{"id":17343,"date":"2013-12-05T12:00:28","date_gmt":"2013-12-05T10:00:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17343"},"modified":"2013-12-05T12:00:28","modified_gmt":"2013-12-05T10:00:28","slug":"sfanta-i-gura-cascata-de-admiratie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfanta-i-gura-cascata-de-admiratie\/","title":{"rendered":"Sfanta-i gura cascata de admiratie!"},"content":{"rendered":"

Festivalul International al Teatrului de Animatie \u201eBucurii pentru copii. Spectacole de colectie\u201c organizat de Tandarica a continuat timp de unsprezece zile. Bucuriile nu au fost numai pentru copii, ci si pentru adulti, daca ne g\u00e2ndim la productia teatrului gazda, \u201eGolem\u201c, in regia lui Gabriel Apostol sau la \u201eVietile tuturor sfintilor din cartier\u201c, creat de Agata Kucinska la Teatrul Ad Spectatores din Wroclaw, pe care l-am discutat saptam\u00e2na trecuta. Productia pentru adulti care a lasat publicul intr-o stare de gratie a fost \u201eSf\u00e2nt\u201c de la Teatrul de papusi din Sofia, in regia si coregrafia lui Duda Paiva. Un spectacol de autor care combina papusile cu teatrul dans si multimedia, iradiind nuclee de tensiune. Bucuria pentru adulti, in cazul acesta, a fost sinonima cu senzatia incomparabila, de opera rotunda, de la sf\u00e2rsitul unui spectacol implinit.<\/strong> <\/em>
\nCare a avut de toate: idei stralucite, actorie buna, teme vechi tratate modern (Eros si Thanatos, timpul care isi devoreaza copiii etc.), plus o priza consistenta de estetica a absurdului. Toate combinate cu imaginatie, in limbaje sofisticate si ingenioase de drama, animatie si coregrafie, prin intermediul carora s-a croit o poveste nonverbala de familie. Nu tocmai senina. Relatiile incordate dintre mama si copiii ei adulti vor iesi la lumina cu prilejul aniversarii batr\u00e2nei. Gazda cernita si severa, cu muschii fetei parca intepeniti, le ingheata musafirilor toate gesturile prin care acestia incearca sa-i arate afectiunea. Regizorul se pricepe sa construiasca tensiunea din c\u00e2teva gesturi, din privirile lungi intre personaje, din refuzul mamei de a lua cadourile din m\u00e2na barbatului. Sau din exercitiile de putere din scena in care, odata ce ea s-a saturat, nu-i va mai lasa nici pe invitati sa man\u00e2nce. Totul spre disperarea comica a baiatului. Impactul este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t efectele reies din limbaje diferite de cel verbal. Cele patru caractere deosebite se construiesc numai din miscari, gesturi, priviri si relationari.
\nMai mult, dominanta fiecarei scene va fi accentuata prin subtile si amuzante contrapuncte. Mici detalii, cum ar fi coifurile de petrecere pe care invitatii si le pun pe cap sau inelul din buricul fetei pe care ea si-l filmeaza concentrata, pe de o parte, contrasteaza cu raceala din jur, iar pe de alta parte, potenteaza incordarea care stap\u00e2neste intreaga familie. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t limbajul comic se materializeaza cu ajutorul animatiei. Memorabila ram\u00e2ne scena in care fata m\u00e2nuieste pe degete o g\u00e2sca minuscula, filmata cu camera si proiectata live pe ecran, care se zbate comic p\u00e2na face trei ousoare, doua albe si unul negru.
\nAtmosfera generala din \u201eSf\u00e2nt\u201c contrariaza si prin vagul iz de absurd, evident inca de la inceput. Un batr\u00e2n isi ridica solemn ganterele, pentru ca imediat sa-si puna haina de valet si sa pregateasca masa aniversara. Gladiolele albe de inmorm\u00e2ntare, doua la numar, sunt repede inlocuite cu un trandafir aniversar. Paradigma absurdului se va insinua subtil, fara incetare, in tot spectacolul. Fetele fara expresie ale celor trei musafiri vin in prelungirea unui barbat cu coada si cu ochelari negri, a perechii sale in rochie eleganta si a fetei in sort si tricou deasupra buricului, a carei silueta se termina in tocuri enorme. Evident, exuberanta acesteia va contrasta cu severitatea si hainele demodate ale mamei.
\nPrin asemenea perechi antinomice stranietatea se infiltreaza in intregul discurs. Iar fiecare tip de limbaj folosit de Duda Paiva nu face dec\u00e2t sa o consolideze. Si nu sunt deloc putine si nici simple aceste modalitati de expresie, de la jocul subtil al camerei care filmeaza si proiecteaza personajele la prim-plan, dar si papusile, la miscarile inventive, de exemplu cele ale barbatului ce se zbenguieste ca un c\u00e2ine. Multe scene vor arata ca un veritabil teatru dans in care personajele isi sincronizeaza miscarea. Asta c\u00e2nd nu danseaza pur si simplu, aduc\u00e2nd dinamism si necesarul contrapunct pentru anterioarele momente de intepenire grotesca.
