Cu ecoul \u00eendepartat al unui sunet eminescian dintr-un nestins imn al bucuriei \u00eent\u00e2mpina ultimul numar al \u201eDaciei literare\u201c din acest an aniversarea zilei nationale a Rom\u00e2niei. Poemul, smuls parca de pe buzele unui Eminescu \u00eempacat-resemnat cu sine \u00eensusi, nu-i \u00eensa al \u201epoetului national\u201c, ci al unui mare urmas al lui, plecat dintre noi acum 13 ani: Ioan Alexandru. \u00cemi \u00eenchipui cum cade aceasta sublima si nepam\u00e2nteana \u201eLumina lina\u201c peste rapaitul national si solemn de parada al defilarii trupelor \u00eenfratite sub semnul unitatii europene de la Bruxelles pe sub Arcul de Triumf dintr-un Bucuresti \u00eenvaluit \u00een ceata eterna a libertatii noastre: \u201eLumina lina lini lumini \/ Rasar din codri mari de crini. \/ Lumina lina cuib de ceara, \/ Scorburi cu miere milenara \/ De dincolo de lumi venind \/ Si niciodata povestind \/ Un rasarit ce nu se mai termina \/ Lina lumina din lumina lina. \/\/ Cine te-asteapta te iubeste, \/ Iubindu-te nadajduieste \/ Ca \u00eentr-o zi lumina lina \/ Vei rasari la noi deplina. \/ Cine primeste sa te creada \/ Trei oameni vor veni sa-l vada. \/ Lumina lina lini lumini \/ Rasar din codri mari de crini. \/ I-at\u00e2ta noapte si uitare \/ Si lumile-au pierit \u00een zare \/ Au mai ramas din veghea lor \/ Luminile luminilor. \/\/ Lumina lina lini lumini \/ \u00censtrain\u00e2ndu-i pe straini \/ Lumina lina. Nunta leac \/ Tamaduind veac dupa veac, \/ Cel \u00eentristat si saracit, \/ Cel pl\u00e2ns si cel nedreptatit \/ Si pelerinul \u00eensetat \/ \u00cen vatra ta au \u00eennoptat. \/ Lumina lina leac strain \/ Deasupra stinsului pam\u00e2nt \/ Lumina lina Logos sf\u00e2nt.\u201c Superba, ideea de a implora nepam\u00e2nteana lumina lina, \u201eLogos sf\u00e2nt\u201c, sa coboare la ceas aniversar astern\u00e2ndu-se deasupra stinsului pam\u00e2nt \u2013 nu poate veni dec\u00e2t de la un poet. \u00cel banuiesc, anume, pe poetul Lucian Vasiliu de la \u201eDacia literara\u201c responsabil de aceasta idee, ea \u00eensasi de sorginte intens poetica si etern idealista: ca un rasarit ce nu se mai termina. O parte a criticilor si istoricilor literari ataseaza aceasta \u201eLumina lina\u201c bucuriei mistice din cea de-a doua jumatate a creatiei lui Ioan Alexandru, aceea care, poetic descendenta si inferioara \u00een ochii lor, semnaleaza asa-numita \u201eruptura\u201c estetica dintre expresionistul vitalist\u00a0 de p\u00e2na la \u201eVamile pustiei\u201c si poetul religios si din ce \u00een ce mai afectat de \u201etezism\u201c de dupa aceea, cel din \u201eImnele bucuriei\u201c, \u201eImne\u201c, \u201eImnele Transilvaniei\u201c, \u201eImnele Moldovei\u201c, \u201eImnele Tarii Rom\u00e2nesti\u201c, \u201eImnele Maramuresului\u201c si celelalte din aceeasi arie lirica si spirituala. \u201eRuptura\u201c este \u00eensa artificiala: efectul unei judecati pripite la capatul unui exercitiu critic viciat de gustul excesiv al vanei speculatii. Speculatie critica suprapusa \u2013 piatra tombala! \u2013 peste o creatie \u00een ad\u00e2ncul careia vitalismul (rustic?, rural?) se vede \u00eenca de la \u00eenceput filtrat si invadat de spoturi de \u201elumina lina\u201c emanata din \u201ecodrii mari de crini\u201c. Un codru luminos si luminat de un simbol mistic: o conjunctie poetica asupra careia gustul critic si speculativ comite, dupa unele opinii, o mare nedreptate. Printre primii care semnaleaza nedreptatea facuta poetului Ioan Alexandru \u201erupt\u201c de Ion Alexandru este Laurentiu Hanganu, care, dupa ce observa si deceleaza cu patrundere critica semnele ori simptomele \u201ebucuriei\u201c si ale \u201eluminii line\u201c \u00eenca din toiul vitalismului tulbure si tulburat din primele volume (crucialul \u201eVamile pustiei\u201c), scrie