Exista in orice rau o parte de bine. Emigratia a ajutat anumite popoare sa depaseasca un interes local pentru existenta. Interes pe care nu-l constientizezi daca viata nu te obliga sa iesi din perimetrul lui. La unele popoare acest interes este mai redus. La altele, obligate de secole la viata in diaspora, viziunea mai larga asupra lumii devine un dat caracteristic.
\nUltimii ani ne-au v\u00e2nturat si pe noi, rom\u00e2nii, de colo colo, desi prin structura suntem un popor sedentar. Sedentarismul nu ni se trage din pozitia geografica. Cred ca ni se trage din indestulare. Asa cum nici emigrarea spre alte parti ale lumii nu ni se trage din cupiditate, ca la alte popoare, ci pur si simplu din spaima zilei de m\u00e2ine. Am fost intotdeauna o tara bogata a Europei, cu speranta ca, daca resursele ar fi bine administrate, s-ar putea trai frumos in perimetrul nostru geografic. Nu m\u00e2ncam bulbi, ca olandezii, sa trebuiasca s-o pornim peste mari si tari, nu m\u00e2ncam iarba si br\u00e2nza de capra ca grecii, n-am trait \u201ecriza cartofilor\u201c, ca irlandezii.
\nIstoria a reactionat paradoxal si imprevizibil asupra mentalului colectiv. O buna parte din emigratia irlandeza s-a stabilit peste Ocean, in orasele de un provincialism ucigator, a devenit o patura sedentara. Mari scriitori ai lumii au devenit celebri descriindu-le imobilitatea, atitudinea inchistata, incapacitatea de a se relationa la mersul vremilor si al lumii.
\nOlandezii au ramas \u201ezburatori\u201c si dupa ce si-au pierdut coloniile. Calatoresc mult, ii vezi adunati pe la birourile de turism cu luni inainte de programarea vacantei, stau pe scaune si vorbesc cu functionarele c\u00e2te o jumatate de zi, isi pregatesc plecarile cu o grija pentru amanunt care cere o rabdare nespusa. Te int\u00e2lnesti cu ei pe cele mai neasteptate aeroporturi ale lumii. Unde ii recunosti imediat, dupa ce anume nici nu pot sa exprim exact, sunt ei, cei de acasa, nimic nu-i schimba, nimic nu-i afecteaza, parca nimic nu patrunde p\u00e2na la grupul lor. Unde ei sunt bucurosi ca actioneaza la fel. Si acest \u201etoti ca unul\u201c este un idiom dintre cele mai rasp\u00e2ndite in vorbirea lor. Pentru cei mai multi dintre ei interesul pentru mersul lumii e partial, asa cum si interesul pentru politica tarii lor este destul de relaxat. Olandezul crede ca legea trebuie sa-i rezolve problemele. Or, at\u00e2ta vreme c\u00e2t exista anumiti oameni platiti pentru a face legile, el isi poate vedea relaxat de interesele lui personale.
\nO anumita patura sociala, \u201ealternativii\u201c, cum ii numesc ei, este insa at\u00e2t de speriata de acest pasivism, inc\u00e2t se mobilizeaza mereu si pentru orice, fara discernam\u00e2nt, doar din dorinta de a lua atitudine. Oric\u00e2t de puerila. Oric\u00e2t de disproportionata fata de importanta proiectului.
\nAdunarile de cartier, adunarile de bloc, seriozitatea cu care se pregateau, procesele verbale, cafelele dupa tot tipicul, punctualitatea, ordinea vorbitorilor sunt lucruri de care ma minunez p\u00e2na in ziua de azi, dupa anii petrecuti in prima mea emigratie, in Olanda. Ne adunam la ora fixata, la adresa fixata, cu un protocol desav\u00e2rsit. Organizarea acestor int\u00e2lniri cerea si ea multa stradanie, se pornea cu c\u00e2teva saptam\u00e2ni inainte, se delegau oameni care sa stabileasca casa in care ne vom int\u00e2lni, altii primeau sarcina, prin vot secret, sa stabileasca ora. Se stabilea. Venea ziua. Ne intruneam. Ne beam cafelele, toate dupa tipic. Discutam daca va trece linia de tramvai prin cartierul nostru. Eram impotriva. Era dreptul nostru sa fim impotriva. Scriam procese-verbale, in care notam la virgula ce au spus toate casnicele si toti pensionarii din cartier. Numerotam fiecare pagina. Numerotam procesul-verbal. Se desemna prin vot cel care trebuia sa-l duca undeva, la un for. Persoana exacta, adresa exacta, ora exacta. Apoi, eram anuntati printr-o circulara cu numar exact la data exacta ca procesul verbal cu parerile lui meneer X si mevrouw Y a ajuns cu bine la destinatie, la adresa fixata. La ora fixata. Si ca a fost inregistrat cu numarul de ordine cutare, in registrul cutare.
\nPeste c\u00e2teva luni, linia de tramvai trecea prin cartierul nostru. Dar noi nu mai aveam nici o problema. Nu mai aveam nici un comentariu. Noi ne facuseram datoria. Participaseram. Discutaseram. Ne inregistraseram.<\/p>\n
Grecul de r\u00e2nd, dupa ce de-a lungul secolelor nu l-au mai incaput marile, nu mai vrea sa calatoreasca in ultima vreme deloc. El este convins ca mai bine ca la el acasa nu-i poate fi nicaieri. Adica de ce ar fi mai bine pe la altii, se-ntreaba, daca de cum da frunza verde toate popoarele lumii vin in Grecia sa-si petreaca vacanta? Ce sa caute el pe la altii, c\u00e2nd acesti altii dau buzna de cum da soarele peste el?
