Contestat de o parte a presei cinematografice rom\u00e2nesti, cel mai vizibil proiect de p\u00e2na acum al fondatorului DaKino (\u201eUrsul”, 2011) bifeaza macar cerintele elementare pe care trebuie sa le \u00eendeplineasca scenariul unui film de gen. Avem o expozitiune, din care aflam ca angajatii circului condus de personajul lui Serban Pavlu nu si-au mai primit salariul de trei luni si ca ceva trebuie facut, un inciting event (un intermediar propune un plan salvator: sa v\u00e2nda ursul circului unui v\u00e2nator neamt, care sa-l revendice ca trofeu \u00een timpul unei partide de v\u00e2natoare), precum si un act irevocabil sau complicating act, potrivit terminologiei propuse de teoreticiana Kristin Thompson: ignor\u00e2nd protestele angajatilor, directorul suie cusca ursului \u00eentr-o remorca si porneste catre padurea unde urmeaza sa aiba loc v\u00e2natoarea. \u00cen actul doi, apar tot felul de situatii neasteptate (soferul taxiului care transporta animalul refuza sa isi continue cursa, v\u00e2natorul neamt e luat cu fulgi cu tot si dus la o nunta tiganeasca, urmaritorilor li se strica masina etc.), toate sub imperiul a doua ticking clocks (directorul trebuie s\u00e3 elibereze ursul \u00een padure \u00eenainte de sosirea oaspetelui german, iar personalul circului trebuie sa \u00eel \u00eempiedice si sa gaseasca ursul \u00eenainte de v\u00e2nator). Aceasta dezvoltare e, \u00een realitate, destul de statica (ambele tabere avanseaza destul de putin \u00een atingerea scopurilor lor, sau, \u00een orice caz, avanseaza la fel de mult, ceea ce e cam acelasi lucru). Tot ca la carte, aproape fiecare personaj are defectele lui: Panduru (Pavlu) accepta tot soiul de umilinte pentru a-si pastra pozitia, oric\u00e2t ar fi ea de precara, Cicanica (Gabriel Spahiu) e mai preocupat de masina la m\u00e2na a doua pe care tocmai a cumparat-o dec\u00e2t de viitorul patrupedului, Cecilia (Magda Catone) alearga de la un barbat (Marcelino\/ Claudiu Bleont) la altul (Celibataru’\/ Mihai Constantin), zapacindu-i pe am\u00e2ndoi, \u00een timp ce Apetri (Nicodim Ungureanu), soferul taxiului, stie una si buna, orice ar fi, el trebuie \u00eesi primeasca banii de cursa. Ceea ce se cheama character arc e traseul pe care Panduru \u00eel parcurge, \u00eencetul cu \u00eencetul, pentru a armoniza dorintele cu nevoile lui, actualizare care are loc \u00een actul trei. Lectia pe care o \u00eenvata: nu banii sunt cel mai important lucru, conteaza sa mai fii si om. \u00cen sf\u00e2rsit, \u00een epilog, aflam ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu vertebrata care da titlul filmului (e, mai bine zis, un posibil deznodam\u00e2nt \u2013 ursul se prea poate sa fi fost totusi \u00eempuscat de turistul v\u00e2nator).
\nPe l\u00e2nga toate acestea, ni se servesc si niste bonusuri, date de ad\u00e2ncimea ocazionala a cadrului (la un moment dat, putem admira concomitent, \u00een planuri diferite, o masina, o motocicleta cu atas, o nunta tiganeasca, cu v\u00e2natorul german cu tot) sau de ocazionale racorduri mai de soi (\u00eentr-un cadru apar trei g\u00e2ste \u00een sir indian, \u00een celalalt, trei circari inepti, \u00een exact aceeasi pozitie). Peste toate, muzica lui Goran Bregovi\u00e7, care \u00eesi recicleaza eforturi mai vechi, cu acelasi succes. Multumita lui, stim c\u00e2t se poate de bine c\u00e2nd trebuie sa r\u00e2dem, c\u00e2nd sa empatizam cu un personaj sau cu altul, c\u00e2nd sa ne \u00eenduiosam. Pe scurt, nimic revolutionar, \u00eensa un tot inteligibil. Este aceasta calitate de ajuns pentru ca \u201eUrsul” sa fie un film memorabil, sau o comedie care \u00eesi face treaba? Nu. Dar e un punct de pornire.
