S-ar putea spune ca Festivalul international al filmului de la Valladolid, \u201eSeminci\u201c cum este mai degraba cunoscut (Semana internacional de cine), ajuns la cea de a 58-a editie, s-a deschis cu pelicula intimista, \u201eTots volem el millor per a ella\u201c (\u00een catalana), \u201eTodos queremos lo mejor para ella\u201c (\u00een spaniola castiliana) al regizoarei Mar Coll. Iar \u00eenchiderea a revenit unui film-politic, \u201eWalesa, omul sperantei\u201c, al lui Andrzej Wajda. \u00cen realitate, onoarea acordata unei productii din Catalunia de catre cea mai importanta manifestare cinematografica din Castilla y Leon nu este inocenta, daca tinem seama de actualul moment al relatiilor \u00eencordate dintre regiunea catalana, una dintre cele mai dezvoltate economic, cu un \u00eenalt grad de autonomie, dar care \u00eesi reclama independenta totala, si Spania-mama. Pe de alta parte, desi toata lumea se astepta ca un film al carui personaj principal este Lech Walesa sa fie eminamente unul politic, \u201eWalesa, omul sperantei\u201c ne apare ca fiind vazut, \u00een cea mai mare parte a naratiunii, din interiorul familiei sale. Sa le luam pe r\u00e2nd.
\n\u201eToti \u00eei dorim numai binele\u201c, cum s-ar traduce titlul celui de al doilea film din cariera cineastei Mar Coll (Premiul Goya pentru debut \u00een 2009), impresioneaza prin adevarurile implacabile ale vietii traite dupa un teribil accident de masina. Geni, o t\u00e2nara femeie, \u00eencearca din rasputeri sa-si redob\u00e2ndeasca puterile mintii si ale vointei, sa redevina sotia si prietena iubitoare de odinioara. Uneori, pare at\u00e2t de aproape de tinta, \u00eenc\u00e2t toti, familia, prietenii, dar si spectatorul, cred ca iluzia, asteptarea au luat sf\u00e2rsit. Autoarea nu se joaca, \u00eensa, de-a optimismul. Nimic nu mai poate fi cum a fost. Daca nu cumva, a trai \u00eentr-o alta lume, confuza, necunoscuta, inaccesibila noua, doar banuita, nu \u00eenseamna, de fapt, chiar o nenorocire. Protagonista, Nora Navas, a c\u00e2stigat Premiul de interpretare feminina.
\n\u00cenchiderea festivalului a avut, prin proiectia (\u00een afara competitiei) a operei semnate de Wajda, \u201eWalesa, omul sperantei\u201c, proportiile unui eveniment. Marele creator polonez, iubit \u00een Spania (\u00een 1976 a c\u00e2stigat aici, la Valladolid, Spicul de aur pentru \u201ePam\u00e2ntul fagaduintei\u201c) a acceptat cu m\u00e2ndrie, marturisea \u00eentr-un comunicat, solicitarea festivalului, dupa premiera filmului la Venetia. \u00centr-un anume fel, cineastul \u00eencheie acum o trilogie, \u00eenceputa cu \u201eOmul de marmura\u201c si continuata cu \u201eOmul de fier\u201c, \u00een care Walesa himself are o scurta aparitie. Acum, rolul liderului sindical devenit o figura mitologica a istoriei secolului XX, fostul electrician laureat al premiului Nobel pentru pace, este interpretat de Robert Wieckiewicz. Pentru \u201emica istorie\u201c amintesc ceea ce se zice, cum ca actorul nu prea i-a placut lui Walesa, care l-a gasit prea \u201eclovn\u201c. De semanat, \u00eensa, seamana. Am folosit, mai sus, cuv\u00e2ntul \u201eelectrician\u201c, amintind meseria de baza a celui care avea sa ajunga seful statului, deloc cu intentii minimalizatoare. Personajul \u00eensusi, \u00een discutiile sale cu ziaristii, c\u00e2nd acestea cadeau \u00een subtilitati