{"id":17351,"date":"2013-12-05T12:06:10","date_gmt":"2013-12-05T10:06:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17351"},"modified":"2013-12-05T12:06:10","modified_gmt":"2013-12-05T10:06:10","slug":"harry-brauner-si-perenitatea-folclorului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/harry-brauner-si-perenitatea-folclorului\/","title":{"rendered":"Harry Brauner si perenitatea folclorului"},"content":{"rendered":"

\u201eArta populara trebuie observata cu atentie si, mai cu seama, cu multa discretie.\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Folcloristul, etnomuzicologul si profesorul universitar Harry Brauner, fratele mezin al celebrului pictor avangardist Victor Brauner, se naste pe 24 februarie 1908 la Piatra Neamt si moare la 11 martie 1988, la Bucuresti, fiind incinerat la fostul crematoriu \u201eCenusa\u201c. Urmeaza cursurile liceale la Liceul \u201eGheorghe Lazar\u201c din Bucuresti, unde este coleg cu Matei Socor, viitor dirijor si director general al Radiodifuziunii Rom\u00e2ne, autorul muzicii imnului RPR. Urmeaza apoi cursurile Conservatorului din Bucuresti, unde il are ca profesor pe D.G. Kiriac, cel care i-a insuflat dragostea pentru folclor. In casa acestuia l-a cunoscut pe Constantin Brailoiu, care ii va fi, la r\u00e2ndul sau, profesor, ca si George Georgescu Breazul, autor al primului curs de enciclopedie muzicala si autor al celebrei lucrari \u201ePatrium Carmen\u201c.\u00a0 Fascinat de metoda de predare a folclorului de catre Constantin Brailoiu, acesta devine asistentul si colaboratorul cel mai apropriat al magistrului, insotindu-l in culegeri de teren si contribuind, alaturi de acesta, la organizarea Arhivei de Folclor a Societatii Compozitorilor Rom\u00e2ni.
\nIn timpul cercetarilor monografice din satul Dragus – Fagaras, se infiripa o idila promitatoare cu pictorita Lena Constante, care ii va deveni sotie dupa o perioada de dramatica incercare a vietii. Era cultivat, ca si Lena Constante, in cercul de apropiati ai lui Lucretiu Patrascanu, fiu de mosier (tatal lui era si scriitor), avocat celebru, ctitor al Partidului Comunist din Rom\u00e2nia, cu doctorat in Stiinte Economice la Leipzig, in Germania, sociolog, filozof, singurul marxist rom\u00e2n in vremea aceea, autor al actului de la 23 august 1944, prin care a fost inlaturat regimul de dictatura al maresalului Ion Antonescu, primul ministru comunist al Justitiei, in guvernul Petru Groza. Harry Brauner raspunde avansurilor amoroase ale scenografei Herta Schwamen, proprietara si directoare a Teatrului Tandarica din Bucuresti. Trecuta la rit ortodox, prin botez si cununie oficiate de parintele Gala Galaction, aceasta, cu numele schimbat in Elena Patrascanu, devine sotia liderului comunist, fiind cu zece ani mai t\u00e2nara dec\u00e2t el. La r\u00e2ndul ei, Lena Constante, la scurt timp dupa cunostinta cu Lucretiu Patrascanu, ii devine un fel de secretara, dar si amanta. Macinata de o iubire devoratoare pentru lider, pictorita va ajunge la un moment dat in pragul sinuciderii.
