{"id":17362,"date":"2013-12-12T09:33:34","date_gmt":"2013-12-12T07:33:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17362"},"modified":"2015-01-15T15:59:12","modified_gmt":"2015-01-15T13:59:12","slug":"o-tema-interesul-national","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tema-interesul-national\/","title":{"rendered":"O tema: interesul national"},"content":{"rendered":"<p>Tocmai pentru ca s-a vorbit si se vorbeste mult despre interesul national, pe o pluralitate de voci care are meritul de a fi un semn al democratiei, cred ca e cazul sa operez c\u00e2teva precizari nu at\u00e2t teoretic-conceptuale, c\u00e2t de bun-simt.<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, as spune ca \u00eensusi faptul ca vorbim si invocam at\u00e2t de des interesul national e un semn ca nu prea \u00eel cunoastem. Caci interesul national este una dintre acele valori limpezi, subsumabile unor definitii neechivoce, si care sufera foarte putine variatii si modificari de-a lungul unor intervale ample de timp.<br \/>\n<strong>Sintagma neechivoca, <\/strong><br \/>\n<strong>actiuni profund echivoce<\/strong><br \/>\nDe pilda, \u00een cazul Rom\u00e2niei, chiar daca frontierele ei, apartenenta strategica si chiar sistemul politic s-au schimbat de mai multe ori \u00een cursul secolului trecut, interesul ei national a ramas fundamental acelasi: mentinerea identitatii spirituale latine, \u00een mijlocul unor popoare nelatine, cu interese diametral opuse noua.<br \/>\nCel putin noi, cei care vorbim despre interesul national (unii dintre noi, chiar servindu-l \u00een chip nemijlocit), parem ca nu mai stim bine care este acesta. Si nu neaparat pentru ca parem a nu-l servi sau a nu-l servi bine, cu competenta, ci pentru ca folosim sintagma neechivoca pentru a defini actiuni ale noastre profund echivoce.<br \/>\nDe aceea, as introduce un prim criteriu de bun-simt, pe post de turnesol \u00een analiza unor fapte puse \u2013 adevarat sau nu \u2013 sub semnul interesului national. Interesul national este, \u00eenainte de orice, ceva constructiv. Distructia, care nu trebuie confundata cu deconstructia (aceasta din urma fiind, prin finalitatea ei, un proces constructiv), nu are de-a face cu interesul national, \u00eentruc\u00e2t acesta din urma se sprijina, de secole, pe constructie: a limbii literare, a unei culturi rom\u00e2ne unitare, a statului national. Un proces continuu, care poate fi urmarit cu usurinta de-a lungul istoriei noastre.<br \/>\nAsadar, sa fim atenti care dintre initiativele si dintre exponentii vietii noastre publice sunt constructive\/i. Daca nu sunt, oric\u00e2t de abile\/i ar fi, oric\u00e2t de inteligente ar fi actiunile lor, initiativele si\/sau persoanele \u00een cauza nu servesc interesul national si nu sunt o expresie a acestuia.<br \/>\n\u00cen acest sens, nu avem nevoie de fundamentalism ideologic pentru a respinge comunismul. Este evident ca, \u00een ciuda acelor lucruri bune care s-au facut, \u00een mod inevitabil, \u00een timpul comunismului, \u00een ciuda chiar a tot ce s-a construit \u00een tara, comunismul nu a fost favorabil interesului national. Deoarece rezultatul celor patru decenii si ceva a fost o formidabila distructie a coeziunii nationale, o distrugere sistematica a \u00eencrederii \u00een noi \u00eensine, o demolare din interior a ceea ce socialismul se straduia sa construiasca \u00een exterior.<br \/>\n<strong>\u201eSe prapadeste tara\u201c<\/strong><br \/>\nO a doua caracteristica de bun-simt a interesului national este caracterul lui trans-partinic si supra-individual. Ion Ghica, \u00een splendidele si at\u00e2t de instructivele sale \u201eScrisori catre Vasile Alecsandri\u201c, ironizeaza pretentia unei dame din \u00eenalta societate de a califica Revolutia de la 1848 drept \u201erevolutia barbatu-meu\u201c, ca si spaima unui politician de m\u00e2na a doua care, pe patul de moarte, se vaicarea la g\u00e2ndul ca dupa disparitia sa \u201ese prapadeste tara\u201c. Nici macar personalitatile care au tins asimptotic sa se identifice cu interesul national, cum a fost Regele Carol I, nu se confunda cu acesta si, mai ales, interesul national nu se reduce la persoana lor.