Reiau pasajul biblic care ne-a slujit drept motto \u00een primul articol consacrat voivodului Thocomer, \u00eentemeietorul de tara: \u201eSi Iisus strabatea toate cetatile si satele, \u00eenvat\u00e2nd \u00een sinagogile lor, propovaduind Evanghelia \u00eemparatiei si vindec\u00e2nd boala si toata neputinta \u00een popor\u201c (\u201eMatei\u201c, 9:35).
\nEchivalentele moeso-gotice ale verbelor subliniate, \u201ea strabate\u201c si \u201ea propovadui\u201c, contin tocmai cele doua radacini din care e alcatuit numele lui Thocomerius din documentul cancelariei maghiare: \u201etauh\u201c si \u201emer\u201c, provenind de la verbele \u201etiuhan\u201c si respectiv \u201emerjan\u201c.
\nIisus, martorul fidel (\u201eveitvods\u201c), este, cum stim, si cel dint\u00e2i preot si cel dint\u00e2i predicator al \u00eemparatiei lui Dumnezeu. Trebuie sa mai spunem ca pasajul din motto nu e izolat. Nu doar la \u201eMatei\u201c, ci si \u00een celelalte Evanghelii e pomenit momentul \u00een care Iisus trece prin cetati si sate propovaduind Evanghelia sau le strabate \u00eempreuna cu ucenicii sai. La \u201eMatei\u201c, \u00eentreg capitolul urmator trateaza despre \u201eChemarea apostolilor si trimiterea lor la propovaduire\u201c.
\nPropovaduirea presupunere, bine\u00eenteles, trimiterea, mersul, umbletul, strabaterea localitatilor (cetati si sate), ceea ce \u00een moeso-gotica se exprima fie prin verbul \u201ein-sandjan\u201c = a trimite (de unde deriva \u201eos\u00e2ndirea\u201c, cu echivalente \u00een italiana: \u201eandare\u201c si spaniola: \u201eandar\u201c) si respectiv fie prin verbul \u201etiuhan\u201c = mener, amener, \u00eenrudit pe plan indoeuropean cu lat. \u201educo\u201c (arhaic \u201edeuco\u201c).
\nIata c\u00e2teva exemple \u00een care sunt asociate verbele \u201esandjan\u201c si \u201emerjan\u201c: \u201eSi cum vor auzi fara propovaduitor = merjands = praedicante? Si cum vor propovadui, de nu se vor trimite = insandjanda = mittuntur?\u201c(\u201eRomani\u201c, 10:14-15), se \u00eentreaba Pavel pentru a sublinia necesitatea trimiterii \u00een lume a ucenicilor ca sa vesteasca noua credinta a m\u00e2ntuirii: \u201eSi i-a trimis sa propovaduiasca (insandida ins merjan = misit eos praedicare) \u00eemparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi\u201c (\u201eLuca\u201c, 9:2). Pornind de la aceste exemple vedem ca \u201eos\u00e2ndirea\u201c a avut initial sensul implicit de acceptare benevola a acestei misiuni. Os\u00e2nditul (trimisul), ca si voivodul (martorul) sunt prin urmare aureolati de nobletea si de sfintenia (taria) misiunii lor evanghelizatoare.
\n\u201eSa mergem (gaggam) \u00een alta parte \u2013 le spune Iisus ucenicilor -, \u00een cetatile si satele apropiate, ca sa propovaduiesc (merjand) si acolo, caci pentru aceasta am venit (qam)\u201c (\u201eMarcu\u201c, 1:38). Aici echivalentul gotic e verbul \u201egaggan\u201c = a merge (de unde vin cuvintele \u201egang\u201c si \u201eg\u00e2nganie\u201c), dar \u00een alte pasaje pentru \u201ea trece\u201c sau \u201ea strabate\u201c e folosit verbul \u201etiuhan\u201c sau unul dintre compusii sai.
\nExemplul pe care l-am folosit ca motto este, de aceea, cel mai concludent pentru a dezlega enigma numelui Thocomerius.
