea occidentala), captivitatea mintii nu putea sa se prelungeasca la nesf\u00e2rsit. Si asta nu doar din cauza crizei economice prin care trece sistemul care triumfase \u00een 1989, ci si a faptului ca, \u00een ciuda tuturor obstructiilor cauzate de pozitiile de putere ale mogulilor mediatico-intelectuali postdecembristi, libertatea de g\u00e2ndire dob\u00e2ndita \u00een 1989 trebuia, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, sa-si dea roadele. Altfel spus, \u00een mod paradoxal, fisurarea monopolului neoliberal instaurat la nivel local dupa 1989 se datoreaza at\u00e2t victoriei liberalismului politic, c\u00e2t si crizei liberalismului economic care a stimulat actuala reflectie critica anticapitalista. Sigur, la nivel social, trezirea aceasta este un proces \u00een desfasurare si multi vor spune ca ea are loc prea t\u00e2rziu, c\u00e2nd s-a distrus mai tot ce se putea distruge. Alti vor spune ca mai devreme nu ar fi putut sa aiba loc. Oricum ar fi, se pot vedea, \u00eentr-adevar, cu ochii liberi, efectele concrete ale faptului ca Editura Tact a tradus \u201eMarea Transformare\u201c de Karl Polanyi la douazeci de ani dupa ce Humanitas a tradus \u201eDrumul catre servitute\u201c de Hayek. \u00cen lupta globala dintre asupriti si asupritori, Rom\u00e2nia a boxat timp de douazeci de ani cu garda jos sau, mai bine spus, a \u00eencasat lovituri ca baba oarba, legata la ochi tocmai de cei care se presupunea ca ar fi trebuit s-o ajute sa treaca strada. Am avut asadar douazeci de ani de Hayek fara Polanyi, adica de pseudo-occidentalizare intelectuala prin decupaj ideologic. Rezultatul? Aservirea fata de interesele neocoloniale ale capitalului occidental.
\nNu stiu daca e sau nu prea t\u00e2rziu pentru a schimba macazul. Nu cred ca e prea t\u00e2rziu. Dar chiar daca uneori e prea t\u00e2rziu ca sa c\u00e2stigi razboiul, niciodata nu e prea t\u00e2rziu ca sa lupti si sa iesi din arena istoriei lupt\u00e2nd. Oric\u00e2t de t\u00e2rziu ar putea sa para, luptele \u00eencepute trebuie continuate p\u00e2na la capat. Si, asa cum am spus-o si \u00een alte ocazii, reorientarea spiritului civic \u00eentr-o directie antineoliberala nu reprezinta o abandonare a idealurilor anului 1989, asa cum ar vrea sa sugereze cei care au \u00eembatr\u00e2nit \u00een relele basismului, si cu at\u00e2t mai putin o \u00eencercare de \u00eentoarcere la vechiul sistem (pe care aproape toti care \u00eel depl\u00e2ng astazi \u00eel \u00eenjurau \u00een 1989 si cu siguranta l-ar \u00eenjura din nou \u00een ipoteza, altminteri absurda, ca ne-am \u00eentoarce la realitatile cotidiene ale anului 1989), ci o continuare a luptei \u00eencepute atunci, \u00eensa cu un nivel mai ridicat de constiinta politica, nivel la care nu se putea ajunge dec\u00e2t \u00een timp. Fireste, \u00een functie de conditii, dar (sa nu uitam) si de oameni, acest ritm de dezvoltare a constiintei poate fi mai rapid sau mai lent. \u00cen plus, sunt unii care, data fiind pozitia lor privilegiata sau relativ privilegiata \u00een sistem, au tot interesul sa persiste \u00een autoamagirea cu privire la natura sistemului, adica \u00een credinta ca sistemul este echitabil si doar lenesii sunt cei care nu profita de pe urma lui, asa cum o fac corporatistii tineri, frumosi, harnici si destepti. Acestia sunt sufletele candide, capitalistii idealisti (daca a mai putut cineva sa pomeneasca o astfel de aberatie dezgustatoare), chiar cu accese periodice de fanatism, care, \u00een ad\u00e2ncurile sufletului lor prea putin sau prea prost sondat, \u00eesi doresc sa aiba parte nu doar de beneficiile sistemului ticalosit (cum adica \u201eticalosit\u201c, vor riposta intrigati, daca e pe baza de contract \u00eentre privati?), ci, la pachet