<br \/>\nCu totii, oameni politici sau intelectuali, ba chiar si oamenii obisnuiti, avem o anumita orientare, ideologica sau culturala. Unii sunt credinciosi, altii sunt agnostici. Unii sunt rationalisti, altii au cultul irationalului. Unii sunt traditionalisti, altii moderni. Pentru a \u00eembratisa interesul national, \u00eensa, trebuie sa iesim din ceea ce suntem. Cine spune ca \u201einteresul national cere dreapta (sau st\u00e2nga) si numai dreapta (sau numai st\u00e2nga)\u201c, acela e sigur ca nu are de-a face cu interesul national. Ci este doar un demagog care, spre a-si camufla partizanatul si interesele particulare, terfeleste interesul national \u00een mocirla minciunii si a populismului.<br \/>\nDin aceasta caracteristica trans-individuala a interesului national decurge o alta exigenta. Cel care doreste sa se puna \u00een serviciul interesului national trebuie sa fie capabil de dialog, de mediere si de conciliere a multiplelor interese individuale sau de grup. Autistii, amatorii de monolog \u00een oglinda, \u00eencapat\u00e2natii vanitosi nu au, de aceea, nici ei de-a face cu interesul national. Incapacitatea de a-l asculta pe celalalt, de a te resemna \u00een fata evidentei ca el are dreptate \u2013 mai ales c\u00e2nd celalalt este reprezentat de o majoritate \u2013 te scoate \u00een afara (si te plaseaza chiar \u00eempotriva) interesului national.<br \/>\n<strong>Papucul sultanului vs. papucul nespalat al unui Kaftaradze oarecare<\/strong><br \/>\nDialogul este necesar tocmai pentru ca, desi interesul national este limpede si evident (un mare istoric vorbea chiar de existenta unui \u201einstinct national\u201c fara gres), e mai complicat sa \u00eei convingi pe toti sa i se ralieze. Mai ales c\u00e2nd, aparent, acest interes vine \u00een contradictie cu interesul individual nemijlocit.<br \/>\nDau exemplul patrimoniului. Era inevitabil, dupa raptul comunist care a nationalizat toate imobilele, ca dreptul de proprietate sa fie restabilit. Dar el, dreptul de proprietate, care \u00eei da dreptul proprietarului sa faca tot ce doreste cu proprietatea sa, vine \u00een contradictie \u2013 nu numai \u00een Rom\u00e2nia, ci peste tot \u00een lumea civilizata \u2013 cu interesul national de a prezerva imobilele cu valoare artistica si istorica. Rezolvarea la care am ajuns noi, \u00een Rom\u00e2nia de dupa 1989, este deocamdata \u00een contradictie cu interesul national, caci sanctificarea dreptului de proprietate merge p\u00e2na la interzicerea oricaror reguli (care \u00een Occident previn distrugerea patrimoniului). Rezultatul este distrugerea acestui patrimoniu, de la case istorice la cetati dacice, cu o viteza care o concureaza puternic pe cea cu care comunismul a facut acelasi lucru.<br \/>\n\u00cen fine, as mai adauga o valoare \u00een absenta careia mie \u00eemi vine greu sa identific interesul national. Este vorba de demnitate. Stramosii nostri au facut multe pentru a servi interesul national. Dar niciodata nu au cobor\u00e2t sub un prag decent al demnitatii. Ignorantii pot sa r\u00e2da c\u00e2t vor de faptul ca unii domnitori, \u00een special de la sf\u00e2rsitul secolului al XVII-lea si din secolul al XVIII-lea, au sarutat papucul sultanului. Ei nu stiu, \u00eensa, sarmanii, ca putini dintre domnitorii care au facut asta au facut-o pentru ca erau funciarmente slugarnici: cei mai multi au facut-o pentru ca asa cerea protocolul de la Constantinopol, protocol pe care \u00eel respectau fara cr\u00e2cnire si reprezentantii politici ai Occidentului (ministri, militari, ambasadori, \u00eenalti mesageri). De asemenea, ignorantii nu stiu ca sultanul caruia i se sarutau papucii facea apoi domnitorilor moldoveni si munteni daruri care depaseau cu mult valoarea haraciului, deci sarutatul papucului avea un caracter strict formal si impersonal.