\nNi-l puteam imagina cu usurinta, \u00een contextul cumplitei prigoane unguresti, pe voivodul cernit (Negru Voda), martorul si aparatorul credintei stramosesti, devenit \u00eentre timp preotul comunitatii sau staretul uneia dintre numeroasele asezari monahale din zona plaiurilor, cum \u00eesi deschide drum si trece dincolo, conduc\u00e2ndu-si poporul spre locul izbavirii si ajung\u00e2nd \u00een tara pe care cu putin timp \u00eenainte o despresurasera tatarii.
\nAm vazut data trecuta ca lui Seneslau nu i se cunosc urmasi la domnie, fie pentru ca n-a avut mostenitori, fie pentru ca tara lui a fost p\u00e2rjolita de tatari.
\nSensul verbului \u201etiuhan\u201c chiar acesta este: a strabate, a razbi spre alte locuri, precum o ceata de haiduci. Scopul era gasirea unui loc de asezare unde sa fie cu putinta pastrarea legii stramosesti, a vechii r\u00e2nduieli de credinta pe care maghiarii si papalitatea n-o mai \u00eengaduiau. Cum stim, \u00een documentul care pomeneste de Basarab, acesta, potrivit interesului maghiar de a sublinia diferenta confesionala, e numit schismatic.
\nPentru a ne convinge de acest lucru, sa analizam mai \u00eendeaproape sensurile verbului \u201etiuhan\u201c = \u201emener\u201c, \u201eamener\u201c, si ale numerosilor sai compusi. Se va vedea c\u00e2t de exact corespunde numele voivodului cu actiunea pe care o \u00eentreprinde, ceea ce nu trebuie sa ne surprinda pentru epoca aceea si pentru imediata posteritate a evenimentelor, fiindca acestea primeau numele pe care-l meritau, numele care corespundea c\u00e2t mai precis si fidel faptelor carora era menit sa le pastreze amintirea.
\n\u00cen franceza echivalentele sunt (dupa Moss\u00e9) urmatoarele: \u201eat-tiuhan\u201c = attirer, faire entrer; \u201ega-tiuhan\u201c = emmener si \u201eus-tiuhan\u201c = tirer, entra\u00eener, faire sortir, achever, accomplir.
\nDintre echivalentele germane ma opresc mai \u00eent\u00e2i la c\u00e2teva acceptii care sprijina ipoteza noastra. \u00cen functie de punctul din care privim trecerea, punctul de plecare sau cel de sosire, avem de a face cu o ducere, conducere sau aducere. Pentru \u201eau adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu\u201c (\u201eIoan\u201c, 18:28), avem \u00een gotica \u201etauhun\u201c, iar \u00een latina \u201eduxerunt\u201c. Pentru aducere e folosit de preferinta \u201eat-tiuhan\u201c = herbringen, hinf\u00fchrer, care \u00eenseamna a calauzi \u00een calitate de conducator, iar \u201ebi-tiuhan\u201c \u00eenseamna mitf\u00fchrer, beziehen = a se instala (eventual cu trupe), a ocupa un loc. Nu se schiteaza oare aici \u201edescalecarea\u201c ca reasezare, cum va fi numita mai t\u00e2rziu trecerea Carpatilor pentru \u00eentemeierea Tarii Rom\u00e2nesti? Si n-o fi pornit o ceata de pribegi de la Tohanu, localitatea de unde si mai t\u00e2rziu, sub austrieci, satenii au fost alungati din ratiuni confesionale si au fost nevoiti sa-si caute adapost \u00een alta parte?
\nRadacina este substantivul \u201e*tauhts\u201c, prezent \u00een textul biblic \u00een compusul \u201eus-tauhts\u201c = Wollkommenheit, Wollendung, Erf\u00fcllung, prin urmare \u00eemplinirea (perfectio), deopotriva ca sf\u00e2rsit, sav\u00e2rsire si desav\u00e2rsire. De pilda, \u201esf\u00e2rsitul legii este Hristos = perfectio legi = ustauhts vitodis\u201c (\u201eRomani\u201c, 10:4).