\nDevenit indezirabil pentru conducerea superioara a PCR si oligarhia iudeo-cominternista, in frunte cu Ana Pauker, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Teohari Georgescu, dar si pentru conducerea stalinista de la Moscova, in 28 aprile 1948, Lucretiu Patrascanu este arestat de politia politica condusa de Pantiusa Bodnarenco si Aleksandru Nicolschi, ca urmare a hotar\u00e2rii Biroului Politic al PCR in frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnaras, Iosif Chisinevschi, Chivu Stoica, Alexandru Moghioros, Miron Constantinescu, Dumitru Coliu, pe baza anchetei conduse de Alexandru Draghici, ministru de Interne. Inceputa de Iosif Ranghet, aceasta a durat sase ani, timp in care detinutul nu a recunoscut niciuna din invinuirile ce i s-au adus. Ancheta era urm\u00e3rita printr-un sistem cu circuit inchis de televiziune si radio de catre Alexandru Draghici si Gheorghe Gheorghiu Dej. Capetele de acuzare erau dintre cele mai odioase si neconforme cu realitatea: tradare a intereselor partidului si subminare din interior a acestora, uneltire impotriva ordinii de stat, pregatirea unei riposte contra armatei sovietice in favoarea spionajului anglo-american, in vederea continuarii razboiului impotriva URSS, nationalism sovin, incercare de asasinare a lui Gheorghe Gheorghiu Dej prin pregatirea unei evad\u00e3ri simulate a acestuia, in perioada detentiei sale in lagarul de la T\u00e2rgu-Jiu si impuscarea lui in busculada ce urma sa fie organizata etc.
\nConcomitent au fost arestati, folosindu-se forta, Eva Patrascanu, Bellu Zilber, Anton Ratiu, Harry Brauner, Lena Constante, Nicolae Botea si Remus Kofler.
\nSpecul\u00e2nd relatiile amoroase dintre cele doua cupluri, anchetatorii, in persoana unor consilieri sovietici, uz\u00e2nd de cele mai teribile presiuni psihice si de teroare fizica, au prins momentul c\u00e2nd d\u00e2rzenia Lenei Constante a cedat. Afl\u00e2nd din interogatoriile fostei prietene, Eva, cum o comentase acesteia fostul amant, sotul ei legitim, stap\u00e2nita de ura si razbunare, a acceptat sa semneze declaratii mincinoase impotriva lui Lucretiu Patrascanu. La r\u00e2ndul lor, Elena Patrascanu si Harry Brauner, supusi aceluiasi regim de exterminare, le-au declarat achetatorilor ca \u201earanjamente tenebroase, afaceri veroase, comploturi si retele de spionaj sunt liantul prieteniei lor si al relatiei cu Lucretiu Patrascanu\u201c.
\nLucretiu Patrascanu este condamnat la moarte in octombrie 1954 impreuna cu Remus Kofler. Refuza sa solicite in scris, in schimbul recunoasterii vinovatiilor imaginare ce i se reprosau, comutarea pedepsei cu moartea in inchisoare pe viata. Supus unor chinuri fizice si psihice inimaginabile, este scos intr-o noapte din celula sa de la inchisoarea Jilava de catre tortionarul care il avea in supraveghere si, sub pretextul unei iesiri la plimbare, acesta, miseleste, il impusca in ceafa, pe la spate.
\nDupa ispasirea celor opt ani de temnita grea, la izolare, in inchisoarea de la Aiud, si dupa doi de domiciliu fortat in satul Viisoara de l\u00e2nga Slobozia \u2013 Ialomita, in Baragan, Harry Brauner revine in libertate in anul 1964.