<br \/>\nAsadar: e necesara demnitatea \u00een afirmarea si servirea interesului national. A pupa papucul sultanului, daca asa o cere protocolul imperial, poate fi acceptat. Dar a pupa papucul nespalat al unui Kaftaradze oarecare, nu. De c\u00e2te ori \u00eei vedem pe oamenii nostri importanti \u00een posturi jenante fata de omologii lor occidentali, fie ca este vorba de o relatie politica sau de una culturala, putem fi siguri ca nu de interesul national este vorba. Ci de interese personale pe care, daca le identificam, constatam cu usurinta ca vin \u00een contradictie cu cel national. Deschiderea catre dialog, capacitatea de a-l asculta pe proepinent nu trebuie sa \u00eensemne acceptarea senina sau cu grimase de complicitate a jignirilor pe care acesta le aduce natiunii tale. A accepta fara cr\u00e2cnire afirmatia ca \u201eRom\u00e2nia este altfel\u201c (adica naspa), deci trebuie tratata altfel (adica umilita) echivaleaza nu cu apararea interesului national, ci tocmai cu tradarea lui.<br \/>\nPentru ca noi \u00eensine putem fi deficitari, dar nu avem dreptul sa \u00eei lasam pe cei care, vorba lui Eminescu, nici vor, nici pot sa ne cunoasca sa \u00eei jigneasca pe stramosii nostri. Care nu au nici o vina pentru ne\u00eemplinirile noastre.<br \/>\n<strong>Tineti cu poporul,\u00a0 ca sa nu rataciti!<\/strong><br \/>\nDaca, dupa aceste simple precizari de bun-simt, vi se pare ca unele dintre personalitatile vietii noastre publice nu servesc interesul national, nu este vina mea. Asa si este. Un mare blajean \u00eesi \u00eendemna urmasii: tineti cu poporul, ca sa nu rataciti. Principalul semn ca o asemenea personalitate publica s-a ratacit deja \u00eel reprezinta faptul ca, \u00een loc sa asculte si sa tina cu poporul \u2013 adica sa identifice, cu simt politic, directia sau decizia cea buna \u2013, acesta se baricadeaza \u00eentr-un autism atotstiutor, din care \u00eencearca sa-si impuna vointa individuala.<br \/>\nAsemenea personalitati sunt un blestem al istoriei. Si vom progresa cu adevarat numai atunci c\u00e2nd natiunea politica \u00eesi va crea un mecanism de auto-aparare, prin care sa \u00eei identifice si sa \u00eei scoata din joc \u00eenainte de a produce pagube ireparabile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Tocmai pentru ca s-a vorbit si se vorbeste mult despre interesul national, pe o pluralitate de voci care are meritul de a fi un semn al democratiei, cred ca e cazul sa operez c\u00e2teva precizari nu at\u00e2t teoretic-conceptuale, c\u00e2t de bun-simt. \u00cen primul r\u00e2nd, as spune ca \u00eensusi faptul ca vorbim si invocam at\u00e2t de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tema-interesul-national\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O tema: interesul national<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[9898,4,9899,9901,9900],"class_list":["post-17362","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-cazul-romaniei","tag-editorial","tag-frontiere","tag-fundamentalism-ideologic","tag-interesul-national"],"views":1981,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17362","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17362"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17362\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17362"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17362"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17362"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}