\nMoeso-goticul \u201etiuhan\u201c are drept echivalent \u00een germana moderna verbul \u201eziehen\u201c, adica (dupa dictionarul lui Mihai Isbasescu) a pleca, a porni, a se duce,a trage, a t\u00e2r\u00ee, a se deplasa, a scapa din (a se salva, a-si gasi m\u00e2ntuirea). Acest din urma sens se potriveste perfect cu situatia disperata a rom\u00e2nilor din acel moment de cumpana, pentru care singura scapare era sa treaca muntii si sa ajunga \u00een tara pustiita de tatari, unde acum, dupa plecarea lor, puteau sa se aseze (sau poate, pentru unii, sa revina).
\nPrimul compus, \u201eaf-tiuhan\u201c, \u00eenseamna fortziehen, adica a se muta (altundeva), a pleca (din tara, din casa), a emigra, a trage sau t\u00e2r\u00ee \u00een alta parte. Oare mai e nevoie sa atrag atentia ca aceste acceptii se potrivesc cum nu se poate mai bine cu situatia \u00een discutie?
\nSi la fel \u201eat-tiuhan\u201c, care \u00eenseamna herbeitziehen, adica a duce, a scapa de undeva, precum si hinf\u00fchren = a conduce la sau \u00eentr-acolo.
\nIar \u201ebi-tiuhan\u201c \u00eenseamna mitf\u00fchren, adica a duce cu sine, precum si mit sich umher f\u00fchren, adica a calauzi, a conduce, a comanda, precum si beziehen = eine Gegend durchwandern, adica a cutreiera (cu piciorul), a colinda necontenit \u00eencoace si \u00eencolo, a strabate un tinut (pe jos). Precizarea \u201epe jos\u201c sau \u201ecu piciorul\u201c ne-ar putea determina sa socotim ca \u201edescalecarea\u201c n-are a face cu cobor\u00e2rea de pe cal, ci a fost o reasezare a rom\u00e2nilor pribegi sau bajeniti si provine de la verbul latin \u201ecallocare\u201c.
\nIar \u201ega-tiuhan\u201c \u00eenseamna vegziehen, adica a se muta, a trage dupa sine, precum si vegf\u00fchren, adica a conduce pe un drum sau printr-o trecatoare.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u201eus-tiuhan\u201c, care \u00eenseamna hinausziehen, adica a pleca \u00een lume, astfel spus a-si lua lumea-n cap (din pricina persecutiilor), precum si hinausf\u00fchren, wegf\u00fchren, adica a pribegi, fiindca nu mai stiau ce sa faca si \u00eencotro sa apuce.
\nIdeea dominanta e peste tot deplasarea, trecerea, strabaterea unui spatiu. Rom\u00e2nii bajeniti \u00eesi pastrau astfel credinta, cu alte cuvinte \u201ese purtau cu duhul\u201c, ca \u00een versetul 18 din \u201eGalateni\u201c, 5: \u201eIar de va purtati cu duhul nu sunteti sub lege = tiuhanda = ducimini\u201c.
\nTrebuie sa mai spunem ca verbul \u201etiuhan\u201c, ca oricare altul, desigur, a fost folosit cel mai adesea la perfect, unde vocala caracteristica este o (ortografiat au). Iata c\u00e2teva exemple, pe l\u00e2nga cel dinainte, \u00een care pe Iisus l-au adus (\u201etauhun\u201c) de la Caiafa la pretoriu: \u201eSi l-au adus = attauhum la Iisus\u201c (\u201eLuca\u201c, 19:35). Sau \u201eDe ce nu l-ati adus = attauhuth?\u201c (\u201eIoan\u201c 7,45).
\n\u00cen \u201eMatei\u201c, 9:35 si \u201eMarcu\u201c, 6:6 ne \u00eent\u00e2lnim cu forma \u201ebi-tauh\u201c = circumiit, pentru care \u00een rom\u00e2na avem echivalentele strabatea si umbla, exact reasezarea care se va numi mai t\u00e2rziu descalecatoare, fara sa aiba, \u00een viziunea noastra, nimic de a face cu datul jos de pe cal. Derivarea din verbul latin \u201ecallocare\u201c se petrece \u00een interiorul spatiului lingvistic rom\u00e2nesc, asa cum s-au petrecut cele mai multe evolutii semantice.