\nLena Constante, la r\u00e2ndul ei, dupa opt ani de temnita grea, la izolare, doi ani la comun si doi ani in domiciliu fortat, este eliberata si se casatoreste cu Harry Brauner abia in 1966. Pentru a supravietui, Harry Brauner se angajeaza pe un post minor la Institutul de Istorie a Artei din Bucuresti, unde director era George Oprescu, iar Lena Constante confectioneaza papusi pe care le vinde prin Fondul Plastic. In 1968, la indicatia Moscovei, in contextul condamnarii stalinismului de catre N.S. Hrusciov, noul lider de la Kremlin, Nicolae Ceausescu este nevoit sa reia procesul politic al lui Lucretiu Patrascanu si sa-i reabiliteze post mortem pe Iuliu Foris, Lucretiu Patrascanu, Remus Kofler, c\u00e2t si pe ceilalti condamnati, aceia care mai ramasesera in viata din acest proces. Harry Brauner si Lena Constante sunt repusi in drepturile civile, li se inm\u00e2neaza carnetele de partid, cu recunoasterea vechimii in r\u00e2ndurile acestuia, sunt reprimiti in Uniunea Compozitorilor si, respectiv, Uniunea Artistilor Plastici, cu calcularea dreptului de pensie. Desi conform legii, prin achitare, deci, exonerare de orice vina, cei doi aveau posibilitatea sa primeasca importante despagubiri financiare din partea statului rom\u00e2n, acestia sunt sfatuiti de reprezentanti ai conducerii de partid si de stat sa renunte in scris la drepturile ce li se cuveneau, pe motiv ca statul se afla in plin av\u00e2nt de edificare economica si nu dispune de resurse financiare suplimentare. Cei doi se conformeaza si solicita in scris renuntarea la despagubiri.
\nHarry Brauner este reintegrat in invatam\u00e2ntul superior la Conservatorul \u201eCiprian Porumbescu\u201c din Bucuresti, unde, in anul 1971, i se aproba infiintarea Laboratorului de etnomuzicologie pe care il conduce, ca director, p\u00e2na la retragerea din activitate. C\u00e2tiva ani la r\u00e2nd, profesorul, insotit de cei doi asistenti, Cristina Radulescu si Vlad Ulpiu, organizeaza campanii de culegere de folclor, initiind si investigatii de ordin sociologic, pe urmele primelor culegeri de poezie si melodie populare la care participase in tinerete impreuna cu Constantin Brailoiu, Dimitrie Gusti sau Mihai Pop. Totodata, analizeaza stadiul in care se mai pastrau creatiile de odinioara si masura in care acestea mai constituiau realitati perene in vatra satului. Rezultatele spectaculoase dovedeau cu prisosinta perenitatea folclorului nostru, prob\u00e2nd rezistenta in timp a sufletului si constiintei artistice creatoare la rom\u00e2ni.
\nLena Constante scrie poezii pentru copii pe muzica compusa de Harry Brauner, ilustrate cu papusi confectionate de ea. O lunga perioada de timp asambleaza tapiserii pe diverse teme si cu diferite dimensiuni, intr-o forma surprinzator de originala, din fragmente de broderie in diverse culori, desprinse de pe camasile purtate si transformate in c\u00e2rpe de sters ale tarancilor din satul Dragus de Fagaras sau din localitati rurale din judetul Hunedoara. Este apreciata si laudata pentru aceste creatii sui generis de multi admiratori, printre care si scriitorul Paul Anghel. Autor al unei emotionante carti intitulate \u201eArhiva sentimentala\u201c, dedicata tapiseriilor Lenei Constante, scriitorul o compara, ca sugestie artistica si imagistica, cu operele nemuritoare ale lui Constantin Br\u00e2ncusi. Insa artista este criticata vehement de presedintele Uniunii Artistilor Plastici, Vasile Dragut, rectorul Institutului de Arte Plastice din Bucuresti, care ii reproseaza ca distruge, in mod deliberat, broderii de patrimoniu rom\u00e2nesc. O apara, pe parcursul a trei pagini din revista \u201eFlacara\u201c, redutabilul jurnalist si critic de arta Tudor Octavian, impreuna cu alte personalitati. La interventia noastra pe l\u00e2nga presedinta Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, Suzana G\u00e2dea, careia, pentru a o sensibiliza, i-am adus in dar un serviciu splendid de ceai, din ceramica colorata, primit de la Ambasada RPDC la Bucuresti, in numele liderului nord-coreean, Kim Il-sung, Lenei Constante i se aproba, in cursul unei audiente la care am fost prezent, deschiderea unei ample expozitii de tapiserii la Sala Dalles din Bucuresti. Dupa care se stinge si conflictul cu autoritatile in materie, ce devenise public in presa centrala si de specialitate.