politicianiste, exclama nervos, \u201eNu sunt intelectual, sunt doar un electrician\u201c. De altfel, omul este vestit si pentru stilul sau de comunicare, stil \u201ece e-n gusa si-n capusa\u201c. La un moment dat, \u00eel vedem si auzim cum \u00eei spune, cui? Orianei Fallaci: \u201eMi-a facut placere sa stam de vorba, dar at\u00e2ta m-ati batut la cap ca ma si doare\u201c. De altfel, filmul \u00eencepe chiar cu celebrul interviu luat de marea ziarista (ea \u00eensasi o femeie dura, fosta partizana) viitorului laureat al Premiului Nobel \u00een anul 1980, \u00een stilul care i-a adus renumele, cu \u00eentrebari crude, incomode (\u201eCu putin timp \u00een urma erati un necunoscut, acum sunteti celebru\u201c). O vedem, de altfel (asemanarea actritei italiene Maria Rosario Omaggio cu distinsa jurnalista este de-a dreptul izbitoare), sosind \u00een modestul cartier al eroului nostru, \u00een apartamentul asaltat de copii. Filmul va acoperi doua decenii, evenimentele desfasurate \u00eentre 1970 si 1990, printr-o serie de flash-back-uri care ne trimit chiar \u00een miezul lor. Numeroasele proteste, greve, represalii ale politiei, ridicari de la domiciliu, arestari sunt marcate printr-un gest emotionant: de fiecare data c\u00e2nd este luat de acasa sau c\u00e2nd presimte primejdia, Walesa \u00eei preda sotiei, Danuta, ceasul si verigheta. Fragmente din documentele de arhiva sunt incluse \u00een curgerea naratiunii, d\u00e2ndu-i vigoarea autenticitatii. Andrzej Wajda considera munca pentru realizarea acestui film ca fiind \u201ecea mai dificila din cariera sa\u201c, marturisire care ne lasa de-a dreptul fara cuvinte. Cum, adica? Asta o spune cel care a creat \u201eCenusa si diamant\u201c, \u201eCenusa\u201c, \u201ePeisaj dupa batalie\u201c, \u201eNunta\u201c, \u201eOmul de marmura\u201c, \u201ePam\u00e2ntul fagaduintei\u201c, \u201eKatyn\u201c? Artistul ales personal de fostul presedinte al Frantei, Mitterrand, pentru a semna filmul aniversar al revolutiei franceze, \u201eDanton\u201c? Probabil ca asa stau lucrurile, daca tinem seama de explicatiile autorului: \u201e\u00cen ultima vreme, multi politicieni si istorici polonezi sunt preocupati de denigrarea figurii lui Lech Walesa, expediat \u00eentr-o pozitie marginala. Am hotar\u00e2t sa ma opun acestui curent si sa reconstitui rolul jucat de acest om \u00een restaurarea independentei tarii noastre (…) Sa reamintesc ceea ce datoram barbatului cu mustata, iata misiunea mea, sa reconstitui tot ceea ce s-a petrecut din 1970, c\u00e2nd autoritatile au tras \u00een muncitorii de la santierele navale, p\u00e2na la victoria Solidarnosci \u00een 1989. Ce sa pastrez, ce sa omit? Asta a fost dilema mea (…) Ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat apoi, dupa 1989, nu mi s-a parut at\u00e2t de important pentru film, poate ca erorile politice comise de Walesa au fost o consecinta inevitabila a trecerii catre stadiul democratiei. Este o tema cu totul distincta. \u00cen aceasta faza, Lech nu a mai avut niciun rol decisiv\u201c. Pentru cinefilii atasati de tema istoriei adusa pe ecran (iau \u00een seama, aici, filmele grave, solide,care \u00eendeamna la reflexivitate, nu cochetaria cu trecutul), ultima creatie a lui Wajda, chiar daca nu are respiratia capodoperelor sale, spune multe despre destinul Poloniei, mereu si mereu o Mater Dolorosa a Europei.