\nRevenind \u00een \u00eencheiere la numele Thocomerius, care ne intereseaza aici, cred ca ne putem da seama ca \u00eentelesul deplin si-l capata daca-l derivam din verbul \u201etiuhan\u201c, care se potriveste ca o manusa, repet, la \u00eemprejurarile \u00eentemeierii Tarii Rom\u00e2nesti, pe care le denumeste c\u00e2t se poate de exact din perspectiva celor care au sav\u00e2rsit reasezarea la sud de Carpati, dupa neasteptata retragere a tatarilor p\u00e2na atunci devastatori.
\nTin\u00e2nd seama de sensul verbului de origina, \u00een care deplasarea se face cu piciorul, atingem inevitabil si problema adiacenta a descalecarii ca asezare pur si simplu. \u201eTiuhan\u201c si compusii sai ne \u00eendreptatesc sa presupunem ca bajenirea s-a facut mai cur\u00e2nd pe drumuri de munte si pe jos, chiar daca fruntasii si \u00eendeosebi voivodul cernit (Negru Voda) umblau calari. Voivodul trecerii m\u00e2ntuitoare a muntilor ar putea fi socotit unul dintre ultimii Cavaleri negri din Europa acelor vremuri.
\nSi \u00eenca ceva. Daca unora li se pare ca \u00een ultimele articole (despre Seneslau, Litovoi si Thocomerius) ma razboiesc \u00een mod special cu domnul Djuvara, si chiar asa este, nu o fac pentru ca as avea ceva de natura personala \u00eempotriva domniei sale. Dimpotriva, am fost sensibil, ca at\u00e2tia altii, la farmecul sau personal indubitabil, \u00een care o surprinzatoare inocenta se amesteca \u00een chip ciudat, chiar descumpanitor, cu o cutezanta pe care as putea s-o numesc turanica. O fac \u00een primul r\u00e2nd pentru ca scrierile sale de istoriografie, cu un pronuntat caracter polemic, au st\u00e2rnit \u00een ultimii ani un ecou larg mai ales \u00een r\u00e2ndul tinerilor, izbutind sa acrediteze o teza mai veche, pe care o consider eronata. \u00cen viziunea mea, hotar\u00e2toare pentru profilul limbii rom\u00e2ne nu a fost ipotetica simbioza rom\u00e2no-cumana, ci o simbioza mai veche, mai profunda si mai intima, anume simbioza latino-gotica. De aceea, \u00een articolele mele as putea spune ca sunt vizati \u00een realitate o seama de orientalisti din trecut, care au sustinut la vremea lor ipoteza unei importante influente cumane, preluata acum cu candoare, dar si cu un aplomb iesit din comun, de un istoric grabit, \u00eenc\u00e2ntat de sine si probabil dornic sa profite de sansa unui orizont de asteptare pe care-l considera favorabil acceptarii componentei turanice. Siguranta de sine a putut merge p\u00e2na la infatuarea de a-i decreta pe criticii sai neprieteni ai lui Negru Voda. Ce-i drept, pe de alta parte, are onestitatea de a recunoaste ca nu e specialist \u00een orientalistica.
\n\u00cen viziunea mea, repet, componenta turanica e t\u00e2rzie si mult mai putin \u00eensemnata dec\u00e2t se crede. Normalitatea noastra europeana e conferita de simbioza lingvistica romanico-germanica, \u00een sprijinul careia am adus si voi aduce noi si noi argumente. Asadar, data viitoare vom vorbi despre Basarab si alte nume fals cumane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Reiau pasajul biblic care ne-a slujit drept motto \u00een primul articol consacrat voivodului Thocomer, \u00eentemeietorul de tara: \u201eSi Iisus strabatea toate cetatile si satele, \u00eenvat\u00e2nd \u00een sinagogile lor, propovaduind Evanghelia \u00eemparatiei si vindec\u00e2nd boala si toata neputinta \u00een popor\u201c (\u201eMatei\u201c, 9:35). Echivalentele moeso-gotice ale verbelor subliniate, \u201ea strabate\u201c si \u201ea propovadui\u201c, contin tocmai cele doua… Cite\u0219te mai mult »Thocomerius (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[9877,9876],"class_list":["post-17341","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-numele-lui-thocomerius","tag-voivodul-thocomer"],"views":1137,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17341","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17341"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17341\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17341"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17341"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17341"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}