\nIn memoriile publicate dupa 1989, Lena Constante a minimalizat legaturile sale amoroase cu Lucretiu Patrascanu, reduc\u00e2nd relatia cu acesta la \u201eo simpla cunostinta\u201c. Elena Patrascanu, aflata in inchisoare, nu a stiut de moartea sotului ei dec\u00e2t in anul 1956, c\u00e2nd a fost eliberata si c\u00e2nd, in pofida unei sanatati grav subrezite, nu a fost scutita de a ispasi o noua pedeapsa cu domiciliu obligatoriu. Apoi s-a casatorit cu regizorul Iannis Veakis si s-a angajat ca scenograf la teatrul din Sibiu. P\u00e2na la moarte, sotul sau a fost incredintat de statornicia in dragoste a Elenei pentru primul ei sot, Lucretiu Patrascanu.
\nPersonalitate de exceptie, cu un pitoresc aparte, neobisnuit, strabat\u00e2nd deceniile printre confratii de generatie discret, cu o demnitate statuara, bl\u00e2nd si cald, bun si generos, Harry Brauner este un nume pe care l-au fluturat pe buze, cu o tainica duiosie, generatiile trecute sau prezente. Acestea l-au cunoscut din scrieri sau l-au vazut peregrin\u00e2nd cu fonograful Edison la inceputul veacului trecut, apoi cu magnetofonul Uher portabil, in anii care au urmat, prin satele si orasele noastre. Il tin minte iscodind lumea ca sa-i mai zica \u201euna de-a noastra\u201c, c\u00e2ntari pe care sa le restituie apoi ca bun de pret comun al natiei. L-au auzit in comunicari, eseuri, emisiuni la radio (ca acea rasunatoare \u201egeografie muzicala a Rom\u00e2niei\u201c, prezentata in primii ani dupa al Doilea Razboi\u00a0 Mondial), in conferinte si interventii de tot felul. In felul acesta, Harry Brauner a pregatit si a indemnat mereu noi si noi generatii sa recepteze cum se cuvine, pe potrivite strune ale sufletului, ceea ce a ramas p\u00e2na azi din inceputurile spirituale ale stramosilor nostri si din ceea ce poporul creeaza necontenit. Atras inca de la o frageda v\u00e2rsta de inc\u00e2ntatoarele plasmuiri muzicale ale neamului, se \u201eproducea\u201c fredon\u00e2nd ultimele noutati ajunse in inima t\u00e2rgului din satele cele mai indepartate, sub ochii admirativi ai tarancilor de la marginea Brailei, venite sa-si deserte cosurile carate cu r\u00e2vna pe incovoiate cobilite. Pe strada copilariei sale, Harry Brauner avea sa-si faca din pasiunea pentru c\u00e2ntecul folcloric rom\u00e2nesc o misiune de o viata.
\nFac\u00e2nd cunostinta inca din prima adolescenta, in anul 1925, pe c\u00e2nd se afla la Conservator, cu marele profesor Dimitrie G. Kiriac, al carui student a fost, Harry Brauner, ad\u00e2nc impresionat si cucerit de frumusetile c\u00e2ntecului nostru popular etalate tinerilor invatacei de catre maestru, ram\u00e2ne atasat definitiv de creatia folclorica traditionala rom\u00e2neasca. In casa lui, D.G. Kiriac il cunoaste pe Constantin Brailoiu, viitorul sau profesor de la Conservator de care, dupa cum o recunoaste, \u201es-a legat cu toata inima de la bun inceput, inteligenta lui sclipitoare, prezenta lui fascinanta fiind coplesitoare pentru toti cei care am avut norocul sa-i fim in preajma\u201c.