despre o anume cale, \u201eprecrestina\u201c, de iesire din \u201einfernul discutabil\u201c dinainte. Poetul \u00eensusi indicase undeva calea: \u201eIov trecea \u00een lumea cealalta fara pic de regret, \/ fara pic de stiinta, \/ asa cum s-au nascut si au murit mortii \/ \u00eenainte de a se naste Dumnezeu\u201c. Ca atare, \u201eAparent paradoxal \u2013 scrie Laurentiu Hanganu \u2013 \u00een aceasta dificultate de realizare a ceremoniei, a ritualului, pe care au acuzat-o unii comentatori, \u00eesi afla originalitatea poezia lui Alexandru, care reuseste altceva dec\u00e2t mesianismul politic al lui Goga ori cainarea pesimista a lui Arghezi ori chiar inadecvarea sistematica a lui Blaga. Nutrit cu expresia unor experiente-limita, de la Pindar, Roman Melodul, San Juan de la Cruz, la H\u00f6lderlin, Rilke, Eminescu folclor ritualic si texte ezoterice, poetul rom\u00e2n nazuieste cu obstinatie spre telul sau: \u00ab … Nu se poate ca totul sa fie o iluzie, iar daca toate aceste sunt o iluzie, \u00eenseamna ca iluzia \u00eensasi este calea si adevarul\u00bb. O tema initial obsedanta, cea a desertaciunii \u2013 de sorginte biblica dar si cu imagini din eminescianul \u00abMemento mori\u00bb \u2013 este convertita cu timpul din apatie si insensibilitate \u00een exaltarea sublimului constiintei \u00een sens pascalian \u2013 \u00abtrestie batuta de v\u00e2nt\u00bb; poetul crede \u00een iubirea care \u00abapropie ceea ce spiritul nu cuteaza\u00bb si, mai presus de orice, trudeste rabdator si tenace sa \u00eencredinteze ca prin poezie cuv\u00e2ntul poate sa-si redob\u00e2ndeasca functia creatoare si sa redea demnitatea si eliberarea. Volumul \u00abVamile pustiei\u00bb reprezinta momentul cel mai \u00eensemnat al devenirii poetice a lui Alexandru: \u00eentruchipare lirica a unui moment de profunda criza existentiala, culegerea figureaza drumul mistic al sufletului de la ratacire si ignoranta la cunoasterea desav\u00e2rsita, de la \u00eentunericul existentei comune la lumina harului, de la nestiinta la revelatie. Pentru a-l strabate, poetul se \u00eembarca ritualic pe o corabie simbolica, a carei venire neasteptata marcheaza \u00eenceputul marii calatorii mistice (…) pustia este, \u00een viziunea poetica a lui Alexandru, o heterotopie \u00een care coexista, \u00een mod paradoxal, eternitatea si devenirea, transcendenta si imanenta, caderea si \u00eemplinirea (…) vamile pustiei sunt pietrele de hotar ale ascensiunii pe via dolorosa \u2013 calea pe care Iisus si-a purtat crucea. O data depasita \u00eensa, suferinta lasa locul bucuriei mistice a \u00eemplinirii absolute …\u201c Poate ca aceasta viziune critica, obligata sa se restr\u00e2nga \u00eentr-o pagina de Dictionar, sufera de un oarecare reductionism de tip dialectic, iar Iov \u201e\u00eenvata\u201c prea repede cum se moare dupa ce \u201ese naste Dumnezeu\u201c: pretioasa si fertila, ideea despre un drum, o cale, o straluminare (sau iluminare!) a spiritului \u00een vesnica iscodire si cautare de sine ram\u00e2ne reperul, p\u00e2rghia prin care poetul Ion Alexandru dezbinat si \u201erupt\u201c \u00een doua de criticii sai prea speculativi s-ar putea re\u00eentregi si reuni cu sine \u00eensusi \u2013 spre binele posteritatii lui si, desigur, al poeziei rom\u00e2nesti \u00een general. \u201eRuptura\u201c dintre cei doi ce fusesera unul, ruperea lui Ion de Ioan Alexandru \u00eel nemultumeste profund si pe Dan C. Mihailescu, \u201escriitorincul\u201c care, \u00een \u201eCartea ca destin\u201c, realizata \u00eempreuna cu Daniel Cristea-Enache, spune \u00een r\u00e2nduri impresionante: \u201eDespre vizitele \u00een casa lui de pe strada Belgrad nr. 5, c\u00e2nd \u00eei duceam mere sau legaturi de usturoi, iar Ulvine ne daruia pentru Ana rochite si pantalonasi nemtesti de la Joachim sau Ruth Elena, despre