\u201eNimic n-ar trebui sa cada\u201c isi intituleaza cunoscutul scriitor monumentala antologie lirica, in doua tomuri masive\u00a0 (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011), imprumut\u00e2nd titlul volumului sau de poeme din 1997. Poezia ar trebui deci sa constituie un sprijin moral sui generis impotriva caderii repetate a omului din toate timpurile, care este destinat si condamnat sa infrunte caderea primordiala in neascultare si pacat a parintilor omenirii, cadere pe care n-o putem evita din pacate nici in zilele noastre.
\nGheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai prolifici scriitori ai literaturii rom\u00e2ne contemporane, etal\u00e2ndu-si creatia literara de p\u00e2na la 75 de ani de viata in aproximativ 30 de volume de versuri si 40 de critica, istorie literara si publicistica. Chapeau bas in fata acestei prolificitati debordante!
\nAntologia lirica inglobeaza poeme ale volumelor sale incep\u00e2nd cu cel de debut, \u201eUn trandafir invata matematica\u201c (1968) si p\u00e2na la \u201ePortretul v\u00e2ntului\u201c (2011). Cele doua impresionante volume ale antologiei insumeaza peste 1200 de pagini si includ peste 3000 de poeme, ceea ce inseamna ca poetul s-a daruit poeziei cu toata fiinta sa fizica si spirituala, consider\u00e2nd-o \u201erespiratia sufletului\u201c, dupa sintagma lui Leopardi, pe c\u00e2nd prestatia critica este in conceptia sa \u201ecompatibila cu munca intr-o redactie, cu colaborarile la termen, ca baza a unui necesar trai material\u201c, asa cum se exprima in \u201eInsemnarile de poet\u201c care prefateaza volumul I, dupa relevabila prefata a lui Ion Pop.
\n\u201eComentatorii acestei importante opere poetice (gloseaza criticul), impinse intr-un soi de nedreapta penumbra de reputatia criticului de int\u00e2mpinare, foarte productiv, mereu prezent in vecinatatea cartilor altora, au remarcat de timpuriu calitatea poeziei concentrate p\u00e2na la limita ermetismului, atente la esential\u201c.
\n\u201eInsemnarile de poet\u201c cuprind reflectiile inexorabile ale lui Gheorghe Grigurcu fata de poezie care, dupa cum s-a exprimat, ii este mai aproape de suflet dec\u00e2t critica. Exemplare sunt definitiile personale (care apar si in numeroase poeme, de altfel), ale divinului act poetic: \u201ePoezia: o tentativa de-a ne identifica cu Dumnezeu.\u201c sau \u201ePoezia: o stare-limita a omului ce nu mai poate ram\u00e2ne om, dar nici nu poate accede spre a raspunde chemarii divine, la conditia de sf\u00e2nt.\u201c sau \u201eEvadarea din lume in spatiul poeziei e o evadare in esenta prin sine m\u00e2ntuitoare.\u201c sau, in fine, pe ton specific, ironic si apodictic: \u201ePoezia: o ad\u00e2ncime care ucide suprafata cu scopul de a-si insusi pielea\u201c.
\nIn pofida receptarii prevalente a criticii literare in raport cu lirica sa, creatia poetica a lui Gheorghe Grigurcu a fost apreciata de un mare numar de critici profesionisti, dar si de alti scriitori importanti din diferite generatii, printre care: Nicolae Manolescu, Ion Negoitescu, Cornel Regman, Alex Stefanescu, Al. Cistelecan, Marin Mincu, Mircea A. Diaconu, Nicolae Steinhardt, Stefan Augustin Doinas, Ana Blandiana, Serban Foarta, Ioan Moldovan, Paul Aretzu, Nicolae Coande, Aurel Pantea s.a.m.d., in numar de vreo 30, citati in sectiunea de \u201eReferinte critice\u201c.