\nDar cea mai mare surpriza din discursul dramatic al lui Duda Paiva vine odata cu masa si implicit cu limbajul animat, care ram\u00e2ne, neindoielnic, planul cel mai ofertant al spectacolului. M\u00e2ncarea pusa de valet pe farfurii consta in… nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t… niste papusele mici, fiecare cu chipul meseanului in fata caruia se afla. Desi incercanate, acestea tipa ca bebelusii. Detalii aparent nesemnificative, cum ar fi corespondenta dintre parul papusii si cel al adultului, croiesc planul subtil al expresivitatii si al subtextului pe care il presupune personajul fata in fata cu perechea sa miniaturala. Orice faptura isi contine simultan toate v\u00e2rstele. Fiecare urmeaza sa se consume pe sine, sa se far\u00e2miteze, sa se devoreze. Cel mare isi taie cu cutitul dublul mic din farfurie. Homunculul va deveni victima tuturor cruzimilor indreptate asupra propriei persoane. Un automacel pe care fiecare il performeaza inconstient in plasa confuza de experiente. Urmatorul fel de m\u00e2ncare, dar si bauturile asezate pe masa vor aduce o noua papusa, deci o noua etapa. La desert, in mijlocul tortului, pe un balansoar, va trona marea absenta a familiei, Tatal.
\nNu temele sunt noi, ci limbajul cuceritor prin care regizorul le reinventeaza intr-un conglomerat de ludic, grotesc si solemnitate. Motive binecunoscute, ca Eros si Thanatos, isi gasesc forme ingenioase de materializare, cum ar fi libidoul papusii masculine manifestat cu ajutorul cutitului in grotesc-osmotica pereche homuncul-tac\u00e2m. In m\u00e2na actorului, tac\u00e2mul devine un redutabil instrument falic, in timp ce perechea sa feminina, cea din farfuria alaturata, zace molatic pe cutit. Dupa cum surprinzator si inventiv va fi si actul erotic care se consuma pe masura ce actorii in carne si oase se stropesc, la inceput ludic, apoi tot mai inversunat. Scena se termina c\u00e2nd barbatul pune paharul pe p\u00e2ntecele femeii ca la ecograf, insotit de coloana sonora specifica. Momentul va fi urmat de aparitia pe ecran a bebelusului, apoi a unei papusi supradimensionate pe scena \u2013 timpul, Dumnezeu, orice interpretare este posibila… Ca angoasa finitudinii se poate exprima perfect si prin limbajul animat o dovedeste scena in care aceasta papusa enorma, carata si m\u00e2nuita de trei actori, isi va m\u00e2nca mama, in timp ce din off se aude \u201eJ’ai fini tout\u201c.
\nNu e singurul nucleu ideatic care iradiaza prin animatie. Substratul spiritual isi face simtita\u00a0 prezenta at\u00e2t in stigmatele christice ale papusilor, c\u00e2t si in rugaciunea mamei, \u201eDoamne, elibereaza-ne spiritele!\u201c. Sentimentul dureros al sf\u00e2rsitului, Cronos care devoreaza orice fiinta vie, erotismul sinonim cu extinctia, suprapunerea v\u00e2rstelor fata in fata cu finitudinea, dar si incolacirile din dinamismul afectelor, c\u00e2nd inghetate, c\u00e2nd mustind de caldura si de ghidusie, toate se regasesc in teatrul animat, de incontestabila calitate estetica, practicat de Duda Paiva.
\nExista un aer specific la sf\u00e2rsitul spectacolelor cu adevarat bune: e starea aceea in care publicul ram\u00e2ne cu gura cascata sau pur si simplu pe g\u00e2nduri, pentru ca in momentele urmatoare sa izbucneasca in aplauze. Mai int\u00e2i meditative, pe urma din ce in ce mai puternice. Spectatorii nu se indura sa se desparta de spectacol. Recheama actorii pe scena. Iar acestia, cu fiecare noua iesire, sunt din ce in ce mai putin actori-personaje si mai mult oameni. Din ce in ce mai putin protocolari, dar mai vizibil emotionati. Aplauze, aplauze, aplauze!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Festivalul International al Teatrului de Animatie \u201eBucurii pentru copii. Spectacole de colectie\u201c organizat de Tandarica a continuat timp de unsprezece zile. Bucuriile nu au fost numai pentru copii, ci si pentru adulti, daca ne g\u00e2ndim la productia teatrului gazda, \u201eGolem\u201c, in regia lui Gabriel Apostol sau la \u201eVietile tuturor sfintilor din cartier\u201c, creat de Agata… Cite\u0219te mai mult »Sfanta-i gura cascata de admiratie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9825,6901,9880,9878,9881,9882,9879],"class_list":["post-17343","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-agata-kucinska","tag-bucurii-pentru-copii","tag-eros-si-thanatos","tag-festival-international-de-teatru-de-animatie","tag-spetcacolm-de-teatru","tag-teatru-pentru-copii","tag-teatrul-ad-spectatores"],"views":1147,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17343","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17343"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17343\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17343"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17343"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17343"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}