cu acestea, si de beneficiul unei constiinte \u00eempacate cu sine. Mai sunt si tatucii care stiu cum merge treaba, dar care au tot interesul sa-si pastreze stiinta pentru ei, hranindu-i pe cei din prima categorie cu minciuni nobile cu privire la Occidentul mitic si la lenea proverbiala a rom\u00e2nilor. Si mai sunt orgoliile celor atasati narcisist de ideile pe care le-au generat sau prin care au facut doar cariera apostolica, dar care au picat testul realitatii; orgoliile intelectualilor care si-au fundamentat identitatea publica pe premisa ca poporul e prost si ticalos, iar ei, apostolii curati ai Occidentului curat, sunt cei chemati sa-l lumineze si sa-i faca morala. Dar care n-ar putea sa recunoasca \u00een veci ca, \u00een simplitatea lui, poporul care striga \u201enu ne vindem tara\u201c, era cel putin pe alocuri si \u00een mod intuitiv, mai filozof dec\u00e2t filozofii. Mai mult, care n-ar putea sa recunoasca faptul ca, asa cum zicea Dostoievski \u00een \u201eJurnal de scriitor\u201c, oric\u00e2t de pacatos ar fi poporul (sau ce a mai ramas din el dupa ingineriile sociale la care a fost supus de catre despotii luminati), mintea lui, spre deosebire de cea a elitelor, \u201enu e bifurcata \u00een asemenea masura \u00eenc\u00e2t sa pretuiasca, \u00een mod concomitent, at\u00e2t o idee nobila c\u00e2t si antiteza ei abjecta\u201c. \u00cen fine, mai sunt si cei, din ce \u00een ce mai numerosi, precum Mihai Giurgea, a caror minte nu mai are nevoie sa umble pe cai \u00eentortocheate. La ei, cinismul nu se manifesta ca \u201eminciuna nobila\u201c, ci ca transparenta nerusinata. Ca atare, convinsi de faptul ca \u201enu exista alternativa la sistemul capitalist si la competitia libera\u201c si ca \u201eorice \u00eencercari de a gasi o cale calduta de mijloc \u00eentre risipa socialista si lacomia capitalista sunt de o naivitate falimentara\u201c, acestia au curajul s\u00e3 spuna ca \u201elacomia este buna\u201c si sa ne \u00eendemne sa fim \u201elacomi, puternici si bogati\u201c si \u201esa nu ne jenam de asta\u201c (v. saitul capitalismpepaine.ro). Pentru acestia din urma, acumularea primitiva de capital reprezinta cea mai buna dovada de anticomunism, anticomunistul desav\u00e2rsit fiind cel care restabileste libertatea junglei si profita pe deplin de ea. \u00censa devoal\u00e2nd capitalismul (5), domnul Giurgea expune inevitabil si natura penibila si gretoasa a aliantei dintre idealismul anticomunist al elitei intelectuale de dreapta si primitivismul neoliberal\u00a0 (barbaria civilizata), caruia i se adauga aroma locala specific basista. Pe l\u00e2nga asta, servit \u201epe p\u00e2ine\u201c, capitalismul \u00een varianta Giurgea ne forteaza sa constientizam faptul ca idealismul anului 1989 a pierit undeva pe drum si ca nu poate renaste dec\u00e2t ca anticapitalism (6). Pentru ca \u00een 1989, \u00eentr-un gest care nu are nimic de-a face cu rationalitatea economica care \u00eel defineste pe homo oeconomicus liberal sau marxist (sau, mai precis, o infirma), cei slabi, saraci si altruisti au \u00eenfruntat cu m\u00e2inile goale tancurile celor lacomi si puternici, care, prin ulterioara acumulare primitiva de capital, au devenit astazi mult mai bogati dec\u00e2t erau atunci. Pentru ca \u00een 1989 nu s-a strigat \u201eprivatizare\u201c, ci \u201elibertate\u201c si, oric\u00e2t de dezorientati ar fi putut sa fie unii la momentul istoric respectiv \u00een privinta mijloacelor prin care se trece de la totalitarism la o societate decenta, nu eliberarea fortelor pradalnice care duce la \u00eenrobirea unei natiuni \u00eentregi au invocat-o cei care strigau \u201evom muri si vom fi liberi\u201c (7), ci libertatea care se justifica prin finalitatea ei dreapta si nobila.