\nIata cum il fixeaza pertinent in cadru Ana Blandiana pe poetul-critic Gheorghe Grigurcu: \u201eEl nu este un critic literar care scrie si versuri si nici un poet care scrie si critica literara, el este in egala masura un poet de prima marime si unul dintre cei mai importanti critici literari ai acestei perioade de tranzitie intre milenii, dupa cum este si va ram\u00e2ne cu siguranta unul dintre cei mai fini autori de aforisme din literatura rom\u00e2na\u201c. Chiar si Nicolae Manolescu, putin mai rezervat fata de poezia distinsului critic literar, ii descopera unele izb\u00e2nzi poetice indeniabile: \u201eInsa aceste socuri imagistice in lant, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, frumoase ca niste perle date la iveala dintr-o scoica; instantaneele si cotidienele poetului sunt momente autobiografice, amintiri, impresii pe care le intrevedem pe neasteptate, c\u00e2nd le-am crezut uitate, in fundul paharului de ceai unde am muiat madlena lui Proust. (…) In definitiv, poezia lui Gheorghe Grigurcu este inrudita cu haiku-urile orientale, av\u00e2nd o mare simplitate aparenta, dar vadindu-si, la o privire mai atenta, intregul rafinament\u201c.
\nUna dintre particularitatile usor decelabile in poezia sa este aceea a definirii alegorice a lucrurilor si a fiintelor, a concretelor si abstractelor, prin transferarea insusirilor de la o categorie la alta, incalc\u00e2nd legile firii cu nonsalanta.\u00a0 Astfel, pendulul este posesorul de \u201eplanete prizoniere\u201c care \u201ebat orele nepasatoare \/ in trupul si sufletul nostru\u201c, niste larve metalice pe care le inalta in cer \u201enumai caldura carnii noastre.\u201c (\u201ePendulul\u201c). Iar alicele \u201ese zbat in memoria pajerei. \/ Cum se-mprastie monezile rosii, \/ monezile de s\u00e2nge ce rasplatesc pam\u00e2ntul\u201c (\u201eAlicele se zbat in memoria pajerei\u201c). Glontul a ucis pasarea ca sa ram\u00e2na \u201ein carnea v\u00e2ntului \/ in s\u00e2ngele norului, din tine ne tragem cu totii, \/ aspru parinte\u201c. (\u201eGlont\u201c). Unele similaritati apar usor criptice la prima vedere, dar odata decodate, isi impun profunzimea si expresivitatea. Chiar si intunericul este personificat si umanizat. Dupa ce acesta agreseaza ordinea cosmica a lumii este capabil sa se metamorfozeze in iubire: \u201eIntinse fructelor o capcana si le zdrobii dintii, gauri cu gloante ouale r\u00e2z\u00e2nd (…) Puse v\u00e2ntul in talger si-l pretui \/ mai putin dec\u00e2t nemiscarea, \/ scoase ochii privighetorilor, apoi se \/ prefacu-n iubire. (\u201eIntunericul\u201c).
\nIon Pop le defineste ca pe niste concetti, \u201erafinate combinatii imagistice in traditia manierista a \u201ejocului intelectului cu fantezia\u201c miz\u00e2nd pe asociatiile insolite, pe stralucirea artificiului, pe subtilitatile caligrafiei imaginii.\u201c Carora insa nu le lipseste lirismul.