\nProvidentiala a fost int\u00e2lnirea lui Harry Brauner cu \u201emarele boier\u201c, savantul Constantin Brailoiu, care, dupa asidue caut\u00e3ri, investigatii si analize ale creatiilor folclorice, insotit de t\u00e2narul sau asistent, a produs o adevarata cotitura in folcloristica muzicala din tara noastra si nu numai, inscriind o pagina memorabila in cultura rom\u00e2na. Nascut la 13 august 1893, intr-o familie aristocratica, originara din Oltenia, cu radacini in neamul Br\u00e2ncoveanu, Constantin Brailoiu facuse studii muzicale la Bucuresti (1901-1907), Viena (1907-1909), Lausanne (1909-1911), Paris (1912-1914).
\nRevenit in tara in 1920, impreuna cu George Enescu si alti compozitori ai momentului, pune bazele Societatii Compozitorilor Rom\u00e2ni pe care o prezideaza intre anii 1926 si 1943.
\nAv\u00e2ndu-l colaborator pe Harry Brauner, profesorul Brailoiu infiinteaza Arhiva de Folclor in cadrul SCR, care va constitui baza viitorului Institut National de Etnografie si Folclor al Rom\u00e2niei.
\nAflat in preajma profesorului Constantin Brailoiu, Harry Brauner recunoaste ca \u201einceputurile de organizare a Arhivei au fost spinoase\u201c. Preocupat de soarta c\u00e2ntecului popular, dupa multe schimburi de pareri cu maestrul D.G. Kiriac, profesorul a ajuns la concluzia nevoii de a se injgheba un organism viu care sa culeaga in mod stiintific c\u00e2ntecul popular. Nenumaratele demersuri facute in acest scop pe l\u00e2nga autoritatile in drept de-a lungul timpului de catre maestrul Kiriac \u2013 isi aminteste profesorul Brauner \u2013, au fost zadarnice. Solutia a fost gasita insa de Brailoiu prin cointeresarea compozitorilor, initiativa urmarind, pe deoparte, latura strict stiintifica, pe de alta, una practica, aceea de a prilejui compozitorilor un contact nemijlocit cu creatia populara, unde sa-si gaseasca izvoarele inspiratiei. Fondatorii si conducatorii Societatii Compozitorilor Rom\u00e2ni din anul 1920, in frunte cu George Enescu si Constantin Brailoiu, \u201eau dorit, din capul locului, ca asociatia scriitorilor de note sa nu ram\u00e2na rupta de realitatile vietii rom\u00e2nesti traditionale\u201c. Ei au urmarit ca din legile si din faptele acestei realitati sa razbata convingator credinta in capacitatea de inspiratie a muzicii noastre culte. De aceea, statutul SCR recomanda ca lucrarile cu caracter national sa fie cele dint\u00e2i tiparite, av\u00e2nd prioritate. Directiva a fost preluata cu entuziasm, compozitorii fac\u00e2nd un gest miscator, acela de a renunta, de bunavoie, la o parte din drepturile de autor ce li se cuveneau, numai ca sa dea viata g\u00e2ndului profesorului. In anul 1928 sunt marcate primele inceputuri modeste in activitatea Arhivei de folclor. \u201eUn fonograf Edison, mai adauga Harry Brauner, gasit din int\u00e2mplare, dupa indelungate cautari, intr-un magazin de vechituri, si c\u00e2tiva cilindri de ceara pe care se inregistrau c\u00e2ntece, era intreaga noastra zestre. C\u00e2ntecele erau culese la int\u00e2mplare de la diferite persoane, urmarindu-se doar criteriul estetic in selectarea lor. La Arhiva poposeau oaspeti dintre cei mai diversi, de la Rozalia Bucur din S\u00e2ncel – T\u00e2rnava Mica, devenita de nevoie servitoare prin Bucuresti, p\u00e2na la carturari de seama de talia lui Ovidiu Densusianu sau Nichifor Crainic.\u201c