\nO baza care, \u00een \u201eD\u00e9j\u00e0-vu” (2013), cam lipseste. Fara sa fie un film experimental si fara sa fie \u00eencadrabil \u00een ceea ce a fost numit noul val rom\u00e2nesc, acest al patrulea lung metraj al regizorului Dan Chisu are o structura narativa \u00een cel mai bun caz inedita. Strict sub aspect temporal, filmul poate fi \u00eempartit \u00een trei acte: acasa la Mihai, pe drum, respectiv acasa la Valeria. \u00cen realitate, cele trei acte sunt de fapt maxim doua, iar despre doua personaje din trei nu aflam niciodata nimic altceva dec\u00e2t ca sunt amanti de doi sau de trei ani. Mihai si Tania (Ioana Flora) se trezesc si, trec\u00e2nd prin tot felul de ezitari, se pregatesc de plecare \u2013 se \u00eendreapta catre casa Valeriei (Mirela Oprisor), sotia lui Mihai, pentru a o \u00eenstiinta ca Mihai are o relatie cu Tania. Inciting event-ul are loc spre final, dupa aproape o ora de film: ajunsi acasa la Valeria, Mihai si Tania dau peste o echipa de spargatori, ceea ce complica si mai tare iminenta disputa conjugala.
\nFilmat \u00eentr-un POV \u00een doi timpi (radioul e dat mai tare c\u00e2nd \u00eei place Taniei melodia, dar se da singur mai \u00eencet c\u00e2nd trebuie sa auzim discutia ei cu Mihai), \u201eD\u00e9j\u00e0-vu” pare sa fie rezultatul unui pariu pus dupa prea multe pahare de tarie. Poti sa ai un personaj principal pe care sa nu-l filmezi niciodata, asa e, acum stim asta. Altfel, discutiile dintre Mihai si Tania par cel mai adesea improvizate (si improvizate prost). De multe ori, ai sentimentul ca asisti la un exercitiu de anul I al studentilor de la teatru, cu un scenarist pe care \u00eel \u00eenc\u00e2nta ideea de a avea nu una, ci doua gagici, cu trei actori care cred ca mimeaza ca lumea \u00eenca de la prima repetitie cum se cearta niste oameni mai copti si nu e cazul sa schimbe nimic.
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, discutiile cel doi, care alterneaza maximul posibil de certuri si \u00eempacari care \u00eencape \u00eentr-o ora de film, sunt \u00eentrerupte de flashback-uri. \u00cen cadrul acestor flashback-uri, Mihai o vede pe Valeria \u00een locul Taniei, cel mai adesea pe locul mortului, adica \u00een dreapta lui, \u00een masina. De fiecare data, momentele de aducere aminte sunt marcate de acorduri nelinistitoare de acordeon \u2013 nu de alta, dar sa nu cumva sa ne \u00eenchipuim ca Valeria chiar e \u00een masina cu Mihai, pentru ca locul ei sa fie luat de Tania, iar Tania sa-i lase locul Valeriei si tot asa. Flashback-urile apar acolo unde, cu ceva indulgenta, si-ar avea locul, dar si \u00een momente \u00een care numai de rememorari nu \u00eei arde lui Mihai, de pilda atunci c\u00e2nd sare \u00een lac dupa spargatorii care \u00eesi iau talpasita cu salupa sau \u00een timp ce suna la 112. Atunci a vrut cineastul sa introduca un flashback, atunci \u00eel introduce, ca doar e filmul lui.
\nDan Chisu e tot singur sub dus, iar apa e din ce \u00een ce mai rece.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Contestat de o parte a presei cinematografice rom\u00e2nesti, cel mai vizibil proiect de p\u00e2na acum al fondatorului DaKino (\u201eUrsul”, 2011) bifeaza macar cerintele elementare pe care trebuie sa le \u00eendeplineasca scenariul unui film de gen. Avem o expozitiune, din care aflam ca angajatii circului condus de personajul lui Serban Pavlu nu si-au mai primit salariul… Cite\u0219te mai mult »Optimizat pentru YouTube: \u201eD\u00e9j\u00e0-vu\u201c de Dan Chisu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9869,9870,80],"class_list":["post-17333","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-deja-vu-de-dan-chisu","tag-film-deja-vu","tag-film-romanesc"],"views":1356,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17333","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17333"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17333\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17333"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17333"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17333"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}