\n\u00centre cele doua titluri-coperti ale selectiei asumate de directorul Seminci, Javier Angulo, aparator tenace al creatiei independente, de autor, cea mai puternic afectata de criza pretutindeni resimtita, a inclus opere din Franta, Belgia, Italia, Japonia, Filipine, Palestina, SUA, Argentina, Spania, Irlanda, Maroc. Venind din orizonturi at\u00e2t de diferite, desprinderea unor preocupari comune devine anevoioasa, cu toate acestea, dincolo de dramele umane, dincolo de povestile de viata uneori cum nu se poate mai banale, tresare un licar al sperantei. Fara el, t\u00e2nara pereche filipineza din \u201eMetro Manilla\u201c (regia Sean Ellis) ar fi nevoita sa accepte toate compromisurile sau numeroasa suflare din \u201eTokyo kazoku\u201c (\u201eO familie din Tokyo\u201c), remake dupa clasicul \u201ePovestiri din Tokyo\u201c al lui Ozu, revizitat acum de Yoji Yamada, ar ram\u00e2ne pe veci \u00eenstrainata. Espiga de oro (Spicul de aur), premiul suprem, a fost c\u00e2stigat chiar de cineastul japonez. Espiga de plata (Spicul de argint) a revenit filmului irlandez (coproductie cu Germania) \u201eRun and Jump\u201c al lui Steph Green; tot o familie, una dezechilibrata de \u00eembolnavirea tatalui, dar vitalizata de o mama neobosita si \u00eencrezatoare \u00een revenirea la o viata normala a celor dragi. Autori nu stiu daca norocosi sau rasfatati la Valladolid, cuplul de realizatori polonezi Joana Kos-Krauze si Krzysztof Krauze au plecat si de data acesta cu un premiu, pentru Cea mai buna regie, cum a fost considerata cea a filmului lor \u201ePapusza\u201c, o destul de pretioasa reconstituire a biografiei primei poete nascute \u00een comunitatea tiganilor,care a reusit sa-si publice versurile. O aparitie neasteptata \u00een selectia oficiala: un biopic care \u00eel readuce \u00een atentie pe Rocco Granata, autorul slagarului care \u00eencingea \u00eent\u00e2lnirile tinerilor a \u00eenceputul anilor 60, \u201eMarina\u201c. Filmul se numeste chiar asa, \u201eMarina\u201c, si este realizat de belgianul Stijn Coninx care cunoaste bine fenomenul instalarii italienilor din Sudul sarac al tarii lor, pe la \u00eenceputul anilor 50, \u00een regiunile miniere ale Belgiei (aceasta a fost si povestea unor c\u00e2ntareti precum Adamo sau Fr\u00e9d\u00e9ric Fran\u00e7ois). \u00cen sf\u00e2rsit, printre at\u00e2tea alte filme ale altor compartimente ale festivalului (marea frustrare a unui critic, imposibilitatea de a vedea totul) nu puteam sa rateze \u00eent\u00e2lnirea cu Manoel de Oliveira, care nu sta locului, daca se poate spune asa, si cred ca se poate. L-am gasit pe genericul peliculei-omnibus \u201eCentro historico\u201c, opera a patru autori, Aki Kaurismaki, Victor Erice, Pedro Costa si portughezul fara moarte, dedicat orasului Guim\u00e3raes din nordul Portugaliei, Capitala europeana a culturii \u00een 2012. La 105 ani, \u00een episodul \u201eO Conquistador conquistado\u201c (\u201eCuceritorul cucerit\u201c), de Oliveira da cu tifla turistilor adusi de agentiile de voiaj sa viziteze \u201elocurile istorice\u201c. De fapt, ceea ce \u00eei intereseaza sunt doar fotografiile, nu are importanta pe cine trag \u00een poza, imagini sa fie. Repet, la 105 ani!
\n\u00cenca un lux pe care mi l-am \u00eengaduit a fost documentarul despre unul dintre cineastii spanioli dragi mie, Vicente Aranda. Prietenii vor sari sa spuna \u201estiu de ce\u201c, pentru ca \u00eel iubeste pe Truffaut, \u00eel citeaza adeseori. Nu ar fi de ajuns. \u00cemi place sa-l ascult vorbind pe Aranda, are darul esentializarii, de multe ori \u00een cheie ironica. \u201eDespre ce este vorba \u00een cinematograful hollywoodian?\u201c se \u00eentreaba el, perfid. \u201eUn baiat \u00eent\u00e2lneste o fata, cu varianta fata este casatorita.\u201c Scurt si cuprinzator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-ar putea spune ca Festivalul international al filmului de la Valladolid, \u201eSeminci\u201c cum este mai degraba cunoscut (Semana internacional de cine), ajuns la cea de a 58-a editie, s-a deschis cu pelicula intimista, \u201eTots volem el millor per a ella\u201c (\u00een catalana), \u201eTodos queremos lo mejor para ella\u201c (\u00een spaniola castiliana) al regizoarei Mar Coll.… Cite\u0219te mai mult »Festivalul international al filmului de la Valladolid, 2013. Un cuvant la ordinea zilei: speranta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9884,2588,9883],"class_list":["post-17345","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-seminci","tag-festival-de-film","tag-festivalul-de-la-valladolid"],"views":1012,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17345","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17345"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17345\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17345"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17345"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17345"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}