\nPentru edificare, sa mai adaugam c\u00e2teva mostre relevabile: distantele \u201ecuibarite ca viperele in cuibare\u201c; vulturul \u201erasucit in sine ca un melc\u201c; \u201eun poet mort \/ ca o capra \/ de \/ taiat lemne\u201c; \u201eNeprihanita orgolioasa incapere \/ cum o candela \/ afumata cu fulgere\u201c; parfumul \u201ee visul cel mai liber \/ caci nu-l robeste inca \/ nicio arta\u201c; poezia: \u201ecuvinte juc\u00e2ndu-se \/ cu alte cuvinte \/ cum pisica cu soarecele\u201c; sinele: \u201ecum un fascicol de vase \/ care trec\u00e2nd printr-o lupa \/ incendiaza h\u00e2rtia\u201c; \u201eBrusc cerul t\u00e2snea \/ cum un strop de s\u00e2nge \/ dintr-un deget intepat\u201c… Oric\u00e2t s-ar inalta in sfera abstractiunii, imaginile poetice nu abandoneaza relationarea cu concretul, realul imploz\u00e2nd in\u00a0 sensuri apotefgmatice.
\nSub ochiul vederii obiective si al ratiunii imaginative, eul creator transforma totul in poezie: un g\u00e2nd, o int\u00e2mplare, o amintire, o lampa, o dupa-amiaza, amarul t\u00e2rg, pisica, toamna, iarna, casa, trecutul, zeul, cimitirul, lumina, oglinda, bufnita. ceapa, taranul etc. Chiar si termenii legati de sfera creatiei fictionale devin motive de poetizare: poezia in primul r\u00e2nd, poetul, dar si literatura sau speciile literare: elegia, idila, madrigalul, balada, ca si mijloacele poetice; hiperbolele, metaforele, comparatiile… C\u00e2teva poeme poarta titlul de \u201eArs poetica\u201c. Dintr-unul dintre acestea,\u00a0 devoalam configuratia stilului original de concentratie acuta al poeziei lui Gheorghe Grigurcu: \u201eUnul dupa altul capituleaza cuvintele de prisos \/ se desprind cum frunza de pe ram cum fluturele de pe frunza \/ cum spiritul de pe buza\u201c. In maniera mestesugului sau, usor recognoscibila, este frecventat adesea, ca si aici, comparativul \u201ecum\u201c, care-l inlocuieste pe clasicul \u201eca\u201c.
\nParcimonia spatiului poetic pe care construieste poetul sfid\u00e2nd tautologia este usor de observat si de evidentiat de catre scriitorii care i-au cercetat generoasa poezie in cuprinsul ei ideatic si formal, ancorata cu toata fibra ei in realitate. \u201eIn poeme de obicei scurte \u2013 noteaza Paul Aretzu \u2013 impartit intre ascetism si voluptate, Gheorghe Grigurcu intruchipeaza, in literatura de azi, cel mai convingator, imaginea autorului care creeaza, explor\u00e2ndu-si cu toata luciditatea arta sa. El este unul dintre cei mai rafinati utilizatori de limbaj. Fluxul poeziei sale pare nesf\u00e2rsit ca o rugaciune a inimii, produc\u00e2nd o extindere poetica a realului\u201c.
\nLegatura poetului cu existenta obiectiva transpare si din poetizarea si portretizarea, in numeroase poeme, a oraselor in care a vietuit, unde si-a facut studiile, unde a lucrat ca redactor sau unde si-a ruminat amarul vietii de \u201eexilat intern\u201c. Acestea fiind Clujul, Oradea, T\u00e2rgu-Carbunesti si cel mai \u201eamar t\u00e2rg\u201c: T\u00e2rgu-Jiu. Iata Clujul: \u201eClujul trufas \/ Clujul Jugendstil \/ ca un demon \/ de Vrubel \/ in veci asezat \/ intre tine \/ si tine.\u201c (\u201eClujul\u201c) sau Oradea: \u201eUn r\u00e2s primavaratic foarte de demult \/ de fata ce s-a napustit navalnic \/ spre capatul strazii ca o bicicleta sclipitoare \/ brusc spre capatul vietii.\u201c (\u201eOradea\u201c). C\u00e2teva ilustrate trimite poetul din T\u00e2rgu-Carbunesti: \u201eDis-de-dimineata deasupra \/ vilelor nou\u2013 noute de pe coasta \/\/ o boare ca un lucru de m\u00e2ntuiala.\u201c (\u201eIlustrata din T\u00e2rgu Carbunesti\u201c), dar cele mai multe portrete si ilustrate le creioneaza \/ le trimite Gheorghe Grigurcu despre \/ din T\u00e2rgu-Jiu, unde locuieste si este \u201euitat\u201c de peste 30 de ani: \u201eUn Soare mic mirosind a petrol \/ un nor cum o gramada de gunoi menajer \/ la coltul strazii intelepti cu g\u00e2nduri innodate \/ cum cravate neasortate \/ sufletul Amarului T\u00e2rg at\u00e2t c\u00e2t mai este \/ s-a retras in sarmanii c\u00e2ini vagabonzi.\u201c (\u201eIlustrata din Amarul T\u00e2rg\u201c).