mizeria comportamentului meu ostil de dupa 1980 (c\u00e2nd am auzit ca Ioan \u00eei telefonase direct sefului Securitatii din nu stiu care oras, ca sa se pl\u00e2nga ca, la hotel, \u00eel agaseaza niste apeluri golanesti, ce m-a facut suspicios si m-a \u00eendepartat de el definitiv, stupid si impardonabil), despre camerele lor scaldate \u00een muzica lui Bach, cu icoane si sfesnice la tot pasul, cu rafturile bibliotecii harazite Patrologiei lui Migne, despre lectiile lui de viata, care vizau \u00abtopirea zgomotului biologic \u00eentru Dimensiunea nevazuta\u00bb, despre cum m-a \u00eencopciat de sigur si suav totodata \u00een conceptul antic de enthousiasmos, ca si despre marea nedreptate pe care i-o face Nicolae Manolescu, \u00eentre altii, prin disjunctia estetica dintre Ion si Ioan, adica dintre poetul crud traitor al expresionismului rural si misticul vizionar al Imnelor \u2013 sper ca voi divaga, cu aceeasi iubire, alta data.\u201c Dan C. Mihailescu l-a \u201esimtit\u201c pe Ion Alexandru, daca nu ca pe \u201eun substitut al tatalui\u201c, mai degraba \u201eca pe un frate mai mare. \u00abFratele Ioan\u00bb, chiar asa \u00eei scria \u00abfratelui Dan\u00bb. \u00cei semna prefata volumului de poezii \u00abVersuri dintr-un lemn\u00bb, ramas \u00een manuscris (…) Fratele Ioan! Cititi \u00abLumina lina\u00bb, sa vedeti versuri care nu au pereche dec\u00e2t \u00een Eminescu! \u00abLumina lina, lini lumini rasar din codri mari de crini\u00bb. Codrii lui de crini nu pot face pereche dec\u00e2t cu eminescienele \u00aboceane ale g\u00e2ndirii\u00bb. \u00abLumina lina, nunta, leac, tamaduind veac dupa veac\u00bb, \u00abscorburi cu miere milenara\u00bb \u2013 sunt viziuni de talie dantesca. Si azi \u00eemi murmur \u00een minte, c\u00e2nd sunt vested, c\u00e2nd ma hartuieste si ma umileste realitatea: \u00abTransilvania, prea iubita mea, \/ fluturii pl\u00e2ng fara \u00eencetare, \/ si soarele-i mereu, pe zare sp\u00e2nzurat, \/ l\u00e2nga icoana Vergurei Fecioare\u00bb\u201c. Sa \u00eent\u00e2rziem putin \u00een baia de cultura sfintita de pasiune si lumina sufleteasca \u00een care Ioan Alexandru de pe vremea studentiei lui Dan C. Mihailescu i-a scaldat, ca \u00eentr-o cristelnita miraculoasa pe tinerii sai ucenici instruindu-i si uluindu-i cu ascutitul sau vaz interior, gratie caruia puterea sa asociativa deschidea usile unor capodopere din varii domenii: aparent incompatibile si incomunicabile, ele deveneau sub inteligenta lui dezvaluitoare comunicative unele cu altele, \u00eentr-o nesperata dar autentica, reala complicitate a valorilor \u00eenalte de oric\u00e2nd si de pretutindeni. O marturisire ca aceea ce urmeaza este elocventa \u00een privinta puterii cu care iubirea suprafireasca \u00eenmoaie si \u00eenvinge orgoliul, natural, al unicitatii si al \u00eensingurarii nutrite sau inspirate de marile capodopere, instaur\u00e2nd astfel \u00eentre ele o fraternitate a reciprocei oglindiri. Comparatismul acesta surprinzator, inedit si insolit, exercita o seductie invincibila: e probabil ca fostul ucenic, devenit \u201eomul care aduce cartea\u201c, a \u00eenvatat, sub imperiul unei halucinatii marturisite, o lectie de neuitat, comparabila prin aprinsa ei luminozitate erudita si seducatoare cu aceea pe care o generatie dinainte o primea de la un Edgar Papu. Iata lectia: \u201eCursul Eminescu si seminariile de ebraica ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinta, cultura si \u00eentelepciune.