\nProaspat absolvent al Conservatorului bucurestean, Harry Brauner se dedica, alaturi de marele sau dascal, Constantin Brailoiu, cu un entuziasm ce nu l-a parasit niciodata, acestei munci de pionierat de investigare a sufletului rom\u00e2nesc. In anul 1926, Ovidiu Densusianu are ideea infiintarii, pe l\u00e2nga Academia Rom\u00e2na, a unui departament al Arhivelor de folclor (corpus, atlas folcloric etnografic si lingvistic, monografii regionale) la care au conlucrat Constantin Brailoiu, Harry Brauner, Tiberiu Brediceanu, Sabin Dragoi, Mihai Vulpescu, Emilia Comisel. In acelasi an, la initiativa lui Brailoiu si a compozitorului Ion Nonna Otescu, ia fiinta, in cadrul SCR, departamentul pentru drepturi de autor. Constantin Brailoiu infiinteaza Catedra de folclor la Conservatorul din Bucuresti si publica in anul 1928 o culegere de treizeci de c\u00e2ntece populare transcrise pe note, care a devenit instrument de lucru la indem\u00e2na tinerilor compozitori, dar si a studentilor. Din acest an, Constantin Brailoiu, impreuna cu Harry Brauner se alatura echipei lui Dimitrie Gusti si face primele studii asupra folclorului rom\u00e2nesc in satele din Bucovina, Transilvania si Oltenia.
\nConstantin Brailoiu era profesor de istorie a muzicii la Conservator si tinea un curs facultativ de folclor care, se parea, era punctul atractiv cel mai puternic, trezindu-le\u00a0 studentilor un interes cu totul deosebit. \u201eExplicatiile profesorului, ilustrate intotdeauna cu numeroase exemple pe discuri, exercitiile at\u00e2t de interesante de transcriere pe note muzicale, dupa inregistrari, discutiile pasionante purtate simplu, neacademic, ca de la om la om, ne cucereau pe toti cei care am avut fericirea sa audiem acest curs\u201c, afirma, peste ani, folcloristul Tiberiu Alexandru, devenit colaborator, din vara anului 1935, al Arhivei de Folclor a Societatii Compozitorilor Rom\u00e2ni.
\nIn anul 1929, la Dragus, profesorul Brailoiu si-a elaborat metoda de cercetare a folclorului, astazi vestita in lumea intreaga. In Fagaras se deplasase pentru prima oara un colectiv de folcloristi muzicali condusi de Brailoiu, alcatuit din studenti de-ai sai, Harry Brauner, Sabin Dragoi, Tiberiu Brediceanu, Ilarion Cocisiu, Achim Stoia si Matei Socor. Printre ei se afla si Mihai Pop pentru partea literara. Integrati in scoala rom\u00e2neasc\u00e3 de sociologie, membrii acestui colectiv de cercetatori, coordonati de C. Brailoiu, puneau bazele, in fapt, unei noi discipline, sociologia muzicala. Profesorul H.H. Stahl, unul dintre marii teoreticieni si animatori ai cercetarilor monografice, se afla, de asemenea, la locul potrivit, alaturi de Floria Capsali sau Mac Constantinescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eArta populara trebuie observata cu atentie si, mai cu seama, cu multa discretie.\u201c Folcloristul, etnomuzicologul si profesorul universitar Harry Brauner, fratele mezin al celebrului pictor avangardist Victor Brauner, se naste pe 24 februarie 1908 la Piatra Neamt si moare la 11 martie 1988, la Bucuresti, fiind incinerat la fostul crematoriu \u201eCenusa\u201c. Urmeaza cursurile liceale la… Cite\u0219te mai mult »Harry Brauner si perenitatea folclorului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9463],"class_list":["post-17351","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-harry-brauner"],"views":3141,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17351","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17351"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17351\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}