\nIn general, poemele lui Gheorghe Grigurcu, asa cum s-a mai consemnat, sunt scurte, tip haiku sau intr-un vers, fulguratii poetice c\u00e2t o respiratie, dar si unele, ceva mai extinse sau chiar lungi cum este \u201eAlbum tomitan\u201c care cuprinde peste douazeci de secvente schit\u00e2nd intr-un amplu peisaj marin viata tumultuoasa de pe plaja, dar si din spatiul Pontului Euxin incarcat de legende.
\nIn final, o comprimata sinteza a impresiilor numerosilor interpreti ai poeziei importantului scriitor cuprinse in segmentul de \u201eReferinte critice\u201c al antologiei, o parte enuntati mai sus. Am excerptat esentialele asertiuni despre discursul sau poetic parafraz\u00e2ndu-le. Generoasei creatii lirice ii sunt conturate principalele coordonate, unele transcrise anterior, printre care in primul r\u00e2nd propensiunea spre concentrare, spre dimensiunile reduse ale poemelor care sfideaza retorismul si impun limpezimea expresiei friz\u00e2nd profunzimea interioara, care conduc spre rafinament personalizat, evit\u00e2nd vasalitatea literara de orice fel, spre intelectualitatea si cerebralitatea poeziei definita de un stil modern si lapidar, intr-o formula de apoftegme lirice. A fost revelata de asemenea cautarea esentei prin metoda notatiei prefer\u00e2nd autoscopia poemului care naste intrebari grave si \u201eexperimente\u201c de compozitie puse pe seama diferitilor alter-ego, dar si modul atent la calitatea expresiei prin care da girul unei exultante imaginative si intelective de exceptie. Un anumit proteism al energiei creatoare ii prilejuieste prodigiosului si inspiratului poet Ghoerghe Grigurcu revelatia profunzimilor prin cercetarea suprafetelor aparent insignifiante, a lucrurilor mici de mare importanta existentiala. Totul, intr-un echilibru al inventiei poetice contrabalansat de suavitate si de hieratica ideala a realului, al variilor conflicte umane tensionate, al micilor si marilor cosmogonii, ca intr-o compozitie muzicala bine incordata si acordata, culmin\u00e2nd cu percutanta sarcastica a scriiturii aforistice consacr\u00e2ndu-i personalitatea inconfundabila in spatiul poeziei rom\u00e2ne contemporane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eNimic n-ar trebui sa cada\u201c isi intituleaza cunoscutul scriitor monumentala antologie lirica, in doua tomuri masive\u00a0 (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011), imprumut\u00e2nd titlul volumului sau de poeme din 1997. Poezia ar trebui deci sa constituie un sprijin moral sui generis impotriva caderii repetate a omului din toate timpurile, care este destinat si condamnat sa infrunte caderea… Cite\u0219te mai mult »Poezia lui Gheorghe Grigurcu si refuzul caderii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9872,9871],"class_list":["post-17335","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nimic-n-ar-trebui-sa-cada","tag-poezia-lui-gheorghe-grigurcu"],"views":1256,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17335","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17335"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17335\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17335"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17335"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17335"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}