\nAni de-a r\u00e2ndul l-am urmat cu Biblia-n desaga \u00een tot felul de camarute de prin mansarda Filologiei bucurestene, unde ne citea ce a tradus din \u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c si scotea pe tacute un album de autoportrete Rembrandt si, cale de doua ceasuri, \u00een tacerea noastra \u00eenmarmurita ne facea istoria Luminii, a Chipului, a m\u00e2inii care binecuv\u00e2nta, trecea de la Orfeu la Hagia Sophia si San Pietro, de la canoanele clasice la Renastere si Baroc, de la manuscrisele de la Marea Moarta la Plotin, ajung\u00e2nd la Pascal si Dostoievski, la Rilke si Romano Guardini, melcul lui Antim, icoanele Rasaritului fata cu San Juan de la Cruz, lumina Taborului, chinuitul chip pam\u00e2ntiu al lui Hristos din Gr\u00fcnewald, sufletul sofianic teoretizat de Blaga, revenind la voievodalul hyperionic eminescian \u00een comparatie cu ascensiunile sufletului dantesc, pentru a ateriza \u00een final \u00een bratele Saskiei, la deosebirea dintre Eros si Agape, la Augustin si cupa Graalului, rostul bobului negru \u00een auriul aureolei, al pacatului pentru izbavire. Plecam literalmente halucinati dupa doua ceasuri de hermeneutica terapeutica, av\u00e2nd inima captusita cu ceea ce el numea \u00abcamasa de aloe\u00bb, armura launtrica prin care devii ignifug, impenetrabil la tot raul lumii, \u00een numele triumfului pe care \u00abfratele Ioan\u00bb ni-l striga la final, ca leac fata de toata ur\u00e2ciunea care ne \u00eenconjura: \u00abCe-mi puteti face, daca va iubesc?!?\u00bb Iubirea care ne-a legat pe Tania si pe mine a stat \u00een chip esential sub binecuv\u00e2ntarea lui Alexandru, omul care pur si simplu ne-a \u00eenvatat levitatia eliberatoare \u00een context sufocant.\u201c Aflate si decupate din punctul cel mai \u00eenalt al \u201eCartii ca destin\u201c, amplu dialog extrem de semnificativ dintre o Dreapta radicala cu aripa ei un pic mai de St\u00e2nga, asemenea marturisiri de pretuire si iubire \u201e\u00eeti taie\u201c, \u00eentr-adevar, \u201erasuflarea\u201c \u2013 cum spune Daniel Cristea-Enache despre \u201eomul care aduce cartea\u201c \u00eengenunchiat de \u201eVamile pustiei\u201c, \u201epe care aveam sa i-l copiez integral de m\u00e2na Taniei \u00een primul an de facultate\u201c. Nu avem de-a face aici cu simple reverente, dar cu veritabile emotionante \u201e\u00eengenunchieri\u201c \u00een fata marilor carti, a operelor care poarta cu ele si rasp\u00e2ndesc deasupra stinsului pam\u00e2nt lumina de veghe si nepam\u00e2nteana ca aceea din poemul lui Ioan Alexandru, \u201eLumina lina, lini lumini \/ Rasar din codri mari de crini. \/ I-at\u00e2ta noapte si uitare \/ Si lumile au pierit \u00een zare \/ Au mai ramas din veghea lor \/ Luminile luminilor.\u201c \u00cen fiecare an, macar la marea aniversare, s-ar cuveni sa murmuram las\u00e2ndu-ne \u00eengenunchiati, fara ipocrizii doctrinare ori \u201esurfilari \u00eenveninate\u201c, de aceasta nestinsa \u201eLumina lina\u201c a unui mare poet.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu ecoul \u00eendepartat al unui sunet eminescian dintr-un nestins imn al bucuriei \u00eent\u00e2mpina ultimul numar al \u201eDaciei literare\u201c din acest an aniversarea zilei nationale a Rom\u00e2niei. Poemul, smuls parca de pe buzele unui Eminescu \u00eempacat-resemnat cu sine \u00eensusi, nu-i \u00eensa al \u201epoetului national\u201c, ci al unui mare urmas al lui, plecat dintre noi acum 13… Cite\u0219te mai mult »Lumina lina…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9895,9894,9897,9896,3591],"class_list":["post-17360","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imne","tag-imnele-bucuriei","tag-imnele-moldovei","tag-imnele-transilvaniei","tag-ioan-alexandru"],"views":3372,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17360","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17360"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17360\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17360"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17360"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17360"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}