\nValurile repetate de emigratie la care i-au obligat pe greci politica lor dezastruoasa sunt considerate drame nationale. O mare parte a folclorului grec mai vechi sau mai nou se desfasoara pe aceasta tema: tragedia de a-ti lua lumea-n cap.
\nDe la aceasta tragedie li s-a tras insa mult bine. Cu grecul de r\u00e2nd poti vorbi, la orice ora din zi si din noapte, despre politica lumii. Despre lume, in general. El stie. Are un var in Franta, un unchi in America, un nepot in Australia si asa mai departe. Vara, vin si se asaza cu totii la un pahar de ouzaki pe malul marii. Si discutia despre cum merge lumea sf\u00e2r\u00e2ie la gurile lor.
\nCine s-a urcat vreodata intr-un taxi in Atena nu uita peste ani patania. Taximetristii greci se simt pe traseu in agora. Lasa volanul din m\u00e2na, gesticuleaza, se-aprind, trec peste stopuri luati de argumentare, depasesc adresa pe care le-ai indicat-o, se intorc din drum gesticul\u00e2nd in continuare si peror\u00e2nd fara sa se sinchiseasca de reprosul tau. La locul destinatiei, daca nu si-au terminat logosul, nu te lasa sa te dai jos din masina, oferindu-ti sansa de a nu-i plati suplimentar pentru timpul in care stai sa-l asculti.
\n\u201eStai, bre, nu-ti cer bani, dar asculta-ma ce cred eu despre asta si asta!\u201c
\nC\u00e2teodata imi vine sa cred ca aceasta inclinatie de a fi la curent cu ceea ce se-nt\u00e2mpla in lume se transmite la ei genetic. Nepoatele mele, grecoaice emigrate in Franta, una de trei si cealalta de patru ani, de cum vine ora 7 seara se asaza alaturi de tatal lor la televizor.
\n\u201eIa sa vedem putin stirile\u201c, spun. Si stau cuminti pe canapea c\u00e2t dureaza buletinele de stiri, cu picioarele at\u00e2rnate, fara sa atinga podeaua. Dupa care-mi explica:
\n\u201ePe domnul Venizelos il intelegem\u201c. (Normal, imi spun, ca si voi, el vorbeste greceste). \u201ePe domnul Hollande il intelegem.\u201c (Normal, imi spun, ca si voi, el vorbeste franceza). \u201ePe domnul Obama nu il intelegem deloc.\u201c
\nLa v\u00e2rsta lor, deci, nepoatele mele fac diferenta intre \u201edomnii\u201c lumii, ii stiu pe nume. Nu reusesc insa sa constientizeze faptul ca pe lume exista limbi pe care ele nu le vorbesc, cum ar fi, spre exemplu, engleza \u201edomnului Obama\u201c.
\nNu stiu cum ne vom manifesta noi, rom\u00e2nii, interesul pentru mersul lumii, dupa ce ne-am rasp\u00e2ndit, c\u00e2ta frunza, c\u00e2ta iarba, pe toate continentele. P\u00e2na in prezent, din experienta, interesul nostru este inca local. In primii cinci ani de emigratie, ne raportam numai si numai la ce am lasat in urma. \u201eEste mai bine ca in Rom\u00e2nia.\u201c \u201eEste mai rau ca in Rom\u00e2nia.\u201c \u201eEste la fel ca in Rom\u00e2nia.\u201c Dupa primii ani, incepem sa ne raportam unii la altii. \u201eS-a realizat mai bine ca Mitica din Montr\u00e9al.\u201c \u201eC\u00e2stiga mai putin dec\u00e2t Popica din Roma.\u201c Rar de tot am int\u00e2lnit raportarea la tara careia, prin forta destinului, ajunsesera sa ii apartina. Putini sunt cei care fac parte, in acele tari-gazda, din mecanismul lor socio-politic. Adevarate exceptii. Dupa cum la fel de putini sunt si cei care sunt interesati sa-si exprime un punct de vedere la nivel global. Nu ne intereseaza prea mult mersul lumii. Acasa, acolo-i problema noastra, desi am plecat de decenii de-acolo. Sa vedem cine a mai fost declarat hot, cine a mai intrat la p\u00e2rnaie, cine a mai fost deconspirat ca fost securist. C\u00e2t despre taximetristi\u2026 am trait experienta. Au trait-o si alti emigranti reveniti in tara.
\n\u201eNoi nu intelegem nimic din vorbele lor\u201c, mi s-a spus. Nici eu, trebuie s-o marturisesc. Daca nu esti in tara zi de zi, daca nu urmaresti serialele de scandal de la televiziune sau din presa, scapi sirul \u201enoutatilor zilei\u201c. Nu mai recunosti personajele, nu stii cine a fost vedeta care tocmai a divortat, nu stii care parlamentar a fost prins la amante, care \u201ebaron\u201c local si-a mai botezat fiul cu o ceremonie care a costat at\u00e2t si at\u00e2t, mai mult, vasazica, dec\u00e2t a lui cutarica, de care de asemenea n-ai auzit niciodata si nici n-o sa suferi din aceasta pricina.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exista in orice rau o parte de bine. Emigratia a ajutat anumite popoare sa depaseasca un interes local pentru existenta. Interes pe care nu-l constientizezi daca viata nu te obliga sa iesi din perimetrul lui. La unele popoare acest interes este mai redus. La altele, obligate de secole la viata in diaspora, viziunea mai larga… Cite\u0219te mai mult »Interesul local<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9875],"class_list":["post-17339","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigratia"],"views":1359,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17339","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17339"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17339\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17339"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17339"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17339"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}