\n\u00cen \u00eencheiere, trebuie insistat asupra faptului ca maturitatea nu te \u00eempiedica sa fii idealist, ci doar te elibereaza de falsele idealuri si te ajuta sa identifici mai bine mijloacele prin care adevaratele idealuri pot fi realizate, \u00een masura \u00een care este posibil. Oric\u00e2t a fost de obstructionata \u00een dezvoltarea ei de catre mogulii intelectuali si mediatici, libertatea de g\u00e2ndire si de exprimare a g\u00e2ndirii c\u00e2stigata \u00een 1989, la care se adauga efectele pozitive (sunt si efecte negative) ale revolutiei informationale, este cea care ne ofera astazi posibilitatea de a judeca lucrurile mai limpede dec\u00e2t \u00een anii ’90; nu doar retrospectiv, ci si prospectiv, \u00een vederea abordarii problemelor concrete cauzate de actualul sistem economic si, la nevoie (posibilitate care nu poate fi exclusa), chiar \u00een vederea \u00eenlocuirii lui. Nu maturizarea, ci ticalosirea te \u00eempiedica sa fii idealist (ceea ce nu-i totuna cu a fi naiv; la fel cum a fi realist nu-i totuna cu a fi cinic). Nu sunt de acord cu acea vorba de duh, cu origini incerte, potrivit careia cine nu este de st\u00e2nga p\u00e2na la treizeci de ani nu are inima, iar cine este de st\u00e2nga si dupa treizeci de ani nu are minte. Nu doar pentru ca dreapta postdecembrista s-a dovedit a fi, \u00een mare parte, at\u00e2t de stupida. Ci fiindca sunt convins ca inima omului trebuie sa ram\u00e2na de st\u00e2nga pe tot parcursul vietii, sporind \u00een iubire si conferind acestei iubiri o dimensiune tot mai universala, \u00een timp ce mintea trebuie sa sporeasca \u00een continuu \u00een dreapta socotinta. Marea problema a Rom\u00e2niei postdecembriste este ca paradigma economica si culturala care s-a impus dupa 1989 formeaza tot mai multi oameni cu inima de piatra si minte de tinichea. Dezvrajirea capitalismului nu are de ce sa duca la pierderea \u201ecopilului din noi\u201c. Dimpotriva. Copilul de atunci a trait adevarul pe care adultul de-abia astazi \u00eel \u00eentelege \u00een \u00eentreaga sa dimensiune sau, mai bine spus, \u00eel \u00eentelege mai bine dec\u00e2t l-a putut \u00eentelege copilul. Caci oric\u00e2t de mult ar spori mintea omului \u00een \u00eentelepciune, niciodata nu poate sa o cuprinda pe toata (de aici si necesitatea de a fi moderat si responsabil \u00een politica, contrar spiritului ideologic). Dar adevarul pe care mintea nu-l poate cuprinde niciodata pe deplin, inima \u00eel poate trai oric\u00e2nd \u00een mod nemijlocit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 1992, c\u00e2nd cititorii rom\u00e2ni \u00eel descopereau, prin intermediul editurii Humanitas, pe Friedrich Hayek, un preot si teolog catolic, Fran\u00e7ois Rouleau, scria urmatoarele: \u201epe c\u00e2t de mult s-a straduit lumea sovietica sa faca \u00een trecut o caricatura a lumii liberale, pe at\u00e2t astazi lumea ex-sovietica risca sa idolatrizeze lumea liberala\u201c. \u201eAcest mod\u201c, continua autorul, \u201ede… Cite\u0219te mai mult »Dezvrajirea capitalismului si intortocheata cale de la inima la minte ai inapoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6929,9907,9906],"class_list":["post-17368","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-criticatac","tag-drama-idealistului","tag-maria-cernat"],"views":1041,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17368","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17368"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17368\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17368"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17368"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17368"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}